[24/7] Librăria Anthony Frost

Cum transformi pasiunea pentru cărți într-o librărie.

CE FAC: Librărie în limba engleză
Antreprenori: Vlad Niculescu, Nicolae Ion și Dan Nicolaescu
ÎNFIINŢAT: București, 2007

Ideea librăriei a apărut din pasiunea pe care o împărtășeam pentru lectură. De fiecare dată când plecam în vacanță către Vest, ne întorceam cu cărți pe care nu le găseam aici. Și ne-am dorit să facem un loc dedicat cărților în limba engleză – o prezență alternativă la piața deja existentă. Era 2007, un an foarte bun pentru a începe o astfel de antrepriză. România intra în Uniunea Europeană, numărul expaților era în creștere, precum și numărul școlilor cu predare în limba engleză. Deci, aveam și toate rațiunile unei logici de piață.

Fiind între prieteni și având încredere unii în alții, nu aveam de dat seamă nimănui. Erau banii noștri de acasă și, pur și simplu, i-am pus pe toți în această aventură. I-am dat numele unui alt prieten, la care am ținut foarte mult și care a fost primul englez din viața noastră. Tony [Frost] a fost șofer de TIR, stătea lângă Manchester și, impresionat de Revoluție și de copiii orfani din anii ’90, a venit mulți ani cu ajutoare. Ne-am împrietenit puternic și a fost una dintre cele mai frumoase ființe umane pe care le-am cunoscut cu toții. (Tony a murit în 2012, dar a apucat să vadă librăria).

Spațiul era deja găsit de Nicolae, care ar fi vrut să deschidă un magazin de piane. Blocul e construit în anii ’30 și găzduise Librăria Buchholz, una dintre cele mai frumoase librării din București din toate timpurile. Tradiția s-a păstrat în anii copilăriei mele. Unde suntem noi era unul dintre cele mai bune anticariate. Din camera în care sunt astăzi comicsurile noastre mă duceam și-mi luam Pif-uri. Spațiul avea o tradiție culturală pe care am îmbrățișat-o.

La început, tot demersul ni se părea foarte complicat, dar a fost simplu. Am luat adresele de pe site-urile editurilor din Anglia și am discutat direct cu reprezentanții de vânzări pentru zona noastră. Am încercat să le explicăm ce vrem să facem și am reușit să deschidem conturi cu toate editurile care ne interesau. Asta a fost în perioada iulie-octombrie 2007. În toamnă am fost la târgul de carte din Frankfurt. Era enorm, nu înțelegeam mai nimic, de ce există distribuitori și transportatori etc. Dar au fost întâlniri incredibile, cu oameni care ne-au ajutat să înțelegem rapid circuitul. O săptămână am introdus în stoc cărțile și le-am pus pe rafturi, timp în care se creea o ambuscadă în fața librăriei cu viitori clienți care ne întrebau când deschidem. La nici două luni de la Frankfurt, pe 3 decembrie 2007, am deschis librăria. În noaptea de dinainte, aproape că nici nu puteam dormi gândindu-mă la ce o să se întâmple.

Investiția inițială s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro, cu tot cu cărți. Au fost cam toți banii pe care îi aveam atunci. Suma a fost dedicată tuturor lucrurilor de care ai nevoie când te muți într-un loc: trebuie să plătești chiria în avans pe câteva luni, trebuie să cumperi mobilă, trebuie să cumperi cărțile. Și întotdeauna sunt costuri ascunse. Trebuie să le aduni pe toate: sistemul de gestiune, de securitate, tot felul de lucruri pe care nu le-ai pus pe hârtie, oricât ai fi încercat să bugetezi. Noi am avut o mică perioadă calmă, de un an. După aceea a sosit criza economică și puterea de cumpărare a început să scadă.

Dar am încercat, prioritar, să creăm fondul de carte. Librăria are o valoare sentimentală în primul rând, sunt cărți în care credem și pe care le-am lua cu noi acasă. Atunci când mă gândesc să comand pentru librărie, mă gândesc în primul rând la asta. Comandăm zilnic titluri noi, iar pe lună vindem în medie 1.000 de cărți. Anul trecut am vândut 13.000 de cărți. E un organism viu, oamenii vin cu recomandări, în fiecare zi aflu câte ceva de la clienți care mi-au devenit prieteni.

Acum e greu pentru orice librărie, din America până în Anglia, darămite pentru o librărie overseas de carte în limba engleză. Și nu vrem să oferim lucruri care să fie ușor de mestecat. Pare uneori un curaj nebunesc să mai crezi și să mai speri. Dar, poate meritat, oamenii le observă. Dintr-o dată îți vin semne din foarte multe locuri, de la oameni cu care vorbești în librărie și care sunt din Noua Zeelandă, până în Canada sau Egipt, și care trimit cărți poștale sau emailuri de mulțumire. Pe lângă astea, sunt și recunoașteri oficiale. Nu mă așteptam acum aproape opt ani, că postând pe Facebook un titlu care îmi place – Vederi încântătoare, despre turismul românesc din ’60–’70 – Bodleian Library, una dintre cele mai importante biblioteci de artă (înființată în 1602), o să comande cartea. Sau că un ilustrator de la The New Yorker, care va scoate o carte cu titlul Footnotes from the World’s Greatest Bookstores, o să ne invite și pe noi să participăm alături de librării independente celebre din lume. Sunt semne, din păcate fără legătură cu cele economice, care cumva justifică nebunia.

La început eram cinci oameni, iar acum suntem doi full-time și unul part-time. Erau weekenduri în care nici măcar trei-patru oameni nu puteam face față. S-au schimbat lucrurile, dar asta poate să povestească orice librar din orice loc. Acest business al cărții s-a transformat foarte mult în ultimii 25–30 de ani. Librarii independenți au fost înghițiți de lanțuri, care sunt, la rândul lor, înghițite de comerțul online. E o continuă surpriză, totul se schimbă și trebuie să te adaptezi.

Nu m-am gândit niciodată serios să renunț. Mă trezesc și vin în fiecare dimineață aici, nu din rutină sau dintr-un simț al datoriei. O fac pentru că îmi place în continuare. Și încerc să-mi păstrez optimismul, pentru că entuziasmul nu mi-a dispărut. Atunci când comand cărți, sau când le primim, sunt ca un copil. La fel când vorbesc oamenilor despre ele. Totul e să am prilejul să fac asta în continuare.

Povestit de Vlad Niculescu. În fotografie, Vlad Niculescu. Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul I, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Primul volum din Ghid a plecat în lume odată cu DoR #22, în decembrie 2015. Pentru o nouă serie de povești despre antreprenorii creativi, poți cumpăra volumul II din Ghid. 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
La Tăşuleasa, copacii fac oamenii mai buni

Bucovina este un ținut liniștit, în care căpițele de fân sunt dese, gardurile gospodăriilor sunt construite din…

Pe Bune #37: Maria Popistașu

Despre actorie în anii 2000, sindromul impostorului și cum folosești o pauză de șapte ani pentru a te recalibra.

Tim Howard și drumul de la muzică la radio

Tim Howard este producător executiv la Reply All, unul dintre cele mai populare podcasturi Gimlet Media. În timpul…