Ce gandim. Ce vrem. Ce facem.
DoR Shop

Vă rugăm să ne scuzaţi, cum mai vreţi să protestaţi?

La Cluj, protestele au scos (mai) toate bulele în stradă. 

Text de Mădălina Mocan
Fotografie de Mircea Reștea

În iarna asta au protestat la Cluj oameni din mai toate bulele pe care le-am frecventat vreodată: am văzut în stradă oameni care înainte dădeau primii cancel unei invitaţii civice; oameni care altădată explicau că protestele nu rezolvă nimic, care îţi spuneau cum trebuie, de fapt, făcute lucrurile, că nu ai înţeles nimic. Spuneau toate astea din confortul unui living deschis, de oameni ocupaţi, prinşi să îşi crească businessul, să educe copii, să recupereze în sesiune cursurile dintr-un semestru întreg, să programeze vacanţe ecologic-responsabile, să se implice cu aprobare şi orar. Toate bulele astea s-au revărsat în stradă şi au ocupat-o cu flori, selfie-uri cu bannerul şi scandări despre pălării şi jandarmi.

Printre ele, parcă mai discreţi, erau oameni pe care i-am văzut în stradă ori de câte ori a fost nevoie: de la „vrem anticipate, nu comasate”, la „nu corporaţia face legislaţia”, la „v-aţi făcut palate, le vrem confiscate”. Care poate verifică telefonul în timp ce se scandează „DNA să vină să vă ia” şi care îşi păstrează pălăria sau şapca pe cap pentru că e frig, ştiu că traseul e lung, iar ei într-o altă revoltă şi-au pierdut-o pe carosabil cu ajutorul aceloraşi jandarmi.

Dacă ai fost vreodată la un protest în Cluj, ştii una dintre cele două întrebări la care chiar vrei răspuns: Care e traseul? Mergem ca de obicei în „bucla mică” până la teatru, turul celor trei pieţe sau „mergem în Mărăşti”? („De ce nu şi în Mănăştur, acolo sunt blocuri multe?”) Coloana de manifestanţi pleacă din piaţă aproape automat, odată cu bulele ei: mai creative, mai compacte, mai efervescente, mai predispuse la revărsare sau adaptare. Pe traseu, adesea, se triplează numărul de participanţi. Cum se alipesc ei coloanei poate fi subiectul unui articol antropologic.

„Strada n-are lideri, suntem oameni liberi!”. În faţă, oameni din grupuri civice, din galerii, lideri ai organizaţiilor studenţeşti, cetăţeni persoane fizice cu portavoce, părinţi şi bunici care îşi încurajează copiii să meargă înaintea coloanei, să vadă sau să fie văzuţi. E o competiţie tăcută şi înverşunată între purtătorii de bannere: care să ocupe primul acel teritoriu al nimănui dintre vestele albastre inscripţionate cu „dialog social” şi primul rând de manifestanţi.

Unul dintre câştigurile aparente ale acestor proteste este că oamenii care au nevoie de certitudini în ce priveşte siguranţa proprie au ieşit în stradă. Cum va transforma prezenţa lor acel teritoriu al nimănui dintre autoritatea statului şi cetăţenii care mărşăluiesc rămâne de văzut. Un alt marş, cel din miez de noapte, în ritm accelerat de scandări, fără momente artistice şi fără negocieri de traseu, m-a făcut să cred că reputaţia uşor boemă, uşor progresistă, dar destul de persistentă a acestui oraş rezistă.

Celelalte întrebări, despre autorizare şi notificare, despre răspunderea fiecăruia dintre cei care participă, de o parte sau alta, într-o bulă sau alta, despre organizatori şi dezorganizaţi, îşi vor găsi răspunsul, sper, în modificarea legii 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, în recunoaşterea publică şi asumarea individuală a faptului că nu e nevoie să ne cerem voie să ne revoltăm.


Mădălina Mocan este doctorandă la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Babeş-Bolyai, cu o temă care cercetează formele de finanţare şi advocacy din sectorul neguvernamental.

Articol publicat în DoR #27: #nevedem?. Dacă vrei să-l ai în colecția ta, cumpără numărul din shopul DoR. Dacă vrei să nu ratezi niciun număr, abonează-te. DoR are nevoie de supereroi cititori ca tine ca să continuăm să scriem astfel de texte.

Comentează

Numărul curent: DoR #28

DoR #28 * Dislocări

Susține DoR. Abonează-te!

Abonează-te la DoR. Fii Susținător!

The Power of Storytelling 2017

#Story2017

Arhiva DoR în format PDF

Arhiva DoR în format PDF

Curierul oficial

Curierul oficial

English DOR

English DoR

RSS

Articole
Comentarii
© 2017 Decât o Revistă