Ce gandim. Ce vrem. Ce facem.
DoR Shop

Iașul copilăriei mele

June 14th, 2017
Tags: , , ,

Când sărăcia și bătaia sunt parte din copilăria ta, ai vrea să poți să-ți schimbi povestea? Vlad Viski revine în orașul care l-a format și caută răspunsuri.

Text de Vlad Levente Viski
Ilustrație de Oana Decem

Ştiu că sună mega clişeu, dar Proust chiar avea dreptate la faza cu lucrurile care reţin în ele amintiri. Mi se întâmplă aşa mereu, să revin într-un oraş în care-am locuit şi să îmi amintesc despre un iubit, o întâmplare, mă apucă nostalgia.

La capătul străzii Iancu Bacalu din Iași am dat primul meu pumn, unui băiat rom care se lua de mine de fiecare dată când voiam să merg la magazinul de pe strada Sf. Andrei. Ţin minte şi acum că m-a durut îngrozitor pumnul; în filme nu-ţi zice asta. Toată zona era pestriţă, case vechi în centrul oraşului, cu familii diverse, romi mai săraci, romi mai bogaţi, un cuplu de evrei bătrâni, un afacerist care şi-a deschis după revoluţie un en gros, o vilă mare a unui doctor, catolicii care stăteau cu chirie la Parohie, un service auto cu legături cu noii politicieni-afacerişti. Aveam şi un gay pe strada noastră, efeminat şi oleacă libidinos.

Era o lume în schimbare, un mare teren gata să fie gentrificat.

Mă uit acum în urmă şi-mi amintesc și de ruşinea gălăgiei făcute de bătăile pe care le primeam eu şi frate-meu zilnic. Taică-meu vitreg ne aplica corecţii fără discriminare, ne lovea cu ce apuca, ne punea să facem treabă toată ziua prin curte, să îl ajutăm la reparat maşini, să cărăm cărămizi dintr-o parte în alta, să curăţăm lemne. Practica un stil masculin basarabean care voia să călească băieţii, c-aşa e bine.

Maică-mea era şi ea victima agresiunilor, ne mai altoia şi ea, avea grijă să nu luăm pumni în cap. Ce putea să mai facă? După revoluţie s-a închis fabrica din Târgu Mureș unde lucrase, așa că s-a întors la Iaşi, unde a lucrat ca educatoare câţiva ani. Avea salariu mic, făcea muncă multă, inspectoarea generală nu a fost mulţumită de bibeloul-căţel dat cadou pentru un post de titular, ajutorul de şomaj era prea mic, jumătate din curte era deja vândută, cealaltă era amanetată la bancă.

Sărăcia îmi e la fel de impregnată în memorie ca şi violenţa. Certuri pe bani, mâncare puţină, dormit vara în curte sub vie pentru că patru oameni e prea mult într-o cameră mică ca un bordei în pământ. Cerutul pe datorie era politică pentru toate magazinele. Fondul şcolii era mereu o problemă. Am o obsesie pentru creioane mecanice, pentru că pe atunci mă uitam cu jind la penarele colegilor.

La şcoală era şi bine, şi rău. Învăţătoarea, profesorii m-au tratat cu respect. Mergeam la o şcoală de elită, Ştefan Bîrsănescu, lângă gară. Majoritatea colegilor din clasă erau OK, problema erau cei din alte clase. Şi-acum ţin minte prima călătorie de la şcoală spre casă cu tramvaiul și glumele făcute pe seama a cât de efeminat păream. Îmi amintesc că mă uitam la băieţii de clasa a VIII-a, îmi făceam drum pe la baie ca să-i privesc în ipostaze mai vulnerabile. Dar drumul pe culoarele şcolii era un calvar, mergeam mereu pe traseele mai puţin populate cu elevi care să-mi strige „fetiţa” şi să se maimuţărească. „Poponar” am auzit foarte rar. O dată, o tipă mai mare a venit la mine şi m-a apucat de organele genitale şi a început să râdă, întrebând cu voce tare ce am între picioare. Voia să verifice.

Învăţam că ceva nu-i în regulă cu mine. M-am ascuns adânc în dulap şi-am închis uşa până la finalul liceului. Și azi, când trec pe lângă clădirea școlii, amintirile abundă. Iașul rămâne însă orașul care m-a format, și intelectual, și uman. Nu cred că, dacă aș avea oportunitatea, aș schimba povestea.


Vlad Levente Viski este activist pentru drepturile comunității LGBT din România și președinte al asociației comunitare MozaiQ.

Acest articol a fost publicat în DoR #28: Dislocări. Dacă vrei să-l ai în colecția ta, cumpără numărul din shopul DoR. Dacă vrei să nu ratezi niciun număr, abonează-te. DoR are nevoie de supereroi cititori ca tine ca să continuăm să scriem astfel de texte.

Comentează

Numărul curent: DoR #28

DoR #28 * Dislocări

Susține DoR. Abonează-te!

Abonează-te la DoR. Fii Susținător!

The Power of Storytelling 2016

#story2016

Arhiva DoR în format PDF

Arhiva DoR în format PDF

Curierul oficial

Curierul oficial

English DOR

English DoR

RSS

Articole
Comentarii
© 2017 Decât o Revistă