Ce gandim. Ce vrem. Ce facem.
DoR Shop

[Mobilizăm excelența] Mai mult decât reciclare

Două asociații de mediu lucrează împreună pentru a forma viitorii specialiști în managementul deșeurilor și pentru a educa oamenii să vadă valoarea gunoaielor pe care le lasă în urmă.

Text de Georgiana Ilie
Fotografii de Cătălin Georgescu

_P4A5731

Acestea sunt 10 lucruri pe care le-am învățat în ultimele două luni la Centrul de Dezvoltare Durabilă:

Din cauciucuri uzate poți face: canapele, șezlonguri, fotolii, taburete.

Din cravate poți face un sarafan. Sau o perdea.

Din tricouri poți face sacoșe de cumpărături.

Din tuburi de carton poți face etajere solide.

Din tapițerie de mașină poți face poșete, huse de telefon, portofele.

Din PET-uri poți face bijuterii.

Din cataloage de modă poți face coliere.

Din sticle poți face lustre.

Din volane de mașină poți face veioze, ceasuri de perete, candelabre.

Din europaleți poți face ce vrei tu.

Am văzut o cameră albă și goală umplându-se treptat cu mobilă și decorațiuni făcute de oamenii de la asociațiile Ecoteca și Pimp de Garbage din lucruri pe care alții le aruncă cu nonșalanță. Am văzut zeci de studenți la Chimie și la Hidrotehnică, dar și mulți oameni care au aflat de pe Facebook de ateliere, strângându-se în fiecare sâmbătă în camera albă din Campusul Polizu al Politehnicii pentru a transforma gunoaie în lucruri de valoare, practice sau decorative. Am văzut mulți oameni cu acul, cutterul sau bormașina, concentrați, atenți la detalii și la echilibru, mândri că din mâinile lor ieșea ceva atât de palpabil încât puteai sta pe el.

_P4A5699

Și toate acestea sunt doar partea publică a unui demers care vrea să creeze următoarea – prima, de fapt – generație de specialiști în managementul deșeurilor, capabili să ajute orice producător de deșeuri să integreze reducerea, reciclarea și refolosirea ambalajelor în practica zilnică de business. Adică să scadă costurile de producție, sociale și de mediu ale celor care produc gunoaie pentru că marfa lor trebuie ambalată: de la alimente la băuturi, de la detergenți la electrocasnice.

Upcyclingul nu e o soluție pentru managementul deșeurilor”, spune Irina Breniuc de la Pimp the Garbage, partea din proiect care se ocupă de atelierele de reciclare – upcycling e termenul corect pentru ce fac ei, pentru că nu doar refolosesc materiale, ci le dau o altă valoare practică sau decorativă. „Dar este un mod de atrage atenția.” Iar Breniuc și Raul Pop, de la Ecoteca, o organizație specializată în consultanță pe managementul deșeurilor, voiau să atragă atenția studenților de la Politehnică care fac specializări conexe reciclării, dar și publicului larg, ca să le arate câte poți face cu lucruri pe care de obicei le arunci. Românii reciclează doar 3% din ce consumă – față de 50% cât ne cere Uniunea Europeană (și 70% în 2030) – ceea se înseamnă că resurse inimaginabile de metal, plastic, lemn, sticlă, hârtie, carton se pierd pe rampele de gunoi în timp ce exploatăm, producem și importăm materii prime noi, mai scumpe. Asta în condițiile în care numai în București se produc anual 2 milioane de tone de deșeuri. Mai mult de atât, România riscă sancțiuni europene de 200.000 de euro pe zi pentru neîndeplinirea obiectivului de 50%. Și, într-adevăr, soluția nu este să se facă multe canapele din europaleți și anvelope, dar este un punct de plecare pentru o discuție publică.

_P4A5651

_P4A5692

Cele două organizații s-au gândit să lucreze împreună prin primăvara lui 2015: Ecoteca să lucreze cu universitățile și să îi învețe pe studenții interesați despre cum se face reciclare industrială, cum se pot schimba ambalajele pentru a avea impact de mediu mai mic, cum funcționează o companie producătoare de bunuri de consum rapid (fast moving goods companies sau FMGC); Pimp the Garbage să facă ateliere practice de upcycling ca să le arate studenților partea creativă din reciclare; iar împreună să organizeze dezbateri publice cu alte ONG-uri, instituții publice și cetățeni. Prin februarie, Ecoteca începuse să discute cu Universitatea Politehnică București ca să fie găzduiți într-o sală din Campusul Polizu. Când s-a deschis competiția Mobilizăm Excelența, s-au înscris pentru că li s-a părut că se potrivesc: voiau să creeze un spațiu comunitar dedicat ONG-urilor de mediu și să promoveze o temă care avea – are – nevoie de o dezbatere națională. Și au avut dreptate: au fost aleși și au primit o finanțare de 51.000 de lei. Au numit proiectul lor comun Auto Eco Inovarea, pentru că au pus accent în propunere pe reciclarea deșeurilor auto, de la anvelope la volane și tapițerie.

Multe luni mai târziu, la începutul lui 2016, au primit și spațiul de care aveau nevoie: două săli care au în total aproximativ 100 metri pătrați într-o clădire monument istoric din campus, în care e și Muzeul Politehnicii. Sălile au ferestre imense făcute din ochiuri de geam. Într-o parte dau într-o alee pietruită cu aer interbelic (aici a filmat Nae Caranfil Closer to the Moon). În cealaltă parte dau în curtea interioară a muzeului unde sunt trei avioane de la începuturile aviației românești, într-o încâlceală de vegetație. Sălile erau într-o stare deplorabilă: pline de gunoaie și de excremente de porumbei (toată echipa are frisoane și acum când își amintește mirosul), ochiurile de geam erau sparte toate în partea din față, podeaua uneia dintre săli era acoperită parțial cu gresie falsă (aici fuseseră filmate scenele din frizeria din Closer to the Moon). Până la jumătatea lui martie, însă, spațiul s-a schimbat total: au pus geamuri noi, au curățat, au zugrăvit, au refolosit tot ce puteau din ce găsiseră, de la dulapuri metalice la plăcile de lemn care fuseseră gresia falsă.

_P4A5657

_P4A5633

Atunci au început să organizeze atelierele de upcycling, planificate inițial să fie unul pe lună. Între 15 martie și 15 mai, au făcut patru (mobilă din anvelope, decorațiuni din volane, textile, mobilă din tuburi de carton) și până la sfârșitul lui mai vor mai fi câteva. Pentru Irina Breniuc, care în viața de zi cu zi e jurnalist de mediu și are în casă mobilă și decorațiuni făcute de ea, a fost o ocazie să testeze modalități noi de lucru, să găsească soluții noi de upcycling, să găsească oameni care gândesc ca ea. Participanții au fost la început doar studenți din campus, dar, la cel de textile, unde au invitat o creatoare de haine din materiale reciclate, au venit peste 20 de oameni care aflaseră de atelier de pe Facebook. Și, deși nu aveau curent electric și nu puteau folosi mașina de cusut, nimeni nu a plecat: au pus mâna pe ac și ață și au cusut tot felul de poșete, sacoșe, aplicații pe tricouri sau coliere din textile. Toate resturile erau strânse și li se găsea un scop, cum ar fi umpluturi pentru perne.

Între timp, încă de la începutul anului universitar, au început să lucreze cu Facultățile de Chimie și de Hidrotehnică – cele două care au răspuns la invitația Ecoteca de a face împreună o programă pentru studenți – și au format două grupe de câte 20-30 de studenți pe care i-au dus inclusiv să vadă cum se face reciclarea în fabrici din țară, ca să înțeleagă întregul proces, de la producerea ambalajului la depozitarea și reciclarea lui. „De aici, lucrurile s-au rostogolit”, spune Raul Pop, adică profesorii le-au propus să facă un program de master împreună. În plus, au instalat containere pentru reciclarea selectivă în cele două campusuri, Polizu și Politehnică, ca să le dea ocazia profesorilor și studenților să recicleze. Partea aceasta nu a mers cum se așteptau: trebuie să umble din când în când prin containere și să re-sorteze deșeurile pentru că nu toată lumea respectă regulile.

_P4A5707

Discuția despre reciclare e mai mare decât colectarea selectivă, upcycling sau decât scandalul recent în care 21 de companii FMGC (printre care Coca-Cola HBC, Kaufland, Holcim, Nestle și Bergenbier) au fost acuzate de evaziune fiscală pentru că ar fi pretins că au reciclat ambalaje ca să nu plătească taxa de mediu, de 2 lei/kg ambalaje. Ca să fie scutite de taxă, companiile au optat legal să plătească firme de servicii de recuperare a deșeurilor să strângă și să recicleze ambalajele puse de ele pe piață. Problema a fost că firmele de recuperare nu au recuperat nimic, doar au declarat că au făcut-o.

Iar discuția e chiar mai mare decât șocul pagubei enorme la buget, de 57 de milioane de euro. „Reciclarea nu e un scop în sine, ci o modalitate de ajunge la materiile prime”, spune Raul Pop. Pop este consultant în managementul deșeurilor din 2007, adică le spune companiilor și instituțiilor cum pot fi mai eficiente în administrarea deșeurilor.

„Din cauza scandalului cu ambalajele, se vede că industria are nevoie de schimbare”, spune Pop. Toți marii producători de produse ambalate sunt presați acum, inclusiv de faptul că procurorii stau cu ochii pe ei, să se schimbe: fie să pună pe piață ambalaje cu impact de mediu mai mic (mai ușoare, degradabile, mai ușor de reciclat sau de refolosit), fie să pună la rândul lor presiune pe autorități să facă mai bine colectarea selectivă și reciclarea, ceea ce ar duce la scăderea taxelor de mediu. Pentru că, până la urmă, spune Pop, „deșeurile nu sunt un lucru pe care să-l rezolvi singur. Fiecare trebuie să facă o bucățică”. Firmele să producă mai puține, consumatorii să le colecteze selectiv, primăriile să le preia selectiv și să ajungă la marii reciclatori, adică cei care le transformă în materie primă. Pentru acest val inevitabil de schimbare vrea să pregătească specialiștii, acum studenți. După experiența primului an, s-a alăturat și Facultatea de Economie Agrară și Mediu de la Academia de Studii Economice, așa că de la anul vor extinde cursurile.

_P4A5588

Și Centrul de Dezvoltare Durabilă se extinde, chiar dacă rămâne în cele două săli din Polizu: a început să lucreze cu Universitatea de Arte, pentru care ei fac rost de polistiren (pe care altfel l-ar arunca producătorii de materiale de construcții, dar pe care studenții îl pot folosi în atelierele lor) și în schimb primesc îndrumare artistică pentru a face upcycling „mai frumos”. Din iunie, spațiul se deschide pentru toate organizațiile de mediu care sunt așteptate să facă ateliere, dezbateri, conferințe de presă, fără niciun cost. Decorat cu mobile vesele din cauciuc, europaleți și tuburi de carton, cu un candelabru uriaș făcut din șase volane auto, locul este un ambasador autentic al valorilor care i-au adus împreună pe Breniuc și pe Pop și pe colegii lor de la Pimp de Garbage și Ecoteca: convingerea că schimbarea începe în propria curte și că e nevoie de toată lumea pentru a o transforma în schimbare durabilă.

_P4A5628

***

Articolul face parte dintr-o serie dedicată proiectelor de design urban și eco-inovație finanțate de programul Mobilizăm Excelența creat de Porsche România și dezvoltat împreună cu Fundația Comunitară București.

mobilizam excelenta_porsche romania

2 Comentarii pentru “[Mobilizăm excelența] Mai mult decât reciclare”

  • Cristian a scris:

    Am citit articoluL în întregime și pe nerăsuflate. Felicitări, au recunoscut că este nevoie de mult mai mult pentru a schimba obiceiuri și mentalitati, însă nu înțeleg de ce Domnul Pop, aduce în discuție directivele europene și scandalul Ecorom Ambalaje, când de fapt în trecut domnia sa avea parteneriate cu această firmă minunata? De ce Domnul Pop vorbește despre cursurile dezvoltate împreună cu profesorii universitari menite să învețe studenții despre managementul de deseuri care nu au existat, și o spune de parcă în programa universitară nu ar exista curs de management de deșeuri, ca este posibil să se numească altfel acest curs este altă discuție, si dezvoltarea unui program de master in parteneriat nu incape discutie. Iar aceasta idee de a realiza dumnealui un curs de specialitate nu știu de unde provine, mai ales că domnia sa nici măcar nu deține studii de specialitate. Cât despre coșurile de gunoi, acel sistem nu funcționează fiindcă informarea nu a fost corespunzătoare, fapt de care ar fi trebuit să se ocupe Ecoteca.
    Ca si concluzie la cele spuse propun să revizuiti ce parte este adevărată din spusele color implicați în proiect.

  • Raul Pop a scris:

    Stimata doamna, facem fiecare ce putem. Sau ii criticam pe altii, ca e mai simplu (mai ales cand “o dai anonima”). Va multumesc ca mi-ati lecturat CV-ul, imi pare rau ca nu ati inteles nimic din el. Restul sunt rautati gratuite, nu merita replica. Have a happy life!

  • Comentează

    Numărul curent: DoR #28

    DoR #28 * Dislocări

    Susține DoR. Abonează-te!

    Abonează-te la DoR. Fii Susținător!

    The Power of Storytelling 2017

    #Story2017

    Arhiva DoR în format PDF

    Arhiva DoR în format PDF

    Curierul oficial

    Curierul oficial

    English DOR

    English DoR

    RSS

    Articole
    Comentarii
    © 2017 Decât o Revistă