[24/7] Woodish

De la pasiunea tatălui pentru lemn și întrebarea „Ce vreau să fac?”, la propriul ei atelier. 

DOMENIU: Design și manufactură
ANTREPRENOARE: Maria Burachu
ÎNFIINŢAT: București, 2013

Într-un open space cu mese din lemn și dulapuri pline de șurubelnițe, burghii și pile, Maria Burachu așază cu o pensulă-burete două straturi de lac pe viitoarele coperte ale caietelor marca Woodish. Ține placajele din lemn pe palma stângă și le rotește ușor, ușor, ca să nu scape niciun colț.

Maria are afacerea din 2013 și stă în picioare ceasuri în șir, în atelierul din cartierul Timpuri Noi, unde lucrează și peste opt ore. Își prinde cu o clamă la spate două șuvițe din părul castaniu deschis și povestește de unde a răsărit bucuria de a lucra cu esențe de lemn. „Am o amintire cu tata de când construiam o căsuță de păsărele și m-a învățat să bat un cui. Aveam vreo patru ani.” Deși a copilărit în București, obișnuia să se cațăre în copacii de la bloc și să poposească acolo.

Tatăl ei, de profesie operator calculator, face și mobilă în atelierul propriu. Când s-a apucat de Woodish, la 23 de ani, Maria a lucrat pe lângă el și așa a învățat cum să folosească tot soiul de scule: șoricel electric, mașină de frezat, șlefuitor. „Tata făcea mobilă, eu făceam mizerie. Șlefuiam foarte mult și se depunea praf peste tot”, spune Maria. De la el a mai învățat despre importanța lucrului bine făcut și, pe lângă asta, crede că atunci când a decis să se țină de business, a ajutat-o și răbdarea.

După ce a studiat fotografie la Universitatea Națională de Arte, și-a pus întrebarea: „Ce vreau să fac?”. Nu-și dorea un job în publicitate, căci sora ei mai mare lucra în domeniu și nu i se părea tocmai împlinită, așa că a luat o foaie de hârtie și a scris pe două coloane la ce era iscusită și ce o entuziasma: „Îmi place să am oameni în jur, să împachetez lucruri, nu fizic, ci cumva să le aduc artificii”. Când a găsit pe Pinterest un caiet cu o copertă de lemn, s-a încumetat să facă unul pentru ea și așa a început totul. A cumpărat brad și cherestea îmbinată de la o companie care vinde materiale de construcție, a dus plăcile la cineva de la Arte să le subțieze și tot procesul, de la idee la produsul final, a durat vreo două săptămâni. Acum, caietul e gata într-o zi.

Investiția inițială pentru Woodish a fost mică, spune Maria, pentru că folosea uneltele tatălui ei, iar materialele erau cam 10% din prețul produselor. Nu își făcea stocuri, ci aștepta să vină comenzile.

Sora ei a ajutat-o să conceapă logoul, i-a vorbit despre identitatea vizuală și de la ea știe astăzi ce înseamnă să ai un brand. Maria nu a intrat pe piață cu multe produse, ci doar cu inelul pentru citit – un triunghi cu un cerc decupat în mijloc, pe care îl pui pe degetul mare, ca să ții cartea deschisă fără să folosești ambele mâini –, caietul cu copertă de lemn și printul de fotografii pe lemn. Pentru promovarea lor a închiriat aparatură și lumini și le-a pozat acasă, pe masa din bucătărie. La început nu a avut site, doar pagină de Facebook, iar primii clienți au fost prietenii ei și ai surorii.

La mai puțin de un an de la pornirea Woodish, a aplicat pentru postul de sales executive într-un business de design și producție de mobilier personalizat, pentru că nu avea sprijin financiar și voia să strângă bani să-și facă afacerea să meargă. A renunțat la job după doi ani și jumătate, când și-a dat seama că muncea non-stop și acolo, și pentru Woodish, iar sarcinile celelalte erau prioritare.

Nu a fost ușor „să-și taie craca de sub picioare financiar”, dar iată că a trecut un an de când se dedică 100% afacerii ei. Un inel costă 35 sau 40 de lei, în funcție de esența de lemn folosită, dar nu inelele o mențin pe linia de plutire, ci serviciile. Cereri mari vin de la corporații: face, de pildă, 100 de caiete cu logoul Woodish, pe care firmele le dăruiesc, de obicei, clienților.

În general, ritmul comenzilor e instabil: iarna ajunge în două luni și la 300 de caiete, în timp ce vara mai are câte o comandă o dată pe săptămână. Atunci împrumută bani și îi înapoiază, de obicei, când vine Crăciunul. S-a întâmplat să o obosească și să o descurajeze această situație, dar în astfel de momente își amintește că a creat un brand, că își face singură programul de lucru și că, în diverse contexte, oamenii recunosc produsele îndată, mai ales inelele, și exclamă: „E de la Woodish!”.

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul III, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești ale antreprenorilor români selectați, îl poți cumpăra de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Cele mai bune povești din 2016

Din 2016 rămânem cu o sumedenie de povești care ne-au făcut mai buni sau care ne-au ajutat să înțelegem mai bine…

Cătălin Tolontan: Există o doză de poveste în orice întâmplare, oricât de geometrică ar fi

Cătălin Tolontan este unul din cei mai cunoscuți și premiați jurnaliști români de investigație și de sport, redactor-șef…

Bucureșteanul: Lili, păpușar și profesoară

Lili iubește păpușile de când era mică și încă se joacă cu ele.