Ghid de citit în stele

* Text publicat în DoR #3.

** Imaginea ilustrează harta cerului în august 2010, la ora 22:00. (Credit: Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu). Click ca s-o mărești.

*** Dacă vreți să vedeți Perseidele astăzi, excursia asta e o posibilitate.

De Oana Sandu

Cele mai multe puncte strălucitoare pe care le vezi pe cer sunt stele grupate în constelaţii – zone de pe cer care au asociată o anumită suprafaţă, denumire şi mitologie. Acestea rămân la fel de la noapte la noapte, părând a se deplasa toate în aceeaşi direcţie pe măsură ce Pământul se roteşte în jurul propriei axe. Cea mai cunoscută dintre ele este Carul Mare, dar ţi‑aş propune să priveşti şi după Cassiopeia, o constelaţie uşor de identificat după forma de W, care te poate ghida pe cerul de vară pentru a găsi Carul Mare şi Steaua Nordului.

O altă configuraţie uşor de văzut este Triunghiul de Vară, format din cele mai strălucitoare stele din trei constelaţii: Lyra, Cygnus şi Acvila. Dacă reuşeşti să‑l identifici pe cer, vei şti deja trei constelaţii plus un bonus: pe înălţimea acestui triunghi, chiar la mijlocul segmentului, vei putea descoperi printr‑un telescop de amatori o stea dublă – un punct luminos cu ochiul liber, dar care de fapt este o combinaţie dintre o stea galbenă şi una albastră.

Pe lângă aceste configuraţii fixe există unele puncte care se deplasează de la o noapte la alta: planetele. (Astronomii greci din Antichitate le numeau asteres planetai, adică stele rătăcitoare). Sunt cinci planete pe care le poţi vedea cu ochiul liber: Mercur, Venus, Marte, Saturn şi Jupiter. Ca să le găsești, trebuie să înveți constelaţiile şi apoi să le cauţi poziţia actuală pe o hartă astronomică precum cea alăturată.

Planetele şi stelele nu sunt nici pe departe singurele pe care le poţi observa cu ochiul liber. Dacă te afli undeva în afara oraşelor, într‑un loc ferit de poluarea luminoasă provocată de toată acea lumină risipită spre cer, vei descoperi infinit mai multe lucruri. Pe lângă Calea Lactee – galaxia noastră văzută din interior – poţi vedea cu ochiul liber o galaxie vecină, Andromeda. O poţi găsi foarte uşor pornind de la Cassiopeia. Chiar la sud de W, începând din dreptul stelei care marchează primul colț al literei, se află trei stele aproape în linie dreaptă, parte din constelaţia Andromeda. Dacă trasezi o linie imaginară de la cea de‑a doua stea către steaua care marchează al doilea colţ al W‑ului, la o treime din lungimea acestei linii, puţin spre dreapta, vei descoperi o pată difuză: galaxia din Andromeda.

Un fenomen interesant pe care îl poţi vedea în august este o ploaie de meteori, sau ploaie de stele. Meteoriţii sunt particule de praf provenite dintr‑o cometă. Aceste particule intră în atmosfera Pământului şi se aprind, dând naştere la meteori – steaua căzătoare pe care o vedem. De cele mai multe ori, meteoritul arde complet în atmosferă. În unele cazuri, el ajunge până pe Pământ sub forma unei mici bucăţi de rocă arsă, meteorid. Curentul de meteori care se observă în august poartă numele de Perseide şi oferă un spectacol de câteva sute de stele căzătoare pe oră. Pentru a le putea vedea, trebuie să ieşi din oraş într‑un loc întunecat – vei avea ocazia să‑ţi pui sute de dorinţe.

* Oana Sandu lucrează la European Southern Observatory (ESO) din München, departamentul Education and Public Outreach.