Despre munte – de la Alex Găvan pentru o începătoare

August 8th, 2011
Tags: Alex Găvan, Anca Iosif, Mont Blanc, munte, Texte

Anca pleacă la sfârşitul săptămânii pe Mont Blanc, prima ei ieşire din ţară şi o expediţie ambiţioasă. Ca s-o ajute la drum, l-a rugat pe alpinistul Alex Găvan să-i dea niște sfaturi.

Text de Anca Iosif

Fotografie de Alex Găvan

Lângă refugiul Gouter, august 2005

Alex Găvan are 29 de ani şi a atins trei vârfuri de peste 8000m, fără oxigen suplimentar sau şerpaşi - cum se face de obicei. A urcat pe Makalu (8.463 m, Himalaya, Nepal/Tibet), Gasherbrum 1 (8.068m, Pakistan/China), Cho Oyu (8.201m, Himalaya, Tibet/Nepal), dintre care primele două sunt premiere naţionale.

Găvan e unul dintre cei mai cunoscuţi alpinişti români şi totodată cel care, atunci când ajunge sus, scoate camera şi filmează o panoramă, ca să putem vedea şi noi cum arată priveliştea la peste 8.000m. Nu vrea să atingă vârfurile cu orice preţ însă. De exemplu, când a fost pericol mare de avalanşă pe Gasherbrum 2 (8.035m), s-a întors. Ţine la siguranţa de a veni teafăr acasă şi nu priveşte fiecare munte ca pe o cucerire necesară.

„Pentru mine alpinismul e mult mai mult decât un sport, e filozofie”, mi-a spus. Fiecare urcare e o lecţie de viaţă.

Îi urmăresc post-urile de pe site, din expediţii. Mi-a plăcut că nu are doar o hartă cu vârfurile pe care a ajuns, ci povesteşte uman şi sincer despre tot ce se întâmplă pe munte, despre traseele pe care le alege şi deciziile pe care le ia. Tot aşa este şi când intră în direct la radio şi tot aşa mi l-au descris şi cunoscuţii pe care-i avem în comun. Motive pentru care mi-am dorit să-l cunosc.

Odată ce ne-am întâlnit, mi-a explicat însă, că nu mai vrea să i se răstălmăcească vorbele şi să fie interpretat greşit de jurnalişti, aşa că un interviu în plus nu-l încălzeşte cu nimic. Dacă vreau, mi-a spus, mă primeşte în viaţa lui, să-l cunosc şi să-l înţeleg, apoi să-i fac şi pe ceilalţi să înţeleagă. I-am spus că da – e dorinţa oricărui jurnalist să primească astfel de access.

A acceptat totuşi să-mi dea câteva sfaturi pentru nivelul meu, de începătoare, care să-mi servească înainte de plecarea mea pe Mont Blanc. Iată-le:

• În 99% dintre cazuri, dacă ţi se întâmplă ceva pe munte, ţi se întâmplă pentru că tu ai făcut o greşeală sau mai multe mici erori care te-au condus către un drum de unde nu te mai poţi întoarce.

• Uneori, mai mulţi oameni mor pe Mont Blanc decât în alţi munţi. Chiar pe ruta asta mai uşoară, pentru că vin foarte mulţi oameni fără experienţă.

• E foarte important să mergeţi legaţi în coardă, pentru că sunt foarte multe crevase. Trebuie să fiţi foarte atenţi.

• La un moment dat poţi să laşi garda jos şi să zici lasă mă, e OK pe aici! Nu e OK nicăieri. Cum ajungi pe un gheţar, trebuie să te legi în coardă.

• E esenţial să porniţi cât mai de dimineaţă, să aveţi grijă la ultima porţiune spre Mont Blanc pentru că e destul de expus. Nu e nimic greu, dar dacă aluneci pe acolo, nu e bine.

• Sunt unii care urcă la Gouter (3.817m, refugiu în Alpi, spre vf. Mont Blanc), iar spre dimineaţă pleacă direct spre vârf. Chestia asta e ok dacă echipa e super fit şi merge super repede, în aşa fel încât să păcălească corpul, să nu-şi dea încă seama că e la altitudine.

• Ar fi mai bine să urcaţi a doua noapte, sau de ce nu, a treia. Să nu încercaţi să mergeţi extraordinar de repede şi dup-aia spre vârf să nu mai puteţi. Mai bine steady, ideea e să urci.

• E foarte important să nu căraţi prea multă mâncare. Nu luaţi frigiderul după voi. S-aveţi îndeajuns, dar să n-aveţi prea mult.

• E esenţial să vă hidrataţi. Dacă nu bei multă apă, nu urci vârful. Şi mai pune ceva vitamine în ea ca să-i dea un gust.

• O să vezi că acolo o să-ţi piară pofta de mâncare şi e esenţial să-ţi iei nişte chestii pe care să poţi să le mănânci şi să nu necesite mult timp la gătit. După urcarea de la refugiul Tette Rouse (3.167m) la refugiul Gouter (3.817m) n-o să mai ai chef de nimic.

• Despre mâncarea deshidratată – un produs uscat, uşor, peste care pui apă fierbinte şi se umflă: E foarte nasoală. Eu am încercat aproape toate mărcile importante de pe piaţă în diverse expediţii şi am o oroare fantastică de mâncarea asta. În ultima expediţie n-am mai putut să mănânc. Am mâncat atât de multă, încât îmi vine să vomit. Pentru o ieşire ca a voastră mai degrabă mi-aş lua mâncare normală de la supermarket. Să aveţi batoane energizante spre vârf neapărat.

• Despre greutatea rucsacului: „Light is right”. Ţine minte asta. Eu merg câteodată cu juma’ de izopren (strat protector pus sub sacul de dormit, în cort), faze de genul ăsta. Depinde unde te duci şi ce vrei să faci. Când eşti la 7.000m atârnă incredibil de mult.

• Nu este greu, aveţi grijă – probabil n-o să vi se pară nici uşor, dacă nu vă aclimatizaţi, nu urcaţi.

* Dacă îţi place cum scrie Anca, asta e ultima şansă să te alături unui grup de oameni care îi îndeplinesc visul – să urce şi să scrie de pe Mont Blanc. Mai are de strâns mai puţin de 500 RON, aşa că poţi contribui cu orice sumă, direct în contul ei de la BRD – Anca-Maria Iosif, IBAN RO 77 BRDE 410SV22858264100.