[24/7] Vreau să fiu stewardesă

[Poveste din ghidul 24/7]: Vreau să fiu stewardesă este genul de afacere care îți trezește imediat reacția: „De…

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Ghidul a plecat în lume odată cu DoR #22, în decembrie 2015. Abonează-te ca să-l primești și tu.

Ce fac: Platformă dedicată însoțitorilor de bord
Antreprenori: Georgiana Ene și Anca Dumitrescu
Înființat: București, 2013

Vreau să fiu stewardesă este genul de afacere care îți trezește imediat reacția: „De ce nu m-am gândit eu la asta?”. Anca și Georgiana s-au cunoscut la o conferință dedicată antreprenoriatului. Se gândeau să pornească pe drumul ăsta, dar doar Anca făcuse câțiva pași, cu Papion PR & Events, un proiect prin care organiza evenimente culturale. Georgiana, în schimb, avusese mai multe slujbe. „Am lucrat ca ziarist, am lucrat în bancă, până la 28 de ani tot încercasem.” Deși la început Anca i-a părut Georgianei mult prea copilăroasă, au început să se întâlnească și să discute despre ce ar putea face împreună.

Prima încercare a fost „În spatele coperților”, o serie de întâlniri informale cu autori români contemporani. Dar, raportându-se la cifre, și-au dat repede seama că evenimentele nu ar acoperi nici măcar cheltuielile de bază. Deși ajunseseră să se cunoască foarte bine, până atunci Georgiana nu-i povestise Ancăi despre visul ei de a deveni stewardesă. În 2010 urmase cursurile Școlii de Aviație și obținuse licența de însoțitor de bord, dar nu practicase niciodată. „Dacă voiai să fii stewardesă la vremea respectivă, nu aveai un singur loc de unde să-ți iei toate informațiile. Și erau discrepanțe foarte mari între ce ți se prezenta și ce se întâmpla în realitate”, spune Georgiana. Deși cursurile școlii costau 1.400 de euro, când a tras linie a descoperit că toate cheltuielile – licențele necesare, deplasarea la Sofia pentru simulatorul de zbor – se ridicau la 5.000 de euro. În plus, își dorea să fie însoțitor de bord în România, iar compania Tarom nu mai făcea angajări de mulți ani.

Așa s-au gândit să facă ceva prin care să explice toți pașii necesari angajării ca stewardesă. Era vara lui 2013. „În seara aia m-am dus acasă, am intrat pe rotld și am cumpărat vreausafiustewardesa.ro, neștiind ce să facem, cum să facem”, povestește Anca. Au început să publice informații despre domeniu – cum se face recrutarea, ce companii aeriene includ în angajare obținerea licenței de zbor, povești ale însoțitorilor de zbor. Website-ul, creat în proporție de 90% de ele, fără ajutorul specialiștilor, a fost lansat printr-un comunicat de presă pe 27 septembrie.

La început le-a fost greu să câștige încrederea oamenilor din domeniu; nimeni nu înțelegea de ce două fete fără experiență în aviație fac asta. În noiembrie 2013 au organizat prima conferință dedicată viitorilor însoțitori de bord la care au participat reprezentanți ai tuturor companiilor aeriene din România. Succesul a fost neașteptat: s-au înscris peste 100 de oameni din toată țara.

Și-au dat seama că nevoia de informații e foarte mare, iar câteva evenimente și articole online nu o pot satisface. Ideea pentru cursuri a venit natural, pentru că începuseră să primească sute de întrebări pe email: „Am 1,60m înălțime, pot deveni stewardesă?”, „Se angajează și bărbați?”, „Care e limita de vârstă pentru a deveni însoțitor de bord?”. Ar fi putut răspunde întrebărilor într-o zi-două, dacă i-ar fi adunat pe toți cei interesați într-un loc. Tot atunci le-a scris și Nicoleta Gherman, trainer la Școala de Aviație de la Cluj și cu peste 10 ani de experiență ca însoțitor de bord pentru Qatar Airways. Împreună au pus bazele primului curs, pe care l-au lansat în februarie 2014 și care a strâns 21 de participanți.

Deși nu au pornit cu un plan de afaceri, au învățat pe parcurs să pună cifrele pe hârtie. „Ne-am uitat la costuri, chirie, contabilitate, site și așa mai departe. Ne-am dat seama că trebuie să producem de trei-patru ori mai mult ca să ne plătim impozitele la stat, să ne asigurăm un venit lunar și să plătim angajații și colaboratorii.” Numai chiria pentru spațiu de curs costă în medie 500 de euro pe lună.

Între timp, au diversificat paleta de cursuri, de la cele complexe, de patru zile – în care parcurg toate etapele procesului de recrutare și cursanții pleacă inclusiv cu un portofoliu foto specific companiei aeriene la care vor să se angajeze – până la online coaching. Acum au trei traineri – un expert în aviație, unul în HR și un profesor de limba engleză – care îi pregătesc pe cursanți să-și învingă emoțiile la interviu, să răspundă la întrebări practice, sau să-și construiască un CV corespunzător. Cursurile pot costa și până la 270 euro, iar frecvența lor e stabilită în funcție de momentele în care se fac recrutări în țară. Până acum au organizat 34 de cursuri în București și cinci în țară (la Cluj, Iași și Timișoara). „Nu știm dacă noi suntem unul dintre motive, dar au început să se facă recrutări mult mai frecvent. Înainte de 2013 erau două, maxim trei recrutări pe an. Acum sunt recrutări aproape lunar.” (Vreau să fiu stewardesă nu oferă licențe de zbor, ci doar te pregătesc pentru interviul de angajare.)

O problemă întâmpinată la care nu se așteptau au fost site-urile și cursurile copie. „Ne-am dat seama că tot ce putem face este să continuăm și să inovăm. Am făcut o seară de cocktail cu 200 de stewardese și viitoare stewardese, avem un brunch o dată pe lună cu cititorii, oferim și burse celor care nu-și permit cursurile noastre.” Aau lansat varianta în limba engleză a site-ului și se pregătesc să introducă cursuri de aviație privată.

În numai un an, cu o investiție inițială de 50 de euro în (atât a costat domeniul web), Anca și Georgiana au ajuns la o cifră de afaceri de 30.000 de euro. Singurul reproș care li s-a adus a fost că niciuna dintre ele nu a fost stewardesă. Dar, „ca să faci o brutărie, nu trebuie să fii brutar”, crede Anca. „Trebuie să fii un om atât de inteligent încât să-ți angajezi un super brutar care să-ți facă cea mai bună pâine din oraș”.

În plus, se documentează zilnic, vorbesc frecvent cu specialiști și fac călătorii de informare la sediile companiilor aeriene din alte țări. „În doi ani am ajuns să putem răspunde cu ochii închiși și fără ezitare la orice întrebare legată de aviație.” Iar rezultatele vorbesc singure, rata de angajare după cursuri este de 80%. ●

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Ghidul a plecat în lume odată cu DoR #22, în decembrie 2015. Abonează-te ca să-l primești și tu.

12 comentarii

  • Alina ·

    Bullshit total! Din 800 de studenti, nu sunt nici 30 care au luat interviurile! Mintiti cu nerusinare!Veniti cu pozele a 100 de oameni care sunt insotitori de bord si va vom crede!

    • Recrutari Stewardese ·

      Cand sunt cateva sute de oameni nemultumiti ca nu au trecut de interviuri,voi va laudati ca aveti o rata de succes de 80%.Pe principiul”prost e cel care da,nu cel care cere”.Unde sunt rezultatele?

  • Anca Dumitrescu ·

    Buna Alina,

    Din modul in care ai ales sa scrii acest comentariu, imi dau seama ca trebuie sa te determine destul de multe sentimente negative sa iti versi asa of-ul aici, intr-un interviu scriu cu drag si dedicatie de echipa Decat o Revista. Nu-i nimic, succesul e greu de inghitit pentru cei care stau pe margine si se multumesc sa arate cu degetul. Cat despre cursantii nostri care au trecut de interviu, ei sunt reali, iar reusita lor s-a oglindit in mare masura si in succesul proiectului nostru. Ah, si ca o completare, ca tot ne plac cifrele si procentele: avem 990 de cursanti pregatiti pana acum! Succes si tie, in orice proiect ai intreprinde!

    Anca

    • Alina ·

      Bravo!inseamna ca suntem 800 de stewardese angajate,nu?
      suferiti de grandomanie si succesul trebuie sa fie si al nostru,cursantilor,nu doar al vostru cand va achitam taxa!
      PS:comentariul era la adresa voastra,nu la adresa revistei!

  • Corina ·

    Am urmat cursul din 19 februarie si nu am luat nici eu nici celelalte 12 fete cu care tin legatura interviul.Cursul este 10%,nu are o asa mare valoare

    • Anca Dumitrescu ·

      Buna Corina,

      Daca ai participat, asa cum sustii, la cursul din 19-22 februarie 2015 (desi in baza noastra de date nu apare nicio Corina, trebuie sa recunosc), atunci cu siguranta le-ai avut colege pe Georgiana Florea, Ana Maria Popovici, Irina Damatar, Andra Nechifor, Andrada Scurtu sau Iulia Nicolae care astazi deja zboara – Georgiana pentru Qatar Airways, Ana Maria si Irina pentru FlyDubai, Andra si Andrada pentru Etihad Airways, iar Iulia pentru Blue Air. Irina si Ana Maria au fost selectate chiar pentru doua companii, dar au ales in cele din urma Flydubai. Asadar, despre ce vorbim? Cum poti sustine ca nimeni din „grupa ta” nu s-a angajat? Daca ai avut vreodata o nemultumire fata de cursurile noastre(repet, asta daca ai participat cu adevarat la unul din ele), de ce nu ne-ai scris niciodata despre asta? De ce nu ai trimis un feedback onest si de bun simt la adresa echipei si a trainerului?! Raspunsul probabil il stii si tu. Oricum ar fi, te invit sa-mi scrii oricand vrei sa dialogam pe aceasta tema. Cred ca ar fi mai corect asa. Ganduri bune, ca de lucruri negative e plina lumea, din pacate 🙂

  • Recrutari Stewardese ·

    Mi se pare aberant sa afirmati ca voi ati influentat procesul de recrutare Emirates,Qatar sau Etihad in Romania!

    Aceleasi recrutari au fost si in anii trecuti,nu are nici o legatura cu acest curs

  • Raluca ·

    Alina, fără supărare, dar doar eu cunosc cel puțin 20 de cabin crew care au făcut cursul și acum zboară, inclusiv eu. Anca și Georgiana fac o treabă super și sunt foarte dedicate proiectului. Jos pălăria pentru așa echipă. Nu urî ce nu-nțelegi, Alina!
    Toate cele bune!

    • Corina ·

      Raluca,felicitari!Tu poate ai fost norocoasa.Dar nimeni din grupa mea nu a reusit sa treaca de interviuri…nemultumiri sunt multe..

  • Ioana G. ·

    Haideti sa va spun si eu povestea mea, ca reactie a tot ce am citit in sectiunea de comentarii a acestui interviu. Recunosc, comentariile scrise mi-au adus o doza de amaraciune si-mi dau seama ca noi, oamenii, suntem mereu pusi pe negativitati, tocmai de aceea unii dintre noi nu vor reusi niciodata sa isi depaseasca conditia trista in care se afla.

    Sunt Ioana si in martie 2016 se vor face doi ani de cand sunt stewardesa Etihad Airways. Momentan ma bucur de cateva zile frumoase in Romania, alaturi de familie. De Craciun voi lucra, o sa zbor spre Africa de Sud. Anul acesta am avansat la Business Class si pot spune ca am o cariera frumoasa aici si imi fac treaba cu drag. Sunt unul din cei 21 de cursanti din prima grupa Vreau să fiu Stewardesă. M-am prezentat la curs pe 19 februarie 2014 (apropo, Corina, daca ai fost si tu tot atunci ar trebui sa ma recunosti!) cu sufletul plin de speranta si cu o dorinta cat casa de a zbura. Am intalniti in echipa Vreau sa fiu Stewardesa niste profesionisti, pentru care am tot respectul, dar mai ales niste prieteni. Am relationat (si sincer, nu doar eu, intreaga grupa) cu Anca si Georgiana, chiar din prima clipa cand le-am intalnit. Imi amintesc cum Anca, in prima zi de curs, ne-a asteptat pe toti cu prajituri facute de ea, iar in ultima zi de curs am baut sampanie sa celebram momentul (si daca va indoiti inclusiv de lucrurile astea, gasiti suficiente poze pe FB). Dar, pe langa aceste aspecte, pe care le-am mentionat doar ca sa fac o imagine despre atmosfera calda si prietenoasa de la cursuri, acum vreau sa vorbesc despre partea profesionala. Despre toate informatiile acumulate la curs, care nu m-au ajutat doar la interviu, ci inclusiv cand eram la zbor si imi aminteam de exemplele date de trainer si de modul in care rezolvase diverse situatii pe zboruri in cariera sa de insotitor de bord. Am folosit din plin toate acele lucruri si, din persoana timida care eram inainte de curs (probabil fetele isi amintesc cat de frica imi era sa vorbesc in public) am devenit un om mult mai increzator in mine. Si asta, sincer, le-o datorez lor in mare proportie. Cursul m-a ajutat sa ma vad cu alti ochi, sa am incredere in mine, sa vad altfel cariera mea profesionala. Si daca nu as fi facut o cariera in aviatie, tot ce am invatat la curs a fost ca o lectie de viata. Din nou, doar cineva care a fost acolo poate intelege acest lucru.

    O sa imi spui si mie ca am avut noroc, Corina, asa cum i-ai spus Ralucai? Ei bine, nu am am avut noroc, ci am muncit pentru asta. Am investit in acest lucru si mi-am asumat niste riscuri! Daca n-as fi trecut de un interviu nu as da vina niciodata pe fete, ci pe mine. Am fost la un curs unde am invatat tot ce s-a putut invata. Ce vina are echipa din spate ca eu nu am trecut, de exemplu? Dar normal, e mai usor sa aruncam vina pe altii, decat sa ne uitam putin la noi, la ce am gresit, daca suntem facuti pentru o astfel de meserie. Imi amintesc sincer cum trainerul la curs le-a explicat cat de frumos si diplomat a putut unor cursante ca s-ar putea sa nu fie pentru ele meseria de insotitor de bord. Mi se pare o abordare onesta. Acum, sa arunc cu sageti cu venin, asta nu poate veni decat de la cineva care are interes direct sa discretize, in niciun caz de la un fost cursant care le-a cunoscut pe fetele astea si stiu cum sunt ca profesionsti.

    Eu am fost selectata mai intai de Qatar Airways, insa, mi-am incercat sansele si cu Etihad si am decis sa raman la ei. Deci, cunostintele acumulate la curs au fost validate de 2 ori, de fiecare data cu succes. O parte din colegele mele de la curs zboara acum cu mine la Etihad. O parte sunt la Qatar. Doua dintre ele lucreaza la Wizz Air si mai sunt cativa la Ryanair. Nu am pastrat legatura cu toti colegii ca sa stiu ce fac, insa mare parte din ei si-au implinit visul. Au fost si ei norocosi? Daca ne-ai fost colega, Corina, cred ca stii despre cine vorbesc. Am petrecut 4 zile cu echipa aceasta si, la final, cand am plecat acasa, am simtit ca deja prind aripi. Cum sa vii sa spui ca e vina lor ca tu n-ai trecut de interviu? Mi se pare hilar. Daca n-ai trecut, te duci acasa, iti dai doua palme, te imbarbatezi si o iei de la capat. Nu vii sa te plangi aici ca nu ai reusit. Asta nu e atitudine de insotitor de bord.

    Anca si Georgiana au facut un proect fain. Oamenii aleg sa vina la ele sa se pregateasca. De ce sariti cu noroi, voi ceilalti? Daca puteti face acest lucru mai bine, cine va opreste? Au mai aparut pe piata n proiecte similare (probail ca de aici si comentariile astea urate, de concurenta neloiala) si niciunul nu a reusit sa se ridice la nivelul lor, cu tot respectul. Cred ca ar trebui sa va trezeasca voua, celor care criticati, niste semne de intrebare acest lucru si, daca va doriti performanta si rezultate pe masura, mergeti acasa si munciti, investiti-va timpul si energia in lucruri constructive si poate asa veti avea rezultate. Stand pe margine si dandu-va cu parerea fara sens nu va aduce vreun castig, din contra. Stiti si voi cum e, cainii latra, caravana trece!

    Am scris mult si cu naduf, pentru ca ma simt cumva jignita si eu, ca si cursant Vreau sa fiu Stewardesa, cand cineva face astfel de comentarii. Hai sa nu ne mai ascundem dupa false identitati si sa spunem deschis, fiecare din cei de aici, ce am facut bun pana acum. Eu sunt Ioana si sunt o stewardesa fericita! Chiar si cand sunt o chelnerita in avion si aduc un ceai cald unui pasager obosit sau cand ofer o ciocolata unui copil care plange. Voi? Astept o lista de lucruri frumoase pe care le faceti in fiecare zi, o lista de oameni pe care i-ati ajutat sa isi implineasca visurile (multi, putini, nu conteaza) si dupa cred ca puteti discuta oarecum pe acelasi subiect cu oamenii care obiectul acestui interviu.

    Numai de bine,
    Ioana

    • Corina ·

      mda…trebuie sa te felicit „ioana g” sau mai bine spus,Anca!
      va recunosc foarte usor expresiile folosite.Eu am vorbit de cursul din 2015.Iar de faptul ca nemultumiri sunt multe,stiti si voi Anca si Georgiana si Nicoleta.ati vazut si singure cate dintre noi reusim sa trecem interviurile si v-am impartasit si voua asta,nu e ca si cum nu ati sti.
      Ideea e ca am inceput sa ne cunoastem intre noi la interviuri si sa impartasim aceleasi nemultumiri si semne de intrebare.Anca,nu se mai poate merge pe principiul „cainii latra,caravana trece!” (te citez!)
      incepem sa ne dam si noi seama de „succesul”acestor cursuri.promiteti marea cu sarea,fara sa va bazati pe nimic.
      @anca:incepe sa devina jenant efortul vostru de a va apara onoarea aici.trebuie sa constientizati ca luati mult prea multi bani pt ce aveti de oferit!!
      Foarte bine a scris cineva mai sus ca ar trebui sa fim sute de stewardese angajate.cifrele dau bine din gura voastra,dar nu sunt reale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Te abonezi și citești 2017

De câțiva ani, februarie e luna cadourilor pentru abonații DoR. Anul acesta venim cu noutăți: dăm cadou cărți…

Cum mi-a urmărit Securitatea copilăria

Lupta împotriva sistemului a fost periculoasă peste tot în Europa de Est. Pentru tatăl meu, un dizident dintr-un…

[Interviu] Teodora Ana Mihai și Waiting for August

Waiting for August, primul film documentar regizat de Teodora Ana Mihai, a avut premiera românească toamna trecută…