Ce gandim. Ce vrem. Ce facem.
DoR Shop

[Mobilizăm Excelența] Grădina de pe acoperiș

Doi parteneri în viață și în activismul eco construiesc o casă-școală în care copiii și studenții învață cum se poate trăi cu respect pentru mediu.

De Diana Meseșan
Fotografii de Cătălin Georgescu

1

E sâmbătă, 9 aprilie, și Marius Ienculescu le vorbește celor 30 de participanți la seminarul practic de amenajare a grădinii de pe acoperiș despre materialele pe care le-a folosit în construcția casei verde de la Mogoșoaia. Vremea ține de data asta cu grădina. Deși s-au anunțat ploi, soarele puternic dă impresia unei zile de vară. Unii dintre participanți știau deja de programele asociației Greenitiative, fondate de Marius și Felicia Ienculescu, iar alții au aflat de seminar de pe Facebook sau de la prieteni. Au venit să afle mai mult despre permacultură sau construcții verzi.

La fiecare dintre întrebările voluntarilor, Marius mai face o buclă, și vorbește despre durata de viață a celulozei, comportamentul lemnului la umezeală, pompe de căldură, automatizare, șemineul cu scop de backup. Participanții sunt studenți la arhitectură, urbanism sau peisagistică. Unii dintre ei profesează deja. Deși nu e arhitect de profesie, Marius are o precizie tehnică uimitoare. Felicia e mereu atentă la participanți și la ceas, pastele se răcesc, așa că atunci când Marius trece la partea de construcție a centrului de consiliere energetică Green Mogo, Felicia îl întreabă dacă poate să vorbească ea despre partea aceea.

– Apasă pe buton și decuplează-mă, spune Marius râzând.

2

Este al doilea seminar de amenajare a Grădinii de pe Acoperiș, un proiect Greenitiative. Proiectul propune amenajarea unei grădini și a unei sere care să demonstreze că resursele naturale, apă, energie, materii prime, sol fertil, pot fi utilizate într-un mod sustenabil.

– Șarpele! strigă Marius. Voluntarii se așază în șir indian de-a lungul acoperișului și trec din mână în mână gălețile cu pământ și perlit., un material anorganic ce captează apa și o reține. Marius și unul dintre voluntari preiau gălețile și întind pământul.

Acoperișul de 150 m2 se umple treptat de răsaduri de cimbru, lămâiță, căpșune, salvie, mentă, urzică, busuioc. Peste tot se presară semințe de trifoi.

Pentru Felicia și Marius, dezvoltarea sustenabilă și construcțiile ecologice nu sunt doar niște concepte care sună bine. De când s-au mutat la Mogoșoaia în 2007, cei doi au integrat tot mai mult aceste idei în realitatea lor de zi cu zi. Și, ca niște pionieri adevărați, au vrut să le împărtășească cu alții.

3

***

Războiul din Irak a fost drumul spre conștientizarea schimbărilor climatice pentru Felicia și Marius. În 2003, cei doi locuiau într-un apartament în București, în zona Stadionului Național, cu băieții lor de 5 și 7 ani. Felicia făcea traduceri din engleză în română, iar Marius lucra la un contractor al agenției de dezvoltare USAID. Erau împreună de peste 10 ani. Aveau o terasă de 60 de m2, pe care o amenajaseră ca pe o grădină.

Când războiul a început, lumea s-a împărțit între susținătorii intervenției americane și cei care condamnau imperialismul SUA. Felicia și Marius erau nemulțumiți de ce informații găseau în sursele de știri tradiționale din România și au început să citească presa din afară. Așa au dat de tema încălzirii globale.

Au și acum o carte cumpărată atunci, Modificările globale ale mediului, cu pasaje întregi subliniate ca pentru examen. Au înțeles treptat că relația cu mediul nu înseamnă o renunțare, ci o lărgire a oportunităților. Printre cărțile lor de căpătâi e și cartea activistului și omului de știință James Hansen, Storms of My Grandchildren. Hansen avertiza încă din 2000 că emisiile de dioxid de carbon schimbă climatul și că pământul este în pragul unei distrugeri iminente. Milioane de specii, inclusiv oamenii, sunt amenințate, iar generațiile următoare, nepoții, vor suporta consecințele.

Felicia și Marius au înțeles că oamenii influențează atmosfera pământului, dar nu sunt conștienți de asta. Ideea încălzirii globale nu a însemnat pentru cei doi un scenariu apocaliptic, ci i-a pus în fața întrebării: Ce putem face?

Când a luptat pentru salvarea unui parc din sectorul 3 al Bucureştiului, profilul de activistă al Feliciei a început să se contureze. Își căpătase porecla de Felicia ONG. Dar atât ea, cât și Marius, voiau să se implice și mai mult.

„Odată ce am înțeles niște lucruri, ar fi fost imoral să trăim altfel.”

Cu doi ani înainte ca România să intre în Uniunea Europeană și prețurile imobiliare să crească, cei doi au cumpărat un teren de 1.500 m2 în Mogoșoaia, nu departe de Palatul Brâncovenesc. În 2007 au început să construiască casa, și tot atunci au format asociația Greenitiative pentru proiecte de eco-educație.

Au început cu „Terra, singura noastră casă”, în 2010, un proiect pe tema schimbărilor climatice desfășurat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, pentru care au pregătit un suport de curs multimedia. Au urmat alte parteneriate cu școli și universități, iar în 2014 au lansat cel mai mare proiect al lor, Școli Verzi. Împreună cu WWF-România și ViitorPlus – Asociația pentru dezvoltare durabilă, au realizat un kit educativ alcătuit din manuale digitale pentru cursul opțional Eco educație pentru școli verzi și o culegere de activități nonformale pe teme de mediu. Kitul a fost testat de aproape 50 de profesori din țară care au predat cursul opțional de educație verde.

***

Casa din Mogoșoaia a Feliciei si a lui Marius a pornit cu o structura clasică, cu fundații, stâlp de beton și pereți de cărămidă la parter, dar pe măsură ce au înaintat în construcție au început să studieze tot mai mult despre materiale și soluții ecologice.

4

Au folosit o structură de lemn pentru a construi etajul, iar pentru umpluturi au apelat la celuloză și cânepă. Casa are și pereți de tip sandvici, adică o structură de lemn, încadrată de panouri de lemn de o parte și alta, și pătură din fibră de lemn pe interior. Cânepa are bilanț de dioxid de carbon pozitiv. Absoarbe CO2 și crește foarte repede, ca bambusul.

Panourile de lemn le-au adus din Germania în 2008. În România nu erau încă folosite la construcții. I-a costat mai mult transportul decât materialul.

Pentru ei era important să evite produsele care au la bază combustibili fosili și să folosească materiale naturale, care să poată fi reciclate când demolezi casa. Să folosești celuloză – ziare reciclate – și izolație din cânepă înseamnă un upcycling foarte valoros, spune Marius. Sunt deșeuri cărora le dai o întrebuințare pe o perioadă lungă.

Casa Verde din Mogoșoaia a devenit cunoscută, iar Felicia și Marius au primit tot mai multe cereri de la școli să fie vizitați.

Când grupele de elevi vin în vizită la Mogoșoaia, Felicia aduce o cutiuță de lemn în care te aștepți să găsești bijuterii sau fotografii de familie vechi. Dar ea scoate de acolo o bucată de cânepă și celuloză. Apoi îi întreabă pe elevii adunați în livingul luminos al casei lor din Mogoșoaia, sau în curte, când e vreme bună: „Vă place casa asta? E făcută din gunoaie”, spune Felicia și zâmbește cu ochii ei de un albastru intens, mai ales în zilele cu soare.

5

Anul trecut, în Săptămâna Altfel în aprilie, au avut în vizită 133 de elevi. Cum a fost o săptămână ploioasă, au înghesuit într-o zi 60 de copii în camera lor de oaspeți de la parter. Bariera dintre viața personală și activismul eco al celor doi soți era tot mai vagă, iar asta devenise cumva obositor pentru viața lor de familie, mai ales pentru cei doi băieți ai lor.

Și-au dat seama că e necesar să construiască o clădire nouă în aceeași curte care să fie dedicată exclusiv proiectelor lor. Cu ajutorul unei finanțări EEA Grants, au început construcția centrului de instruire și consiliere energetică Green Mogo. Clădirea a fost  gândită de la început ca o construcție demonstrativă zero-energie. Voiau de asemenea să implice în toate etapele studenți la arhitectură, urbanism și peisagistică; un fel de learning by doing pentru aceștia.

În Centrul Green Mogo, vor organiza seminarii despre tehnici ecologice de construcție, în parteneriat cu școli, universități și alte asociații profesionale. Clădirea verde va fi un material didactic în sine.

Au decis încă din faza de proiectare că Centrul Green Mogo va avea o grădină pe acoperiș și o seră pentru răsaduri. În vara anului trecut, au aplicat la programul Mobilizăm Excelența. Grădina de pe Acoperiș a fost unul dintre cele trei proiecte câștigătoare la categoria Ecoinovație. Câștigătorii au fost anunțați în septembrie 2015, iar proiectul trebuia implementat între octombrie 2015 și aprilie 2016.

***

E 19 martie, 2016, iar prognoza de ploaie e de 80% pentru orele 15, 16, 17. Dar nu e nevoie să cauți date despre vreme, căci vântul puternic și norii tot mai bine pronunțați te anunță în mod empiric că urmează ploaie.

Felicia a scos pături și a pregătit ceai cu lămâie și cafea caldă pentru cei 10 participanți la primul seminar practic de amenajare a acoperișului verde. În noiembrie anul trecut, Felicia a descoperit că are cancer la sân, într-o fază incipientă. Simte că organismul ei a obosit de la atât activități atât de diverse. Într-o organizație mică, trebuie să te ocupi de comunicare, hârțogării și altele, pe lângă proiectele propriu-zise. Dar și astăzi, Felicia e mereu între participanții la seminar, le răspunde întrebărilor și face glume.

6

Marius e cocoțat pe acoperiș, și alături de unul dintre voluntari întinde de sus în jos fâșii de pâslă. Și Marius e obișnuit să jongleze cu multe activități odată. Pe lângă proiectele Greenitiative, Marius are o firmă de IT. Pâsla pe care o întinde acum pe acoperiș arată precum căptușeala unui hanorac. Acoperișul înclinat este acoperit mai întâi cu o membrană de hidroizolație. Apoi se întinde pâsla, care are rolul să protejeze de stricăciuni – de exemplu, în caz că cineva decide să urce încălțat cu pantofi cu toc. Pâsla are și protecție anti-rădăcini. Nu ajunge păpădia pe partea cealaltă, explică Ionuț Badica, inginerul de 32 de ani care a proiectat partea de răsaduri. „Plantele sunt mesageri, te ajută să îți cunoști terenul. Păpădia, de exemplu, scoate calciul din sol”, spune Ionuț.

Le vorbește celor 10 participanți despre permacultură. „E un sistem de proiectare pentru tot ce înseamnă habitat uman – de la fermă, casă, inclusiv stil personal de a trăi, astfel încât să protejezi mediul.”

Principiul de bază al permaculturii e maximizarea efectului de margine. „Dacă mergi la marginea pădurii, acolo e cea mai mare diversitate, pentru că se întâlnesc două ecosisteme.” Atunci când proiectezi un sistem, chiar și o grădină de acoperiș de 150 m2, îl proiectezi cu gândul să ai cât mai multe ecosisteme.

7

Alte principii de bază: nu există gunoi, doar lucruri puse în locul greșit. Orice material sau deșeu poate fi refolosit. De asemenea, fiecare element are mai multe funcții. „Dacă îți pui toate ouăle într-un coș și l-ai scăpat, ai rămas fără recoltă”, explică Ionuț. Lui Ionuț îi place să traducă toate conceptele de permacultură, astfel încât să nu sune nici foarte pedant, dar nici ca simple „hipioțisme”.

Felicia și Marius l-au întâlnit la școala Ferdinand din București unde ei implementau proiectul Școli Verzi, iar Ionuț se ocupa de amenajarea unei grădini alături de elevi, în cadrul școlii. Le-a plăcut grădina proiectată de Ionuț, așa că l-au cooptat pentru Grădina de pe Acoperiș.

Ionuț a terminat facultatea de construcții, dar în 2011 s-a apucat de permacultură. Criza economică a făcut ravagii în sectorul construcțiilor, așa că s-a hotărât să își ia un an sabatic. În 2012, s-a mutat la Râmniceni, un sat între Brăila și Focșani unde trăise bunica lui. Și-a transformat grădina de 2.000 m2 într-o junglă cu roșii, ardei, vinete, cârciumărese. La finalul lui 2012 s-a întors în București, hotărât să construiască aici cât mai multe grădini comunitare.

8

La prânz, după ce au terminat de amenajat o parte a acoperișului, participanții se adună la masă în bucătăria mare a familiei Ienculescu. Quiche-ul cu brânză făcut de Daniel, băiatul cel mic al Feliciei și al lui Marius, e cel mai râvnit. Prin geamurile mari ale bucătăriei se văd copacii care încep să înverzească. Felicia glumește mult cu voluntarii, dar Marius e mai tăcut.

Pe frigiderul din bucătărie e un magnet mic cu Vama Veche. Pentru Felicia și Marius e un loc simbolic, căci acolo a început aventura lor în 1992.

9

În ‘89, Felicia era elevă la liceul Traian din Drobeta-Turnu Severin la clasa de bio-chimie și se pregătea să devină medic. Dar a venit revoluția și mama ei i-a spus că poate să dea admitere unde vrea. Așa că a ales facultate de engleză-română, unde l-a cunoscut pe Marius. Mai mare cu doi ani ca ea, Marius făcuse un an de Politehnică în Timișoara, dar a dat apoi la chineză-engleză la Universitatea București.

Inițial, Marius i-a părut Feliciei cam prețios. Punea mereu întrebări sofisticate și o enerva puțin. Dar au început să meargă împreună la teatru, cu un grup mai mare, și au ajuns să se cunoască. În ‘92, după vacanța de Paște, mai mulți prieteni de la grupa de engleză au stabilit să meargă câteva zile în Vama Veche. Și-au dat întâlnire în față la British Council, dar au venit doar Felicia și Marius. Și-au zis asta este, hai să mergem. Au stat la nea Ilie, într-o Vamă Veche absolut pustie.

La câteva luni distanță, s-au mutat împreună într-o mansardă de 5 m2 la Palatul Telefoanelor. Acolo au învățat să se adapteze la spațiu și să îl modeleze. Au urmat o mulțime de alte apartamente în chirie. Aveau resurse limitate, dar făceau să fie plăcut locul respectiv. „Asta ne-a dat curajul să experimentăm lucruri”, spune Felicia.

Ca o echipă adevărată, cei doi au început să construiască totul împreună – o familie, o casă, o organizație și acum grădina de pe acoperiș.

***

După câteva ore intense de muncă, acoperișul e gata și strălucește în soarele de aprilie. Marius se așază la umbră, și simte că poate să respire după câteva luni foarte intense. Felicia conduce ultimul grup de participanți. Le-a dăruit răsaduri de levănțică și rucola. Sunt toți bronzați și încântați de ziua asta. Dincolo de ce au învățat, a fost experiența unei comunități. Felicia le face cu mâna în timp ce mașina se îndepărtează.

10

Deși a terminat în urmă cu câteva zile radioterapia, Felicia a stat de-a lungul întregii zile alături de participanții la seminar. Le-a vorbit despre casă, despre activităților centrului, despre importanța automatizării într-o casă și despre cireșii care au înflorit.

A fost o perioadă grea, în special până a ales tratamentul, dar treptat și-a dat seama că boala e o parte din ea și că e, într-un fel, a blessing in disguise. În ianuarie, când s-a operat în Turcia, a vrut să posteze pe Facebook, pentru un grup restrâns de prieteni, că se simte bine după operație, dar cumva a încurcat setările și a făcut postul public. Un mesaj privat s-a transformat în comunicare de criză, glumește Felicia. Dar a fost copleșită de mesajele de susținere și ajutorul primit, inclusiv material, căci cancerul este o aventură costisitoare. A simțit că foarte mulți oameni vor ca ea să se însănătoșească să poată continua ceea ce a început împreună cu Marius.

Felicia și Marius au lansat centrul Green Mogo în 22 aprilie, de Ziua Pământului. La inaugurare a participat și alpinistul Alex Găvan, alături de peste 20 de voluntari, prieteni și jurnaliști. La sfârșitul lui mai vor finaliza proiectul Grădina de pe Acoperiș. Răsadurile plantate de voluntari ar trebui să se acomodeze până atunci în solul nou, dacă totul merge bine. Pentru răsadurile de căpșune, cimbru sau lămâiță e un șoc să le muți în pământ nou. Dar și plantele, și oamenii, sunt adaptabili și pot să prindă rădăcini în soluri și situații noi.

***

Articolul face parte dintr-o serie dedicată proiectelor de design urban și eco-inovație finanțate de programul Mobilizăm Excelența creat de Porsche România și dezvoltat împreună cu Fundația Comunitară București.

lock_up_logo-uri_mobilizam_800x320

Comentează

Numărul curent: DoR #28

DoR #28 * Dislocări

Susține DoR. Abonează-te!

Abonează-te la DoR. Fii Susținător!

The Power of Storytelling 2016

#story2016

Arhiva DoR în format PDF

Arhiva DoR în format PDF

Curierul oficial

Curierul oficial

English DOR

English DoR

RSS

Articole
Comentarii
© 2017 Decât o Revistă