Ce gandim. Ce vrem. Ce facem.
DoR Shop

Strada lor

De la prostituate de lux, la colț de stradă.

Text de Mihaela Drăgan
Fotografie de Virginia Lupu

Ursuleț și Profesoara sunt două dintre cele mai vechi lucrătoare sexuale din București. Pe strada pe care prestează, cam toate fetele au o poreclă. Unele ca să-și protejeze identitatea, altele pentru că le-au primit de la clienți. Ursuleț și Profesoara sunt prietene de ani de zile, de când meseria pe care o practică le-a adus împreună în tinerețe, pe holurile hotelurilor bucureștene. Deși în România prostituția era infracțiune în anii ’80, iar Ursuleț a fost chiar arestată, amândouă împărtășesc nostalgia vremurilor când erau prostituatele de lux de la hotelul Athénée Palace și nu femeile de acum, aflate la marginea societății, nevoite să presteze la colțul străzii pe sume minime fără de care nu ar putea supraviețui. Ursuleț își spune „prostituată”, în timp ce Profesoara preferă termenul de „lucrătoare sexuală” pentru că, zice ea: Sex work-ul e work, nu distracție”.

Pe Profesoara o știu de vreo patru ani, de pe strada din centrul Bucureștiului unde încerca să își atragă clienți. Pe aceeași stradă locuiau niște prietene din Italia care, într-o seară, au dat o petrecere la care bubuiau manelele. După vreo câteva ore vecinii au chemat poliția, iar Profesoara, care nu mai știu cum nimerise din stradă la petrecere, ne-a scăpat de amendă. Părea că se cunoaște cu polițiștii și nu i-a lăsat să ne intimideze: avea o capacitate de negociere și un farmec care ne-a uluit pe toți.

De atunci, ne-am împrietenit. A venit la toate spectacolele mele de teatru și mă tot bate la cap să fac un show despre viața ei de sex worker. Am ezitat până acum pentru că sex work-ul mi se pare o temă delicată pe care nu știu de unde să o apuc și pentru că am văzut prea mulți artiști care au exploatat persoane vulnerabile în încercarea de a le face subiecții artei lor. În toamnă însă, am implicat-o într-un performance cu o audiență restrânsă. Pe strada Mântuleasa, în casa în care a locuit Mircea Eliade, se zice că bântuie fantoma unei prostituate ucise acolo în secolul XIX. Am făcut un tur al locurilor din București despre care se spune că sunt bântuite, am povestit audienței despre istoria lor și la unele spații am regizat „apariții”. I-am spus Profei la ce oră să apară pe Mântuleasa și ce trebuia să joace. Doar atât. A apărut gătită ca pentru clienți, cu un dildo într-o mână și cu o cârpă cu pete roșii în cealaltă și ne-a spus că e reîncarnarea prostituatei ucise acolo. Apoi ne-a spus tot felul de povești cu lucrătoare sexuale din prezent. Mi-a plăcut că nu eu am vorbit în numele ei, ci s-a reprezentat ea, așa cum a vrut. Fiindcă e un povestitor minunat, anul viitor punem la cale un proiect artistic despre sex work în România, în care ea va performa.

Cam tot acum patru ani, Virginia Lupu, care a făcut fotografiile alăturate, se întâmpla să treacă și ea pe aceeași stradă a prostituatelor. Voia să facă o poză unui tip care dormea pe stradă, când Carmen, prima lucrătoare pe care a cunoscut-o, a rugat-o să o fotografieze. Și-a aranjat sânii, pe care avea un trandafir tatuat, și Virginia a declanșat. Click. După aia, Virginia s-a dus în fiecare seară pe stradă și s-a împrietenit cu toate lucrătoarele. Câteodată se îmbrăca sumar ca ele, ca să facă caterincă. Spărgeau semințe și beau Alexandrion și le făcea poze cât era noaptea de lungă în pauzele dintre clienți. Ba uneori chiar și cu clienții, că mai erau unii care aveau fantezia asta să fie fotografiați în timp ce fac sex. Are sute de poze cu fetele, dar nu le-a arătat niciodată într-o expoziție. Nu simte că e momentul. Poate mai târziu.

Am cunoscut-o pe Virginia anul trecut, pentru că ne învârtim cam în același cerc de artiști, și am descoperit că și ea e prietenă cu Profesoara. Apoi, când i-am spus că vreau să scriu despre ea, mi-a prezentat-o și pe Ursuleț.

Ca să pot scrie despre Ursuleț și Profesoara, mi le-am imaginat ca pe niște personaje de teatru. Așadar, m-am gândit să le propun cititorilor un exercițiu de actorie. Cred că singurul motiv pentru care cineva ar avea dreptul să invadeze viața și intimitatea altei persoane e acela de a-i lua locul. Să se pună în pielea acelei persoane ca un actor. Prima regulă în actorie, dacă vrei să-ți iasă un rol bun, e să nu-ți judeci personajul. A doua regulă e să înțelegi contextul realității sale: personajul are mereu dreptate să acționeze într-un fel sau altul. A treia regulă e să-ți pui întrebarea: Ce-ar fi dacă ar fi ca acest personaj să fiu chiar eu?

 

Ursuleț, 57 de ani

Camera închiriată în care locuiește Ursuleț e mică și se află la subsolul unui bloc pe aceeași stradă pe care lucrează. În cameră e înghesuit următorul mobilier: o măsuță pe care stă un televizor mic, un dulap și o canapea care se face pat atunci când e nevoie să aducă clienții la ea acasă, pe furiș, fără să o vadă vecinii. În dreapta ușii e o chiuvetă, iar deasupra un tablou electric cu multe fire încurcate, din care ies scântei care pe mine mă sperie, dar cu care Ursuleț zice că e obișnuită. În timp ce povestește, personajul mănâncă niște zmeură pe care a adus-o Virginia.

Nu-mi place să fac sex, sunt puțin mai frigidă de când m-a dezvirginat soțul meu. La 16 ani m-am măritat, la 17 am avut copilul și când avea opt luni băiatul, m-am despărțit, că soțul mă bătea. Copilul l-au crescut mama și tata la țară, eu m-am înscris la liceul sanitar și, după ce am terminat, am venit în București și m-am angajat asistentă medicală la Giulești. În fiecare săptămână mă duceam să văd băiatul. Aveam salariul mare, 2.200 de lei plus șpăgile pe care le luam la fiecare naștere, la fiecare copil. În București locuiam într-o casă cu chirie unde stăteau niște prostituate de la Athénée Palace. Astea m-au văzut că sunt tânără, frumoasă, părul lung. „Hai cu noi la bar”, îmi ziceau mereu. Și m-am dus. Mă uitam la fete cum fac bani și banii m-au tentat și așa am început să fac și eu prostituție. Asta se întâmpla în ’79.

Neavând nici amant, nici iubit, m-au tentat banii, de ce să mint?! Mie îmi place să spun adevărul.

La Athénée Palace stăteam ziua la restaurant, când eram schimbul doi sau trei la spital și puteam să vin. Noaptea ne găseai pe toate la club. Toți clienții noștri erau străini. Tariful era 200 de dolari, 200, 300 de mărci, depinde cât stăteai cu el.

În primul rând ne duceam la restaurant, dar nu stăteam la aceeași masă, că era pe timpul lui Ceaușescu și dacă ne prindea poliția civilă ne dădea ori amendă, ori ne băga la pușcărie, că era o lege, 153, care era împotriva noastră. Toată combinația se făcea prin ospătar. Ospătarul venea la noi și ne zicea: „Domnul de la masa cutare te place, comandați ce doriți că el plătește”. Și eu făceam comanda, îmi plătea masa și dup-aia ospătarul îmi comunica numărul de cameră unde stătea clientul. El pleca singur în cameră și eu mă duceam după el.

Primul client a fost un elvețian care vorbea românește mai bine decât mine. Avea o firmă de carne și venea mereu în România; 10 ani mi-a fost client. Prima seară mi-a dat 500 de dolari, dup-aia în fiecare seară câte 200–300. Plus că-mi aducea pachete de carne de 10 kile. Câte-o lună cât stătea în țară când venea, eu numai cu el eram, nu mai luam alți clienți. El m-a învățat cum să mănânc la masă, cum să folosesc furculița și cuțitul, cum să beau cafeaua, cum să mă șterg cu șervețelul, că eu eram o înapoiată.

Toți banii îi cheltuiam pe călătorii. Îmi plăcea mult să călătoresc, să am un prieten ca să mă plimb cu el, să merg la restaurante. Da’ nu-mi plăcea nici când eram tânără să mă fut. Culmea, asta e. Dar nu am întâlnit până la vârsta asta un bărbat să mă facă fericită. Acuma, dacă aș găsi pe cineva, aș sta din obișnuință sau milă. Cineva care ar fi mai bătrân. Aș prefera să nu-mi ceară să facem sex. Să stau să-i fac menajul, să mai schimbăm o vorbă, dar atât – chiar nu-mi place să mă fut. Sunt sătulă de așa ceva. Fac automat, nici nu mă mai gândesc acolo, aștept să termine și pa și pusi.

Nu îmi place să mint, dacă clientul mă întreabă la sfârșit dacă mi-a plăcut, îi spun că nu. Eu tot ce fac, fac robotic. Nu m-am îndrăgostit niciodată de niciun client, nici pe primul meu soț nu l-am iubit, că mă bătea.

Pe al doilea bărbat l-am cunoscut în ’88. Atunci am făcut o mică stagnare, am cunoscut un tipograf și m-am lăsat, nu mai făceam orașul. Mama lui, care era croitoreasă, ne-a făcut legătura. El avea o casă, eu aveam bani de mobilă, așa că ne-am căsătorit. Nu îmi era dor să fac orașu’, că nu-mi lipsea nimica, el era și hoț de meserie și îmi aducea de toate. L-am lăsat, că venea mereu beat, plus că mă umpluse de păduchi lați, că mă înșela. M-a ferit Dumnezeu de toate bolile, nu am luat de la clienți nimic, dar am luat de la bărbatul meu. L-am lăsat și pe ăsta. Oricum, în ’92 a murit din cauza la băutură.

De vreo trei ori am făcut pușcărie când prostituția era infracțiune. Nu am stat mult, o dată 40 de zile, o dată trei săptămâni și o dată nu mai știu cât, dar nu mult. La familie nu le-am spus decât o dată și
le-am zis că motivul a fost că mi-a băgat cineva valută în geantă ca să-mi facă rău. Nu aveai voie să umbli cu valută pe vremea aia. Cât am stat în pușcărie am lucrat ca asistentă, a fost bine. Nu se făcea mult, de la o lună la șase luni puteai să iei. Făceam pușcărie și de la amenzile pe care nu le plăteam.

Odată m-au prins cu 50 de dolari la Intercontinental. Am stat doar trei săptămâni, că m-a scăpat elvețianul. El mi-a angajat avocat prin ambasadă și ăștia m-au eliberat și mi-au dat la locul de muncă să fac ore în folosul comunității. Da’ a venit un decret atunci, în ’89, și am scăpat.

Dup-aia a fost mai ușor cu poliția, le dădeam șpagă și ne lăsau în pace. Făceam toate fetele chetă și le dădeam partea. Comandantul de la circa 1, tata Nițu, venea și le umpleam sacoșele cu băuturi, țigări, ce voiau ei. Acum le ia pe fetele astea mici, nu pe mine. Și bătute, și futute, și cu banii luați, dar pe mine nu m-a luat niciodată poliția să-mi facă așa ceva. Dacă sunt proaste, cine le pune să accepte? Odată m-a luat unul în Ambasador, ne-am futut și gata. Plus că mi-a băgat și niște bani în geantă, era cu grad, nu orice pârlit.

Când s-au închis Athénéeul și Bucureștiul, n-am avut ce face și am ieșit la stradă. Era în ’96. Asistentă am lucrat până în ’94, de la tensiune nu mai puteam să stau mult în picioare. Prima dată când am ieșit la stradă mi-era frică să opresc mașinile. Stăteam în față la Scala, pe C.A. Rosetti. În plus, erau români și mi-era frică cu români. Românii erau zgârciți, nu ne dădeau prea mulți bani, erau cam nesimțiți, mi-era frică să nu mă ia cu japca să mă dea și la alții. Că erau mulți care plăteau și, după ce terminau treaba, luau banii înapoi de la fete. Da’ m-a ferit
Dumnezeu, nu am pățit niciodată nimic. Foarte mult m-a ajutat Dumnezeu, am scăpat de multe belele. Îmi place să mă duc la biserică când sunt curată, după ce nu am contact sexual trei-patru zile.

În ’98 am plecat să lucrez în Germania, unde am stat până în 2004. Stăteam la un neamț, nu plăteam cazarea, doar masa, mergea bine. Stăteam cu două în apartament care erau mai tinere, dar tot eu făceam cei mai mulți bani. Acolo am învățat dominare. Un an, doi, a mers bine. Dup-aia ne-am mutat în alt oraș ca să găsim clienți noi, am stat și acolo vreo doi ani. După ce am epuizat și clienții de acolo, ne-am mutat în alt oraș încă doi ani și după m-am întors că îmbătrânisem, nu mai voiau clienții, se săturase de mine de șase ani. Aveam cam doi bărbați pe zi. La lung. Pe ăștia la scurt nu-i mai pun. După șase ani m-am întors cu 8.000 de euro, mi-am renovat casa de la țară care a rămas de la părinții mei.

Părinții mei nu au știut niciodată ce fac eu. Sora mea știe că mă ocup cu fete, dar nu că fac și eu. Am considerat că nu e bine să le zic. Am doi nepoți. Băiatul meu lucrează în construcții, în Anglia – niciodată nu am acceptat bani de la el. Băiatul meu știe că sunt pensionată pe caz de boală și că stau la o bătrână de care am grijă.

De când cu bolile astea, obosesc repede. Prefer să fac sex oral, că de la normal mă ia inima. Dacă vrea unul să mă țină mai mult, prefer să dau banii înapoi și să se ducă la alta. Eu le zic de la bun început: scurtul e maxim 15 minute, lungul e o jumătate de oră, maxim o oră. Scurtu’ e 60 de lei, lungu’ e un milion, un milion juma’. Pentru clienții permanenți fac reducere. Când văd că mi se face rău, fac o pauză. Mă duc să-mi dau cu apă rece pe față, iau un distonocalm și-mi revin. Odată a fost mai rău, când m-a pus unu’ capră și am leșinat, s-a speriat clientul și a chemat ambulanța. Mai avusesem unul obositor înainte și de asta.

Majoritatea clienților mei sunt tineri, 30–35 de ani, bătrâni am vreo șase doar. Tinerii vin la noi, prostituatele mai în vârstă, că vor ceva mai profesionist, știu că una bătrână nu te lasă neterminat. Alții mai inculți se duc la tinere și plătesc degeaba.

Am dildo, să ți-l arăt, pentru ăștia care vor să-i violez în cur, am curele pentru mâini, pentru picioare. Le spăl după ce le folosesc, le bag la fiert să se dezinfecteze. Eu sunt o femeie foarte curată. Mi-e scârbă de ăștia care sunt nespălați, dar îi trimit imediat să se spele; țin mereu o sticlă de apă la mine și, chiar dacă suntem în mașină, îi dau sticla și îl trimit jos să se spele. Și de ăștia care vor dominare mi-e scârbă. Adică treaba cu uro, scato, să mă piș, să mă cac pe ei, să-i bat până la sânge vor, să-i ard cu lumânări. Îi bat până la sânge că am ciudă pe ei. Nevestele nu fac ce facem noi, de asta vin la noi.

Aș vrea să se legalizeze, da’ nu pentru mine, pentru fetele astea tinere. Dacă se legalizează au și doctori, câștigă și statul, câștigă și fetele. Să fie ca în occident: să aprecieze femeia care lucrează ca prostituată, nicidecum să fie ca o cârpă, cum suntem noi apreciate aici de români.

Eu vreau să mă retrag cât mai curând, aștept să plec în Germania la un bătrân de care să am grijă. Am o prietenă care iese la pensie, se întoarce în România și mă duc eu în locul ei să am grijă de moș. Mă bucur foarte mult să plec din țara asta, de vreo câțiva ani încerc să-mi găsesc altceva să lucrez, și nimic. Nu găsește tineretul, dar eu.

Lucrez cinci ani în Germania și, gata, ies la pensie. Mă ajută prietena asta a mea, fostă prostituată și ea. Ea s-a lăsat acum vreo opt ani, că avea probleme cu ficatul și numai la gândul că se duce cu gura spre pulă i se făcea rău de la bilă și vomita.

Noi, astea mai bătrâne, ne ajutam una pe alta și atunci – eram stilate, fete educate, am trăit bine cât a mers treaba. Nu era ca acuma la stradă, unde nu știu cum să se mai vândă una pe alta, se ceartă pe clienți. Noi eram ca surorile, Ursuleț în sus, Ursuleț în jos, mă alintau fetele.

Tot o prietenă, acum 20 de ani, mi-a pus porecla Ursuleț, că mă simpatiza ea, dar nu că eram grasă. Eram slăbuță, dar așa mă simpatiza ea. Era tot prostituată, Maria Corun se numea, a murit.

 

Profesoara, 46 de ani

Profesoara a schimbat cel puțin patru locuințe în ultimul an: chirii la comun din care e dată afară când se adună prea multe datorii. Locuiește cu cel mai mic fiu al ei, motiv pentru care nu aduce niciodată clienții acasă. Primul interviu i l-am luat afară, într-o curte comună cu mai mulți chiriași (alte prostituate, drogați sau bătrâni săraci), iar la al doilea se mutase într-o altă casă împărțită la comun, din care avea un hol și o cameră. Se recomandă a se folosi decorul de interior de la a doua locație, care e frapant de asemănător cu cel al lui Ursuleț: o cameră în care se află dulap, pat și masă cu televizor. În cameră se află și fiul ei, de vreo 15 ani. Ceilalți copii sunt toți căsătoriți. De asemenea, Profesoara mai deține o pisică și o cățelușă care vomită din când în când pe podea, ceea ce face ca aerul din cameră să fie și mai puțin respirabil.

Clienții îmi spun Profesoara. Noaptea prestez servicii sexuale pe stradă, ziua sunt mama a cinci copii de care am reușit să am grijă numai cu banii din prostituție. Cele mai vechi lucrătoare active din București suntem eu și Ursuleț. Pe strada în care stăm noi sunt multe fete, e multă competiție. Astea mai tinere stau mai în față, noi, mai în spate. Majoritatea au loverboy, așa le zice acum la pești. Ceva de genul: „Sunt bărbatul tău, vreau banii tăi”. Ei le scot în stradă la produs, se ceartă între ei pe loc, pe clienți.

Cum am început? În ’89 vindeam flori și țigări de contrabandă prin hoteluri. Mă împrietenisem cu prostituatele de la hotel care, după ce își încheiau programul, dimineața, cumpărau de la mine țigări. Jojo, Ursuleț, Mariana Blonda erau prostituatele hotelului, iar clienții lor erau cel mai adesea străini. La scurt timp mi-a murit soțul într-un accident feroviar și am rămas singură cu copiii. Aveam 17 ani, doi copii mici și eram însărcinată cu al treilea, nu mai făceam față cu banii.

Prostituatele erau îmbrăcate mereu elegant, coafate, vedeam că au o grămadă de bani și atunci m-am gândit să mă apuc și eu de treabă. Jojo m-a învățat cum să vorbesc, cum să mă comport cu clienții, cum să mă îmbrac și mi-a dat un singur sfat: „Dacă vrei să te apuci de meseria asta, niciodată să nu accepți pește. Să nu îți vinzi trupul tău pentru un bărbat”. Și am luat-o ca atare.

Primul meu client a fost un diplomat grec. Contează foarte mult prima oară, că e foarte greu. Eu am avut un mare noroc. Tipul avea vreo 57 de ani, dar era un bărbat bine și a fost foarte tandru. A văzut că sunt mai timidă, nu m-a bruscat deloc. Nu am făcut sex, am făcut dragoste. A fost prima dată când mi s-a făcut sex oral, prima dată când am băut șampanie și prima dată când am primit flori de la un bărbat.

M-a plătit în mărci. Pe vremea aia marca era mai tare decât dolaru’. 130 de mărci mi-a dat, erau foarte mulți bani pe vremea aia. Cât a stat în România, el a fost clientul meu. Am avut de la el primul telefon,
Motorola; era cât o cărămidă, dar aveam mobil, eram șmecheră.

Al doilea client a fost un taximetrist. M-a măsurat din priviri și mi-a spus: „Fetițo, tu știi meserie sau nu ești bună de nimic?”. După ce am făcut-o, mi-a spus că sunt profesoară la sex și a dat prin stație: „Cine nu o cunoaște pe Profesoara nu știe ce pierde”. Și de atunci toată lumea îmi spune așa: Profesoara.

Aveam grijă să mă îmbrac mereu elegant: parpalac, pantof cui, diplomat… chiar arătam ca o profesoară.

Tata știa că mă duc în continuare să vând flori și țigări. Îmi luam schimburi la mine când plecam, ca să nu-și dea seama. Când a aflat, m-a dat afară din casă și mi-a oprit copiii. Eu mi-am luat o cameră cu chirie și veneam pe ascuns să le aduc dulciuri, să le las bănuți. După un an
mi-am găsit un bărbat, i-am zis lui tata că nu mai fac prostituție și mi-a dat copiii înapoi. N-a ținut mult relația, m-am întors la prostituție.

Sunt lucrătoare sexuală de 29 de ani. De câte ori am încercat să mă angajez, tot ce am găsit de lucru a fost vânzătoare la brutărie, ospătăriță, barmaniță, măturătoare. Nimic nu a fost permanent. Când îi aud pe oameni că spun că nouă nu ne place munca, îmi vine să îi întreb dacă ei știu pe ce lume trăiesc. E lipsă mare de locuri de muncă și dacă ești mai brunetă la față, cum sunt eu, e și mai greu.

Eu prestez o muncă ca oricare alta, pentru care sunt plătită. Viața se leagă de bani, nu cred că a fost o alegere. Nu am avut niciodată pește, nici nu am fost arestată până acum pentru prostituție. În schimb, am fost violată, bătută, cât pe ce să fiu omorâtă de un client care m-a înjunghiat. Era un psihopat care prin ’95 omora prostituate brunete cu părul lung. Poliția, ca să-l prindă, ne-a întrebat pe câteva dintre noi dacă vrem să-l momim. Mi-au promis că mă scapă de un dosar pentru care trebuia să fac pușcărie. Am acceptat. Mi-a fost frică, îți dai seama, era un risc, îmi părea rău că nu apucasem să fac copiii mai mari. M-a tăiat aici, uite semnul. Nu pot să-ți explic ce s-a întâmplat cu mine, eram în stare de șoc. Poliția l-a arestat și dosarul meu a fost rupt, scăpasem de pușcărie.

De trei ori am încercat să mă căsătoresc și să mă las de prostituție, de fiecare dată a fost un eșec. Bărbații cu care am încercat să-mi fac viața nu au fost buni de nimic: bețivi, drogați, ori mă puneau să ies din nou pe stradă când rămâneam fără bani. Cea mai lungă relație a fost de aproape opt ani, cu un polițist care mi-a fost client.

În clădirea Senatului era o anexă, era un moșulică acolo, nea’
Costache, care era paznic. Îi dădeam și lui niște bani și ne lăsa acolo să ne facem treaba. Aveam un costum roșu pe mine, părul lung, negru, eram frumușică, dă-mă dracu’. Și am urcat cu domnul ăsta polițist. M-a luat tare: „Ia zi, fă, cioaro, o punem sau n-o punem?”. Avea un ton autoritar, dar și dulce în același timp. Mă, ăsta știe ce vrea de la viață, am zis. Nu m-a luat cu lugu-lugu.

Vreau să-ți spun că a doua zi toată lumea știa că s-a făcut sex în Senat. Ce nu suportam eu gaborii înainte, după el eram nebună. Soția lui a aflat de noi. M-am trezit într-o zi cu un telefon, era el, mi-a zis să iau repede un taxi și să vin unde îmi zice el. M-am dus, la o masă era nevastă-sa și el, cică: „Stai jos, ce bei?”. După, ne-a făcut cunoștință: „Ea e soția mea și ea e viața mea. Ai bani, ai casa ta?”, a întrebat-o pe nevastă-sa. „E, ea nu mă are decât pe mine. Vreau să fiți prietene și cu asta am încheiat subiectul.”

Și am rămas prietene. Adică, când era beat mort și voia acasă, îl duceam acasă la ea și-i spuneam: „Doino, ia-ți bărbatu’!”

A fost o perioadă când era pe secția pe care practicam eu și îți dai seama că nu sunt nici eu de lepădat, mai toți voiau să pună pula pe mine și nu puteau de el. Unuia chiar i-a pus pistolul la cap: „Asta e a mea, ce nu înțelegi?! Nimeni nu se atinge de ea”.

Pe vremea aia era mult mai mult respect din partea clienților. Dacă un bărbat trecea pe lângă noi, zicea „Bună seara, doamnelor”, nu ca acum, „Curvelor!”.

Fetele din stradă sunt foarte stigmatizate. Trec pe lângă noi puști de bani gata care ne aruncă cu ouă, roșii, făină sau strigă după noi: „Fă, curvo”, „Muisto”. E urât, mai ales că sunt și eu femeie, mamă, până la urmă sunt cetățean român cu drepturi. Dar nu am drepturi, că legea e o curvă cu noi, lucrătoarele sexuale, nu ne dă drepturi.

Eu am mai spus-o și o s-o repet: eu nu sunt curvă, sunt lucrătoare sexuală, legea țării noastre e cu adevărat o curvă. Pentru că legea spune: „Subsemnata, cutărică, a fost prinsă acostând persoane de sex masculin”. Nu acostez eu bărbații, fir-ar ai dracu’ să fie, vin ei la mine! Și doi: dacă vin femei și nu „persoane de sex masculin”, nu se mai pune că e acostare?! Apoi, poate că nu pentru bani fac asta, poate că primesc în schimb cartofi, ceapă!

Am tot felul de clienți: de la parlamentari și preoți, până la gunoieri. Am un client vechi, un preot care mă sună să afle când sunt la ciclu și numai atunci vine, nu vrea să-mi facă decât sex oral. Mai am un deputat care vrea să-l penetrez cu un dildo, altu’ care-mi cere să-l biciuiesc, să-l umilesc, să fie sclav, să-i scrumez în gură. Am și un stripper sexy, tot numai pătrățele e, dar i se scoală greu, săracu’, numai eu am răbdare cu el. Pe toți îi fac fericiți.

Mai aveam unu’ pe care îl penetram cu o sticlă de șampanie. Eu aveam jucăriile mele, dar lui îi plăcea cu sticla de șampanie. La un moment dat a venit una dintre fete, Carmen, cu un client și m-a pus să-i bag mâna în cur. Așa de tare mă strângea că am crezut că-mi rupe mâna și i-am zis lui Carmen: „Dacă nu-i dai una acum, ăsta îmi rupe mâna”. Atât de bine se simțea el că nu mă auzea când îi spuneam că mă doare mâna. I-a dat Carmen un pumn, că și așa lui îi plăcea să dai în el, altfel îmi rupea mâna. Bineînțeles, își făcea clismă înainte, se dădea cu lubrifiant.

Bărbații români sunt perverși. E unu’ care-i place să mă sui cu tocurile pe el și să-i scuip în gură, dar n-am atâta scuipat cât vrea el. Dup-aia, tre’ să fac pipi pe el. Și mai am eu și Ursuleț unu’ care are rahat în frigider, că-i place să-l ungem cu rahat din cap până-n picioare. Îți dai seama că murim de scârbă. Da’ vezi tu, ăștia care sunt ciudați sunt clienți permanenți, plătesc bine, că ei sunt oameni grei, nu fac asta cu oricine ca să-i facă de râs după.

Eu mă duc și pe 40 la oral, pe 35, mai scad din preț, că încerc să-mi fac clienți de cu toamna, să vină și la iarnă. Scad la preț toamna: august, septembrie, octombrie, iar noiembrie, decembrie eu am clienți, nu stau să îngheț pe stradă. Fetele țin de preț, dar eu cobor la 35 ca să am clienți mai mulți la iarnă și să nu stau degeaba în frig.

Când vreau să scap mai repede de clienții zgârciți, înainte de al doilea număr, le spun că am șapte copii, greutăți, și imediat le moare pula și pleacă.

Cele mai mari probleme le avem cu poliția. Jandarmeria, poliția comunitară, poliția locală, poliția de sector, toți trec pe la noi, pe stradă. Într-o singură seară poți să iei amendă de la fiecare. Niciuna dintre noi nu avem de unde să plătim banii ăștia. Și după 12 noaptea, altă zi, poate să ne mai dea un rând de amenzi. Sunt multe fete care nu știu cum să facă mai repede bani ca să-și procure doza, de unde bani de amendă?!

Strada pe care prestez eu am încercat s-o mențin curată, să nu vină proxeneții cu fetele lor, să nu se vândă droguri. Polițaii știu de toți, le asigură protecția. De la noi cer șpagă sau ne amendează de mai multe ori în aceeași seară, ne confiscă prezervativele ca să-și bată joc de noi.

Acum doi ani, de 17 decembrie, Ziua internațională împotriva violenței asupra lucrătoarelor sexuale, am făcut o campanie împreună cu asociațiile care ne sprijină. Am trimis la toate unitățile de poliție din București un plic cu trei prezervative și cu următorul mesaj: „Domnule polițist, datorită faptului că în urma unei statistici mai mult de-o treime dintre lucrătorii sexuali s-au confruntat cu confiscarea prezervativelor de către agenții de poliție, vă trimitem gratuit trei mostre. Vi le dăm pe gratis, nu e nevoie să le luați cu forța”.

Multe probleme avem cu poliția.

Într-o seară m-am dus cu un client într-un hotel, când am ieșit de acolo mă aștepta poliția: „Actele!”. „Da, dacă te prezinți și dumneata!” Mi-a fluturat o legitimație de polițai, m-a pus să scot tot ce aveam în geantă, prezervative, farduri, și mi-au spus să vin la secție ca să-mi facă o percheziție corporală pe motiv că aș putea face trafic cu droguri. M-au îmbrâncit în mașină și am ajuns la secție. Mi-au găsit banii în sutien. Cică: „De ce îi țineți acolo?”. Eu, tare în clanță: „Uite așa, că acolo e torpedoul meu, acolo e locul meu cel mai sigur”.

„Tot așa puteți ascunde și droguri”, și au început să mă pipăie peste tot minute-n șir. Cică așa se face percheziția. Mi-au spus că vor să mă „probeze” și atunci m-am speriat: „Haideți, violați-mă, dar de mâine nu mai sunteți polițiști! Eu lucrez la ARAS (Asociația Română Anti-SIDA) pe drepturile lucrătoarelor sexuale, mâine vă fac plângere”, le-am spus. Nu m-au violat, dar mi-au dat drumul abia la ora șase dimineața și amendă. Am pierdut încă o noapte în care aș fi putut să lucrez dacă nu m-ar fi ținut din nou la secție.

Clientul din seara aia, la vreo două zile după, mi-a cerut să-i recomand o fată mai tânără. Am sunat o puștoaică și i-am dat combinația cu clientul ăsta, care a dus-o la același hotel la care m-a dus și pe mine. La ieșire, la fel, a așteptat-o o mașină de polițiști. Puștoaica era prostuță, nu o învățase nimeni că trebuie să facă gura mare ca să scape, a fost violată toată noaptea de cinci polițiști, într-una din mașinile lor. Nu am mai văzut-o câteva zile după asta pe stradă, zicea că au violat-o toți la comun până aproape i-au rupt anusul. M-am simțit vinovată pentru ce i s-a întâmplat.

Acum trei ani, în urma sesizărilor noastre, Poliția Capitalei a început o anchetă, iar la puțin timp a venit o polițistă sub acoperire. A întrebat de Profesoara, a venit la mine și i-am explicat cum trebuie să se machieze, că poate să vină și în blugi pe stradă, dar să aibă o bluză mai transparentă ca să atragă clienți. A stat cu noi o săptămână pe stradă, se dădea că e prostituată. De fiecare dată când o agăța un client, se ducea cu el în mașină, îi arăta legitimația de polițistă și îi zicea să se întoarcă în altă seară.

Într-o noapte i-a venit și ei rândul să fie luată la secție, au pus-o în cătușe, au dezbrăcat-o în pielea goală, au bătut-o, scuipat-o, i-au luat tot ce avea în geantă. A vrut să vadă până unde merg și abia când au vrut să o violeze a dat pe față că și ea e polițistă.

Cazul ăsta a făcut ceva vâlvă, 13 polițai au fost acuzați atunci.

De atunci lucrurile s-au mai schimbat. De la 1 februarie 2014 noul Cod Penal dezincriminează prostituția, care nu mai e considerată infracțiune, ci contravenție. Noi, lucrătoarele sexuale, nu mai suntem în pericolul de a face pușcărie, primim însă amenzi mari, între 500 și 1.500 lei pe seară, amenzi pe care nu o să avem niciodată bani să le plătim. 

Eu la polițiști le-am compus și o poezie, la mișto, „De la fetele bune pentru băieții răi”. (Profesoara începe să recite din memorie cu pauze lungi între versuri și cu ton jucăuș:)

Frunză verde matostat / Prezervativele vi le-am luat
Nu ca să le aruncăm, / Vrem cu voi să ne jucăm.
Ho, ho, ho, dar stați așa!
Elefanți cu trompă mare / Ce grade pe umăr are,
Credeți că noi ne jucăm / Și procesul vi-l semnăm?
Dați și voi un leu, doi, trei, / Să ne luăm pâine cu ei.
Nu mai fiți așa săraci, / Prezervativele tot le luați,
Mai cu forța, mai cu japca, / Dar, măi frate, unde-i fapta?
Cu aceasta cum rămâne?! / Prostituția nu mai e infracțiune!

Înainte îți făceau dosar penal, iar clientului îi dădea amendă. Sau, dacă te înțelegeai cu ei, îți dădeau doar amendă. Acuma nu au voie să-ți dea amendă decât dacă te prinde cu clientul, dar ei tot dau. De plătit nu le plătim, dar amenzile astea se transformă în ore în folosul comunității. Mie mi-au venit vreo 280 de ore să fac pe un dosar, pe altu’ mi-au venit încă 10 ore, dar eu am avut noroc. Norocoasă în ghilimele, că am probleme cu inima, șapte boli am la inimă, mi-am scos de la doctor că nu sunt aptă de muncă și am scăpat. Pe mine medicamentele mă duc în fiecare zi la 10 lei. Uite fișa aici, scrie: că am insuficiență cardiacă, clasa 2; HTA grupa 3 de risc foarte înalt HVS, insuficiență mitrală excentrică, adică am glandă; boală renală cronică, stadiul 2; anemie ușoară, obezitate de gradul 3 și chist pleuropericardic. Iar aici îmi scrie că se recomandă chirurgie la urgență. Da’ nu m-am operat pentru că doctorul mi-a spus că două, trei luni nu am voie să ridic nici un pahar cu apă. Iar mie casa nu are cine să mi-o țină.

Eu pot oricând să mor în stradă, oricum am căzut de vreo câteva ori, de nu mai știau ăștia cum să mă adune de pe jos, am două accidente vasculare, două preinfarcturi. Am ajuns la o vârstă la care nu mai pot să fac meseria asta, e greu să pierd atâtea nopți, acum clienții vor fete tinere, nu prostituate peste 40 de ani, ca mine. Mi-a ajuns.

Obosesc să stau pe tocuri, stau cu stres. A fost o vreme în care trei, patru zile la rând eu nu dormeam, eram tinerică, puteam să le duc pe toate. Acum mă duc pe la trei dimineața și stau până la șase. Nu mai pot să stau toată noaptea ca altădată.

Nu vreau să mă retrag ca orice prostituată, ci să fac ceva pentru fetele mele, să înființez prima asociație din România pentru drepturile lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali.

Sunt multe consumatoare de droguri printre noi și e greu să le mobilizez. Sunt multe lucrătoare sexuale care nu știu că au drepturi: dreptul de a refuza clientul și de a i se respecta alegerea, dreptul la avocat dacă sunt incriminate, de a nu mai permite abuzuri din partea polițiștilor. Dacă suntem prostituate, asta nu înseamnă că au dreptul să ne violeze.

Sunt singura prostituată româncă care a fost la trei congrese internaționale de lucrători sexuali și ce am învățat acolo vreau să fac și la noi în țară. Vreau să avem un sediu al nostru în care să ne întâlnim, să avem un avocat care să ne apere de abuzuri, să facem un cabinet ginecologic numai pentru prostituate, pentru că la spitalele publice suntem tratate cu discriminare și dispreț.

Poliția ne agresează, societatea ne blamează. Nu vreau legalizare ca să plătesc taxe la stat cât nu câștig sau să fiu condiționată să-mi găsesc un bordel ori să stau în zone pe unde nu trece nici dracu’. Cel mai bine ar fi ca prostituția să fie tolerată, să plătim un impozit anual pe care ni-l putem permite, o taxă pentru locul de pe stradă pe care prestăm și un carnet de sănătate. Legalizare înseamnă ca statul să-ți devină pește. La congresele la care am fost eu am văzut că au fost țări foarte multe în care s-a legalizat prostituția și nu a fost bine, pentru că legile s-au schimbat, dar nu în favoarea prostituatelor.

În 27 de ani am văzut atâtea pe stradă, că după ce n-o să mai fiu acolo aș vrea să se zică despre mine: „A fost una, Profesoara, și uite ce a făcut pentru noi!” Asociația tuturor prostituatelor va avea numele Maria Magdalena, după prostituata din Biblie care a fost salvată. O prostituată înseamnă proscrisă, de aici originea cuvântului. Ai să râzi, dar foarte multe dintre noi suntem credincioase. Eu când plec noaptea de acasă mă rog să mă întorc teafără la copii, acasă.

Copiii mei sunt prietenii mei, nu mă judecă, știu că pentru ei am muncit ca să nu moară de foame și să-i întrețin la școală. Sunt mamă și apoi sunt femeie. Tot ce am făcut, am făcut pentru ei. Nu regret nimic. Mi-am făcut viața cum am vrut. Am niște copii minunați, un tată care m-a înțeles și, dacă mi-ar ieși și Maria Magdalena ca să mă pot retrage, m-aș simți împlinită.

Mihaela Drăgan este actriță și fondatoarea primei trupe de teatru feminist rom din România, Giuvlipen. Virginia Lupu fotografiază oameni din comunități marginalizate și uneori locuiește cu ei pentru asta. 

NOTĂ: Ca să le respectăm dreptul la intimitate, în varianta online a articolului nu am publicat imagini cu Ursuleț și Profesoara, dar găsiți mai multe fotografii în articolul din DoR #26. Dacă vrei să-l ai în colecția ta, cumpără numărul din shopul DoR. Dacă vrei să nu ratezi niciun număr, abonează-te. DoR are nevoie de supereroi cititori ca tine ca să continuăm să scriem astfel de texte.

3 Comentarii pentru “Strada lor”

  • Raluca a scris:

    Foarte, foarte tare articolul. Imi place cum e scris si perspectiva pe care o oferta asupra unei lumi despre care mai mult iti dai cu parerea decat sa stii. Am ras mult la unele faze, felicitari pentru material!

  • Corina a scris:

    socante povesti…. Ma fac sa ma gandesc la ‘problemele’ noastre… cu alti ochi!
    Felicitari autorilor, sa dea Domnul sa le ajutam cumva pe aceste femei stigmatizate, care isi pun zilnic viata in pericol…

  • Hatezone a scris:

    La curve vin toti depravatii sociali fie ca sunt politicieni sau popi, si fix aia sunt depravatii sociali, fie ca au sau nu au familii. Sunteti niste infecti cu idei stangiste si cretinisme liberaliste, in viziunea voastra e frumos HIV-ul.

  • Comentează

    Numărul curent: DoR #29

    DoR #29 * Noi și ei

    Susține DoR. Abonează-te!

    Abonează-te la DoR. Fii Susținător!

    The Power of Storytelling 2017

    #Story2017

    Arhiva DoR în format PDF

    Arhiva DoR în format PDF

    Curierul oficial

    Curierul oficial

    English DOR

    English DoR

    RSS

    Articole
    Comentarii
    © 2017 Decât o Revistă