La Tăşuleasa, copacii fac oamenii mai buni
Înainte de mult așteptata plecare pe Mont Blanc, Anca, ucenica noastră, a fost la Tășuleasa, la inaugurarea unei păduri pedagogice. Iată ce a văzut acolo.
Text de Anca Iosif
Fotografii de Alex Tomazatos
Bucovina este un ţinut liniştit, în care căpiţele de fân sunt dese, gardurile gospodăriilor sunt construite din trunchiuri de copaci, iar găinile beau apă din coji de pepene verde. Undeva între Vatra Dornei şi Bistriţa, la poalele vârfului Tăşuleasa, din munţii Bârgău, chiar în pădure, voluntarii „Tăşuleasa Social” au clădit vara asta o şcoală vie.
Pădurea Pedagogică, cum a fost botezată, cuprinde o serie de „laboratoare” din lemn care, prin experienţe directe, vor ajuta tinerii voluntari să asimileze cunoştinţe despre mediul înconjurător şi să realizeze cât de mult depindem de el.
Bistriţeanul Alin Uhlmann-Uşeriu a înfiinţat Tăşuleasa Social acum 10 ani pentru că ăsta este felul de ţară în care vrea să stea. A început să dezvolte proiecte de ecologizare împreună cu voluntarii şi a ridicat pe pământul străbunicii sale un sediu pentru ei. Acesta cuprinde două case în care voluntarii dorm, o sală de mese, o bucătărie şi o “sufragerie”, unde se strâng cu toţii când au de discutat.
Biblioteca de acolo este donată în mare parte de Ada Milea, voluntară încă de la înfiinţare. Tot acolo a venit şi Marcel Iureş şi a făcut ateliere cu ei, au venit şi alţi prieteni printre care Mircea Cărtărescu şi Ion Barbu, ale căror nume stau scrise pe nişte indicatoare de lemn, îndreptate spre oraşele din care vin. Afară sunt leagăne, o scenă şi un panou cu poze, cu voluntarii care au ajutat la construirea Pădurii Pedagogice. (Printre cei care i-au susţinut de la înfiinţare se numără şi Coca-Cola HBC, care a sponsorizat şi Pădurea Pedagogică.)
O bună parte dintre copiii care vin la Tăşuleasa sunt din familii sărace. Odată ajunşi aici, au tot ce le trebuie. Au un acoperiş deasupra capului, mâncare în farfurie şi un spaţiu creativ. Casa lor nu e limitată doar la sediul Tăşuleasa Social, ci se întinde în toate pădurile în care au plantat copaci sau locurile din care au strâns pet-uri. Aici învață că nu e suficient să construiești ceva, ci că trebuie să-l și păstrezi, iar pentru a-l păstra e nevoie de mult bun-simţ. Dacă unii plantează, iar alţii taie, nu se ajunge nicăieri. Pădurea Pedagogică ajută la o mai bună înţelegere a naturii şi cum se poate păstra verde. Pentru ea, au muncit în mai multe echipe, peste 400 de voluntari. Alin ar vrea ca toţi copiii de peste 10 ani din România să ajungă pe la Tăşuleasa.
La intrarea în pădure, care se face pe o potecă din stânga caselor şi care coboară uşor, se află o staţie de curăţare a apei, formată din trei lacuri mici, artificiale, săpate tot de voluntari. Apa care ajunge în chiuvetele din casele de la Tăşuleasa trece succesiv prin cele trei lacuri, e filtrată de plante și sulf, iar în final ar trebui să fie numai bună de băut. Staţia va învăţa copiii că apa poate fi curăţată fără substanţe chimice. “Este începutul, încă nu funcţionează la parametrii maximi”, spune Alin, “dar cred că anul viitor pe vremea asta, apa de la noi, de la 1060 m va ieşi curăţată 100%”.
Lângă stație, pe un delușor, voluntarii au construit două sate în miniatură, în care casele sunt puţin mai înalte decât un bocanc: „Barboţenii de deal” şi „Mocirlenii de vale”. Barboțenii are păduri, Mocirlenii nu mai are. La o ploaie mai puternică, simulată de voluntari cu ajutorul stropitorilor, se vede clar diferența dintre ele. Barboțenenii n-au bătăi de cap, Mocirlenenii, însă, au parte de alunecări de teren, valuri de mocirlă și regrete că și-au tăiat pădurea.
Lângă casele în miniatură este un labirint construit de tineri, care are circumferinţa celui mai gros copac din lume – are 54 de metri şi se află în Mexic. În faţa labirintului se află un foişor care serveşte drept clasă pentru voluntari şi care demonstrează în câte feluri poate fi util lemnul: stâlpii care susțin acoperișul sunt buşteni în formă brută, xilofonul atârnat de acoperiş este din lemn semi-prelucrat, iar masa arată aproape ca una care se găseşte în orice magazin de mobilă.
În spatele foişorului e o groapă cu nisip înconjurată de suporturi din lemn pe care sunt desenate animale. Copiii vor reţine imediat că iepurele, care este o pradă, sare 2,5 metri şi că jderul, care este vânător, sare doi metri. „Sari, deschizi (placa) din stânga sau dreapta ta şi vezi dacă ai sărit ca o pradă sau ca un vânător”, spune Gabriela Ivan, care are 15 ani şi este din Dorna Candrenilor. A mai fost şi anul trecut voluntară la un alt proiect de ecologizare, de care aflase de la profii din şcoală şi a vrut să participe şi la construirea Pădurii Pedagogice. E mignonă, brunetă, cu părul prins într-o coadă şi poartă un hanorac gri şi nişte adidaşi alb cu roz.
„Cu domnul Alin facem nişte proiecte foarte frumoase. Anul trecut, la Paşaportul Verde am strâns gunoaiele de pe râul Neagra şi apoi am făcut un drum turistic până la Cei 12 Apostoli. Am venit pentru că-mi place să fac bine naturii. Anul ăsta am săpat acolo la foişor cu colegii şi am adus pământul aici şi am făcut digul ăsta, tot cu ei.”
După groapă, urmează câteva felii de trunchiuri de copaci expuse. Unul dintre ele, care avea 341 ani, a fost doborât de furtună. Folosindu-se de inelele bătrânului copac, voluntarii au început un calendar al evenimentelor care au marcat lumea: aflăm că în 1960 se formează trupa Beatles, sau că în 1916 România intră în Primul Război Mondial. Copiii realizează practic dimensiunea şi vârsta unui copac, ciupind şi informaţii suplimentare.
Pe partea cealaltă a calendarului sunt înşirate “nişte mostre de copaci, cum arată pe interior, cum arată pe exterior”, spune Maria Sgârcitu, voluntară la Tăşuleasa de peste trei ani. Maria e din Suceava, dar locuieşte în Bucureşti acum, şi primul lucru care i-a plăcut când a venit aici au fost oamenii.
„Ce e foarte mişto aici e că toată lumea are un respect enorm pentru munca pe care-o face şi nu se datorează nici unei recompense materiale concrete”, o completează Lucia, care vine din Cluj. “Aici îi o energie imensă care te decojeşte de toate tabieturile tale. Oamenii sunt foarte sinceri şi dacă ai o pereche de bocanci, un sac de dormit şi un pic de hotărâre, vii aici şi stai o săptămână, două…o viaţă.”
Râd amândouă. De când au venit, Maria și Lucia au tăiat lemne, au ajutat la pavarea labirintul, au făcut pâine, au cărat pietre şi multe altele. Toată lumea munceşte, schimbând sarcinile prin rotaţie. „De obicei ne împărţim în echipe şi stabilim în ziua respectivă”, spune Maria. Colegii Mariei de la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti au aflat de la ea de Tăşuleasa şi au venit să ajute şi ei la construirea Pădurii Pedagogice.
După traversarea unui podeţ, stă o statuetă care-l înfăţişează pe „hoţul de lemne”. Are o căciulă cu urechi, cizme de cauciuc şi e cu drujba înfiptă-ntr-un trunchi. „Poate trăi aproximativ 80 de ani, dar activitatea sa după moarte este preluată de puii săi. Se găseşte în Carpaţi, în regiuni cu pădure de orice fel” - scrie pe plăcuţa descriptivă.
„Noi nu suntem împotriva tăierii lemnului”, spune Alin. “La un moment dat se poate şi îmbolnăvi. Este cel mai bun combustibil existent, oricum. Noi suntem împotriva tăierii necontrolate, a furtului. Ăştia n-au scrupule. Merg, iau ce-i mai bun şi p-ormă rămâne pădurea goală. Şi trebuie să folosim şi resturile. Toate ţările le folosesc ca energie, cumva. Numai la noi rămân în pădure.”
În pădure se pot practica şi sporturi precum tiroliana („zbor” asigurat în ham, pe o coardă agăţată în două puncte aflate la distanță), căţărat în copac cu prize (puncte artificiale de sprijin pentru mâini şi picioare) şi Scara lui Iacob, cu trepte din ce în ce mai mari, ca paşii pe care-i face un copil.
Copiii fac paşi, înţeleg natura treptat, dar trebuie şi ajutaţi, ca să poată ajuta. “Ei nu se nasc funcţionali, trebuie cumva să-i creşti. Şi atunci am intervenit în problemele pe care le putem noi rezolva. Nu putem să rezolvăm toate problemele. Sunt copii care au un singur părinte, sunt copii care trec printr-un divorţ”, a mai spus Alin.
Voluntarii Tăşuleasa sunt ajutaţi cu problemele de sănătate pe care le au, tot prin voluntariat. “Avem parteneriat cu Die Johanniter, cu Medicii Dentiști fără Frontiere, au trecut pe aici oameni cu un profesionalism desăvârşit. Nu a trebuit să planteze copaci, dar au putut foarte bine să se uite la sănătatea lor”.
Proiectul nu va fi deschis decât voluntarilor Tăşuleasa, spune Alin. “Şansa trebuie s-o aibă neapărat fiecare copil care vine la activităţile noastre, iar dacă am deschide-o spre vizitare, ar avea şansa doar copilul care are bani”.
* Îţi place cum scrie Anca? Hai să-i îndeplinim visul de a scrie un jurnal de călătorie de pe Mont Blanc. Plănuiește să plece pe 12 august și mai are de strâns ceva mai mult de 500 de RON (din 2.500). Contribuie cu orice sumă direct în contul ei de la BRD – Anca-Maria Iosif, IBAN RO 77 BRDE 410SV22858264100.
5 Comentarii pentru “La Tăşuleasa, copacii fac oamenii mai buni”
E frumos in Bucovina, dar Tasuleasa nu e pe acolo.
In rest, bravo voluntarilor!
fain articol, dar sper ca stilul scolaresc e intentionat! altceva vroiam sa spun. cine o invata ar trebui s-o invete si ca:
experimente si experiente nu sunt sinonime
“Lângă casele în miniatură, este un labirint construit de tineri” – se scrie fara virgula
success, anca!
Frumos articol Anca, intr-adevar lumea de la Tasu pare desprinsa dintr-o poveste si pe buna dreptate este considerata “Tara Tasu”.
As vrea sa mentionez doar faptul ca Vf. Tasuleasa si organizatia Tasuleasa Social nu se afla in Bucovina, ci in jud Bistrita-Nasaud (pasul Tihuta 1227m).
-
ai dreptate am fost sh eu la tasuleasa 2 ani la rand sh ii super eu sunt gabriela cea din interviu
Comentează
Numărul curent
2% pentru DoR
English DOR
Arhiva DoR în format PDF
Conferinţă, 26.11.2011
RSS
Comentarii
Am fost si eu de curand in Bucovina si a fost minunat!
Elena de la Pegas Motorizat!