Lumea e plată

September 30th, 2010
Tags: Brainient, DoR #4, EmiGal, Sabrina Răileanu, tehnologie, Texte

Nota editorului: Textul apare doar în varianta online a DoR. El prefaţează însă un subiect important din DoR #4, care va apărea la mijloc de octombrie: plecarea din România şi climatul de lipsă de speranţă ce pare că s-a instalat în ultimele şase luni.

———–

Antreprenorul român Emi Gal şi compania lui, Brainient, au primit recent o finanţare de 800 de mii de dolari. Ar putea fi încă o dovadă că românii din IT pot cuceri lumea. Întrebarea e dacă o pot face din România.

Text de Sabrina Răileanu

E o luni noapte de septembrie – sau poate că e deja marţi dimineaţa – într-una din cele mai pline săptămâni ale unui an plin. Cu toate astea, Emi Gal îşi permite încă un shot de tequila, pe care îl dă repede pe gât. E la Hospital Club în Londra, iar locul e încă plin de antreprenori şi investitori gălăgioşi, care nu se îndură să îşi spună adio deşi în doar câteva ore se vor întâlni din nou, pentru a pune în scenă complicatul dans al finanţării.

E doar prima seară şi prima petrecere din Seedcamp Week, cea mai mare competiţie europeană pentru start-upurile din online, şi scenariul se va repeta timp de o săptămână. Pitch-uri şi conferinţe dimineaţa, la prânz şi seara, networking cu garnitură de alcool după apus.

Toţi sunt aici pentru acelaşi lucru. Bani. Unii îi au deja, alţii au nevoie de ei, cu toţii îi vor. Pentru investitori e un fel de joc de-a „Descoperă-l pe următorul Zuckerberg în mulţime”. Pentru antreprenori, jocul aduce însă mai mult a networking-viteză şi are o singură miză: cât de mulţi investitori poţi curta şi seduce într-o singură zi?

Din locul său de lângă bar, Gal se uită roată în club şi zâmbeşte mulţumit. Faptul că mai bine de jumătate din invitaţi sunt încă aici e semn că petrecerea pe care a organizat-o în seara asta a fost un succes. Cu un an în urmă, era şi el unul dintre pretendenţii la investiţii. Era un român venit la Londra cu o companie şi un produs pentru care ţara lui era prea mică: interactivitate în clipuri publicitare. A câştigat, s-a mutat cu viaţă cu tot aici şi a început să-şi crească ideea. Recent, şi-a triplat echipa (care lucrează din România) şi a apărut în Financial Times. N-a fost un an rău, iar acum poate să bea liniştit un pahar şi, în calitate de câştigător al Seedcamp 2009 şi maestru de ceremonii, să-şi contemple succesul.

Mai e ceva: peste câteva zile va anunţa finanţarea de 800 de mii de dolari primită de la fondul de investiţii Arts Alliance şi o mână de angel investori din Anglia şi Statele Unite. Finanţarea îl va transforma dintr-un tânăr de 24 de ani cu un vis într-un milionar şi unul dintre competitorii la titlul de the next big thing în piaţa de video advertising, unul dintre cele mai dinamice sectoare ale industriei online. Totul se va precipita.

Presa internaţională va scrie despre Brainient, tânăra speranţă a industriei de publicitate online, telefoanele vor suna, întâlnirile cu agenţiile de publicitate şi clienţii se vor înteţi. Sau cel puţin aşa speră. Întregul plan al lui Gal se bazează pe asta.

———–

Până la începutul anului trecut, lui Gal nu i-a trecut niciodată prin cap să părăsească România. Născut în Bucureşti cu patru ani înainte de Revoluţie, copilul teribil al online-ului românesc a crescut cu convingerea că poate să schimbe lumea şi să “facă succes” fără să-şi schimbe şi adresa.

Cariera lui de antreprenor a debutat la 10 ani, când le vindea cărţi de vizită profesorilor lui; la 18 ani a început să câştige bani făcând aplicaţii web pentru câteva firme din SUA; la 20 a înfiinţat Brainient Media. În următorii trei ani proiectele made by Emi Gal au inundat piaţa: Vertimo, un motor de căutare pentru anunţuri imobiliare, Brain TV, printre primele televiziuni online din ţară, eOk, primul serviciu de music streaming legal din România – Emi Gal era peste tot şi făcea de toate. Entuziasmul şi nerăbdarea lui au împărţit comunitatea românească de online în admiratori şi sceptici. Cu atât de multe mingi în aer, „copilul teribil” trebuia să eşueze mai devreme sau mai târziu.

Şi Gal a eşuat. În 2008, forţat de criză, a închis Vertimo şi Brain TV, a devenit silent partnerul eOk şi a restrâns drastic activitatea Brainient Media. Doar că în limbajul galean – eminamente pozitiv – eşecul se numeşte focus: la începutul lui 2009, din cenuşa proiectelor ratate s-a născut Brainient 2.0, compania cu care şi-a propus să rescrie regulile sectorului de video online. De data asta nu avea să mai ignore ce se întâmpla dincolo de România.

Despre Seedcamp a aflat când Vladimir Oane, fondatorul UberVu, i-a trimis un mail în care-l îndemna să încerce. Gal s-a înscris dar nu se aştepta la mare lucru. Un pitch, puţin networking şi, cu puţin noroc, o finanţare care să-l ajute să îşi dezvolte mai departe compania şi după aceea înapoi acasă.

Primul lucru care l-a surprins în Londra a fost căldura cu care-a fost primit de comunitate şi cât de dornici să-l ajute erau toţi. „Am stat doar trei zile la miniSeedcamp”, spune el, „dar cred că au fost cele mai bune trei zile din anul acela: toţi oamenii, fără nicio excepţie, au fost foarte prietenoşi, mi-au arătat oraşul, m-au plimbat cu maşina, m-au dus la petreceri, mi-au dat feedback pentru proiectul meu”.

Proiectul cu care s-a înscris în concurs, Veevid, o platformă de găzduire şi administrare a conţinutului video profesionist, avea deja succes în ţară, fiind folosită de două site-uri mari ale trustului Realitatea-Caţavencu. Discutând însă cu antreprenorii şi investitorii adunaţi la Seedcamp, Gal şi-a dat seama că greşise: internetul nu mai avea nevoie de ÎNCĂ o platformă de video management. Cel puţin nu în afara graniţelor României. Avea însă nevoie de un instrument cu care producătorii de conţinut video să facă bani.

Revenit în ţară, a pus Veevid pe pauză şi a început să se gândească cum ar putea introduce publicitate într-un clip video, cât mai natural şi neintruziv cu putinţă. Uitându-se la tot mai multe clipuri şi-a dat seama că i-ar plăcea să interacţioneze cumva cu ele, în loc să le urmărească pasiv. Să poată să afla mai multe despre un anumit produs chiar în interiorul videoului – ce pantofi poartă protagonistul din film şi cât costă – şi, ca pe web, să poată da click când vede ceva ce îl interesează. Patru luni mai târziu, platforma de video advertising interactiv LayeredBrain vedea lumina zilei în laboratoarele Brainient.

Privind în urmă, Gal spune că dacă nu ar fi ieşit din ţară poate nu şi-ar fi dat seama că perspectiva lui era greşită. „LayeredBrain a apărut datorită faptului că am cerut feedback de la foarte mulţi oameni, foarte devreme. Dacă nu lansam Veevid şi nu îl înscriam la toate competiţiile posibile, n-am fi descoperit că nu ne concentram pe problema corectă.”

România nu era însă nici pe departe pregătită pentru ce voia Gal să facă. „Întâlnindu-mă cu publisheri, agenţii şi oameni din industrie mi-am dat seama foarte repede că România e o piaţă foarte mică, prea mică pentru ca să putem creşte”, spune el. „Când mi-am dat seama că nu-mi mai face plăcere să lucrez în România, să fac parte dintr-o comunitate care nu era constructivă în niciun fel, am ştiut că e momentul să plec.”

Mutarea la Londra fost un pariu: cu ideea şi cu noua ţară. „Ca business din România nu te finanţează nimeni. Prima condiţie pentru a primi bani sau pentru a atrage un client este să aibă încredere în tine. Ori dacă eu sunt un tip interesant şi inteligent din România despre care nu se ştie nimic, nu-mi va da nimeni bani. Dacă vrei să faci ceva trebuie să fii acolo unde sunt oportunităţile şi unde sunt oamenii care te pot ajuta să reuşeşti.”

———–

Una dintre cele mai mari promisiuni ale erei digitale e că poţi avea succes de oriunde; următoarea mare idee care va schimba lumea poate veni din Berceni sau din San Francisco. E o idee căreia Thomas Friedman, jurnalist american cu trei premii Pulitzer, i-a dedicat în 2005 o carte. În ultimii 20 de ani, scrie Friedman în The World Is Flat, lumea s-a schimbat dramatic, graniţele geografice şi istorice fiind şterse sub influenţa revoluţiei digitale, iar Pământul a fost transformat într-un teren de joc aplatizat pe care toţi suntem competitori cu şanse egale.

„Imaginaţi-vă că agitaţi o sticlă de şampanie vreme de 50 de ani înainte să o deschideţi”, spune el. „Când dopul va ieşi într-un final din sticlă, veţi avea parte de o explozie pe cinste. O explozie similară e şi cea a aspiraţiilor pe care astăzi sunt liberi să şi le exercite oamenii din India, China sau Europa de Est. Nu ai vrea să stai în calea acelui dop.”

Vlad Stan, unul dintre cei mai activi business angeli români şi primul care a investit în Brainient, e de acord. „Ţări? Ce-s alea ţări? Nu mai există ţări, uită de asta.” Spune mereu că în epoca Skype nici antreprenorii nici investitorii nu mai sunt ancoraţi în ţările lor de origine, dar pentru Stan tărâmul făgăduinţei este România. Îl dă de gol zâmbetul seniorial care i se întipăreşte pe faţă de câte ori priveşte în jur, pe terasa Bucharest Hubb, populată de peste o duzină de tineri gălăgioşi, toţi cu câte o cafea şi un laptop în faţă.

Bucharest Hubb e primul accelerator de business pentru start-upurile online din România. Stan l-a deschis în primăvară, iar astăzi aproape toate spaţiile de birouri din clădire sunt ocupate. A şi investit în câteva dintre cele şapte companii care activează aici. În altele aşteaptă să investească.

Deşi la prima vedere Hubbul nu promite venituri semnificative, nimic nu poate fi mai profitabil pentru Stan decât să se înconjoare de tineri care aspiră să devină „dopurile de şampanie” ale industriei autohtone. Ei sunt pariul lui, viitoarea recoltă de tineri antreprenori online made in România.

Brainient e unul dintre dopurile care au pocnit cel mai repede. Acum un an şi jumătate era încă în stadiul de concept, o idee pe hârtie, dar Stan a investit, cucerit de entuziasmul şi capacitatea de a vinde a antreprenorului de 23 de ani. „Toată lumea ştie că la mine nu vii cu un business plan”, spune Stan. „Prefer să te iau la o cafea şi să vorbim, să îmi explici ideea şi felul în care vrei să o transpui în practică. Întotdeauna prefer să investesc în companie, nu într-un produs. Dacă se întâmplă ceva şi produsul respectiv se duce cu burta în sus atunci înseamnă că mi-am pierdut banii.”

Pariul lui Stan a funcţionat. Investiţia în Brainient, sub 50.000 de euro, i-a adus 30 la sută dintr-o companie care acum luptă în liga celor care vor decide viitorul publicităţii video online şi care şi-a propus să valoreze 100 de milioane de dolari în doar trei ani.

——

E o zi caldă de septembrie şi mai toată echipa Brainient e pe terasa Bucharest Hubb, strânsă în faţa unui MacBook şi a unei scrumiere care dă pe din afară. Aici e laboratorul Brainient, unde gaşca de programatori a lui Gal pune la punct platforma pe care antreprenorul român o prezintă celor mai mari agenţii de publicitate din Londra.

Cu o zi în urmă s-a lansat trailerul filmului The Social Network şi programatorii analizează clipul din fiecare unghi. Trailerul e interactiv, un semn bun. Când unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului se promovează printr-un video interactiv, n-ai cum să nu te bucuri că eşti pe drumul cel bun.

Pe de altă parte, toţi ştiu că e şi un semnal de alarmă: e doar o chestiune de timp până când întreaga lume va dori video interactiv. Dacă până atunci nu vor fi în pole position, s-ar putea ca nimeni să nu afle că au existat vreodată.

Deocamdată, Andrei Bărăgan se bucură de entuziasmul echipei. Gal i-a încredinţat rolul de jongleur-şef în Bucureşti, care are grijă ca deadline-urile să fie respectate, clienţii să fie multumiţi şi echipa motivată. Cu clienţii e cel mai greu: britanicii sunt foarte concentraţi pe rezultate şi dacă le promiţi ceva, o să te tragă de urechi dacă nu te ţii de cuvânt. De când Brainient a aflat de finanţarea de la Arts Alliance, numărul de clienţi s-a dublat, aproape peste noapte, aşa că şi echipa s-a triplat ajungând la nouă programatori. Acum principala preocupare a lui Bărăgan e să sudeze noua echipă, fără să reducă viteza.

În online, timpul e un lux şi nimeni nu va respira uşurat până când Brainient nu va reuşi să înfigă un steag în piaţa americană. Gal estimează că finanţarea le va mai cumpăra un an, poate doi, ca să convingă piaţa internaţională. Aşa că, în timp ce gaşca lui lucrează la dezvoltarea unor funcţionalităţi care să-i lase mască, printre petreceri, întâlniri cu clienţi şi advertiseri, Gal se pregăteşte pentru faza doi a planului.

Peste o lună va pleca la New York, sperând ca în şase – nouă luni să deschidă primul birou Brainient din SUA. Nu îşi mai permite niciun minut de întârziere. Astăzi sunt încă cot la cot cu principalii lor competitori americani, Innovid şi EyeWonder, însă aceştia au un atu imbatabil: rădăcini înfipte în cea mai mare piaţă din lume.

Conform teoriei lui Friedman, globalizarea şi internetul ar trebui să însemne că oamenii pot locui şi lucra unde vor, dar atunci cum se face că 90 la sută din companiile cu succes în online sunt din Londra, New York sau Silicon Valley? Sigur, nu Berceni.

Răspunsul e legat de-un fenomen familiar economiştilor: clustering. Teoretic, cea mai avantajoasă soluţie pentru o companie e să stea departe de competiţie; realitatea demonstrează însă că, în majoritatea cazurilor, companiile din aceeaşi industrie au tendinţa să se înghesuie într-un loc. Prin clustering industria strânge în jurul său o masă critică de furnizori şi clienţi, un ecosistem cu mecanisme rodate care oferă unei companii mai multe şanse de succes decât dacă ar ataca piaţa din celălalt capăt al lumii.

Gal a intuit asta deja de când prospecta piaţa românească pentru LayeredBrain. Dezvoltatorii aplicaţiei AdCaptcher, care înlocuieşte captcha cu mesaje publicitare, au simţit-o pe pielea lor când au aflat de finanţarea primită de americanii de la Solve Media pentru aceeaşi idee. „E al naibii de greu să construieşti un start-up internaţional din România”, spune Răzvan Tîrboacă, unul dintre dezvoltatorii AdCaptcher. „În primul rând pentru că nu avem nicio companie românească care să poată băga cinci milioane într-un proiect. Businessul online e în primul rând un business offline şi atâta vreme cât ieşi din casă şi ajungi la Romană, unde nu se învârt nici investitori nici potenţiali parteneri de afaceri, n-ai nicio şansă să te baţi cu nişte băieţi care sunt vecini cu Apple sau TechCrunch. Business developmentul nu merge pe mail. Trebuie să fii acolo. Întrebarea e, ce faci dacă nu eşti acolo?”

Răspunsul lui Gal ar fi simplu, îl dă tuturor prietenilor care au rămas în ţară: îţi faci bagajele şi îţi cumperi un bilet de avion.

Nu e asta soluţia pentru toate problemele. Chiar şi cu un picior în Londra şi altul la New York, Gal nu ştie dacă Brainient va fi the next best thing sau nu. Ceea ce ştie sigur e că e dispus să mergă până în celălalt capăt de lume ca să afle. Nu de alta, dar oricât de plat ar fi Pământul, şansele ca Google să îi bată la uşă în Berceni sunt mult prea mici. Şi nici măcar el nu e atât de optimist.