
La sfârşitul anului trecut v-am întrebat într-un chestionar care a fost textul vostru preferat din DoR. Iată-le, cele mai bune cinci texte din primele patru numere ale DoR, aşa cum le-aţi votat voi. 2, 3, şiiieee! (DoR #3) • Fiecare femeie este o poveste despre sâni (DoR #1) • Cristi Puiu (DoR #3) • Retrovizoarele unui emigrant recent (DoR #4) • Căciuliţă, coif, virguliţă (DoR #1) Citeşte în continuare
Prin simpla lor apariţie sânii zdruncină, demolează şi reconstruiesc universul fiecărei femei. De când începem să-i aşteptăm cu înfrigurare şi până când cad răpuşi de gravitaţie ne petrecem viaţa obsedând despre ei. • Text integral din Decât o Revistă #1, toamnă 2009. Vă recomandăm să folosiţi Readbility la citirea pe ecran şi Instapaper la citirea pe mobil. Citeşte în continuare
De unde au apărut diacriticele, cum au devenit obiect de harţă lingvistică şi tehnologică, de ce nu le folosim corect şi de ce avem nevoie de ele • Text integral din Decât o Revistă #1, toamnă 2009. Vă recomandăm să folosiţi Readbility la citirea pe ecran şi Instapaper la citirea pe mobil. Citeşte în continuare
Sau de ce mirosul cenușei e mai cumplit decât potopul. __________________________________ Text de Sebastian Ispas Design (în print) de Raymond Bobar Publicat în DoR #1, toamnă 2009 __________________________________ Luna asta, vom privi cu gura plină de popcorn tresărirea frizurii geometrice a unui John Cusack agitat, conducând o dubă care face slalom printre guguloaie de magmă împroșcate de un vulcan fioros, în timp ce încearcă să o convingă pe fiică‑sa din scaunul de alături că n‑are de ce să‑i fie frică. [...] Citeşte în continuare
Într‑o relaţie, cele mai mai bune surprize sunt cele anunţate. De Teodora Popa Ilustraţie de Arpi Rezi După o ceartă în cuplu și o ulterioară împăcare, mă gândesc să‑i fac iubitului meu o surpriză. Se plânsese toată ziua că‑i e foame, așa că pe la 11 noaptea îmi iau inima‑n dinţi – aveam antecedente de surprize nu tocmai reușite –, fac pacheţele peste pacheţele și traversez Bucureștiul ca să i le livrez la domiciliu. Mă gândesc așa: e târziu, întuneric, [...] Citeşte în continuare
Stăm pe scaunele înalte de la bar, cu picioarele în aer. Cu coada ochiului observ că abia așteptai să spun ce vreau, ca să deduci ceva despre mine. Acum că mi‑am luat „un cocktail dulce, cu lăptic” parcă ești mai sigur pe tine. Nu fi naiv, seara abia începe, iar paharul acesta trezește neastâmpărul în mine. Citeşte în continuare