Ce gandim. Ce vrem. Ce facem.
DoR Shop

Bucureşteanul: Tivuri şi retuşuri în Obor

January 13th, 2013
Tags: , , , , ,


O familie din Colentina şi mica lor afacere de croitorie.

Text de Oana Sandu

Miercuri nu a fost cea mai zgomotoasă zi din piaţa deschisă din Bucur-Obor, unde găseşti aproape orice, de la momeli pentru pescuit până la farfurii, haine şi covoare. Dar, la -8 grade Celsius, a fost una din cele mai friguroase zile, şi când e aşa, toţi vânzătorii stau înfofoliţi.

Cu un pulover gri gros, cu gulerul ridicat, şi o vestă maro de fâş pe deasupra e îmbrăcată şi Marigena Dumitraşcu, o croitoreasă şatenă cu părul prins cu-n cleşte maro. Ochii căprui, creionaţi atent cu negru, urmăresc conştiincios mişcările mâinilor când netezeşte stofa unui pantalon şi o pune în faţa acului gros al maşinii de cusut.

Coase înghesuită la o maşină albă Brother, într-un atelier minuscul de retuşuri din hala Obor. În stânga stau câteva perdele la vânzare şi în spaţiul de trei metri pătraţi mai încap masa de cusut, un sertar cu zeci de mosoare de aţă şi un dulap suspendat în spate, care-i acum plin de comenzi: pantaloni care au nevoie de alt tiv sau trebuie modificaţi, geci care au nevoie de alte fermoare. Toate sunt comenzi între 5 şi 20 de lei; un tiv de cearşaf costă 5 lei, iar un scurtat de pantaloni, 15 lei.

Marigena are 41 de ani, s-a născut la Cernavodă, dar nu are nicio amintire de acolo; s-a mutat de mică cu părinţii la Bucureşti. A făcut şi generala şi liceul la „Ion Luca Caragiale”, în Dorobanţi. După liceu, prima meserie a fost în confecţii, când a intrat într-o fabrică de dresuri şi lenjerie intimă, unde a învăţat să lucreze cu maşina de cusut. A stat aici până prin ’92-’93, când împreună cu Ion, cu care s-a căsătorit în ’90, au deschis o mică tarabă de legume şi fructe în Obor. Afaceristic, a fost cea mai bună perioadă a lor de până acum.

Marigena a mai lucrat pe la firme mici de confecţii, iar spre sfârşitul anilor ’90 a fost angajată şi la Miraconf, una dintre fabricile de confecţii ale brandului de haine Tina R. I-a plăcut acolo, dar a plecat pentru că nu ştia niciodată cât trebuie să stea peste program, iar, pe atunci, trebuia să-şi ia băiatul de la grădiniţă.

Chioşcul familiei din Obor a avut perioade şi perioade: uneori au renunţat la fructe şi au vândut cafea şi ţigări, uneori au renunţat de tot la tarabă. În 2007, Marigena s-a gândit să revină la croitorie şi a deschis atelierul de retuşuri.  E tot afacerea familiei. Ion stă şi el la un stand apropiat şi preia comenzi. Primeşte o pereche de pantaloni, stabileşte cu clientul cât de mult îi vrea scurtaţi, face semn şi taie cu foarfeca, apoi aleargă la standul soţiei ca ea să tragă tivul la maşină. Pentru cel de-al doilea stand, unde stă soţul şi care e mai mare, plătesc o chirie lunară de 1.160 de lei.

Marigena ar vrea să facă schimb de standuri ca să aibă şi cabină de probă, aşa cum ar fi normal pentru un atelier, dar standul mai mare l-au deschis abia anul trecut şi încă nu-l ştie lumea. Plus că toţi clienţii o ştiu pe Marigena acolo unde e, prima intrare în complex, apoi la stânga. Are deja vreo 20 de clienţi fideli, care au şi numărul ei de telefon. Mai sunt şi cei care ştiu locul şi vin aici după ce-şi cumpără haine din Obor, pe care vor să le modifice pe loc.

Din mica afacere câştigă într-o lună cât pentru chiria din Obor, datorii şi mâncare. De Sărbători, afacerea merge cel mai bine, mai ales la perdele, pe care lumea le mai schimbă, după curăţenia generală. Au şi acum promoţia de atunci: cumperi perdelele, iar cusutul tivului e gratuit.

Marigena şi Ion stau pe Şoseaua Colentina, într-o casă pe care au început să o renoveze o dată cu criza economică şi din cauza asta nu au mai apucat să o termine. Au doi copii cu care locuiesc, o fată de 22 de ani, studentă la Jurnalism şi la Coregrafie, care predă street-dance copiilor de gimnaziu, şi un băiat de 17 ani, care şi-ar dori să facă fotbal de performanţă.

Şi Marigena, şi Ion cunosc Oborul ca-n palmă. Soţului, viaţa în Obor i se pare mizerabilă şi ar vrea să plece la muncă în afară, în construcţii, domeniul lui. Marigenei îi place că s-a întors de cinci ani la prima meserie şi nu are gând de plecare.

De după geamul termopan al atelierului, privind-o pe Marigena, o clientă în vârstă verifică fermoarul proaspăt cusut de la pantalonii de stofă. „L-aţi întărit bine!”, spune zâmbind. „Da, da, l-am întărit bine.”, răspunde tare croitoreasa. ●

Bucureşteanul e o serie de articole săptămânale despre oameni şi întâmplări din Capitală.

6 Comentarii pentru “Bucureşteanul: Tivuri şi retuşuri în Obor”

  • diana a scris:

    voi, oamenii DoR, aveți o sensibilitate fantastică la detaliu. cum spunea Mike Sager la Power of Storytelling, you “raise the craft to the level of art”. de asta sunteți așa o oglindă frumoasă a României.

  • Pingback: Azi vreau | Raluca Tănase

  • menumorut a scris:

    Epic. Pur si simplu epic. Iar finalul… nu am cuvinte sa-l descriu. Povestirea asta ar trebui ecranizata!

    • Gogu a scris:

      Hai ma, Menumorut, faci misto:)? E o adevarata metafora in proza. Sau… ăă, nu faceai misto?

    • oaialaoras a scris:

      :)) Menumorute, de-aia n-are ursul coadă şi cinematografia românească acţiune şi punct culminant. Las-o pe doamna Marigena aşa cum e, într-o pagină, că-i şade bine.

      În altă ordine de idei, simpatică poveste, am fost și eu la ea și-mi ardea limba s-o întreb ceva despre cei 3mp de atelier. N-am întrebat-o, că părea o femeie prea mândră și prea mulțumită de munca ei.

  • Pingback: Decât o Revistă » Bucureșteanul: 67 de povești din capitală

  • Comentează

    Numărul curent: DoR #23

    DoR #23 * Recuperări

    Susține DoR. Abonează-te!

    Abonează-te la DoR. Fii Susținător!

    The Power of Storytelling

    Conferință 2015

    Arhiva DoR în format PDF

    Arhiva DoR în format PDF

    Curierul oficial

    Curierul oficial

    English DOR

    English DoR

    RSS

    Articole
    Comentarii
    © 2016 Decât o Revistă