Bucureșteanul: Cerere în căsătorie

Doi actori devin logodnici odată cu personajele pe care le joacă.

Valentin Mihalache (Antipholus din Siracusa) urcă vizibil emoționat cele câteva trepte de pe scena Teatrului Masca alături de Alina Crăiță (Luciana). Se gândește la cutiuța cu inelul din buzunar și la ce se va întâmpla dacă-i cade. Se gândește că are un inel fals pe care-l poate folosi în caz de urgență. Nu apucă să se gândească la cum va reacționa publicul. Urcând, aproape că silabisește replica lui Antipholus, personajul său din Comedia erorilor: „De nu visez, aș vrea, cu voia voastră, să îndeplinesc tot ce am spus atunci”. Dar când ajunge sus, nu mai e Antipholus care trebuie s-o ceară de soție pe Luciana, ci Valentin, care spune: „Și-acum urmează o scenă extra-text”, Valentin, care îngenunchează în fața Alinei și o întreabă simplu dacă vrea să fie soția lui, chinuindu-se apoi un pic să treacă de încheietura inelarului bijuteria cu un mic diamant negru.

Valentin a ales și cumpărat inelul cu vreo două zile înainte de reprezentația de pe 10 ianuarie și l-a ținut ascuns într-o mănușă, în geanta lui. În vacanța de iarnă tot sondase terenul ca să vadă dacă Alinei îi surâde ideea de-a se căsători, dar de planul de a o cere în timpul spectacolului au știut numai trei oameni: o prietenă a cuplului („una din nașe”), directorul și directorul adjunct ai teatrului Masca, un loc care e ca acasă pentru Alina și Valentin.

Născut în București în 1978, Valentin plănuia să fie polițist, ca bunicul lui, dar nu a dat decât o dată la Academie și nu a intrat. Și-a căutat joburi încă din liceu, în vacanțele de vară, pentru că voia să aibă banii lui. A lucrat în construcții, a livrat pizza, a vândut lenjerie de damă într-un centru comercial din Floreasca, pe vremea când nu existau încă malluri. Lucra ca realizator TV prin 1997, când un coleg i-a spus că dă la Actorie. Lui Valentin i s-a părut o idee bună și pentru sine, așa că, la scurt timp după, a dat la Arte-Actorie, la Universitatea Ecologică. Primul rol obținut după absolvire a fost în Visul unei nopți de vară, la Giurgiu, unde-l juca pe Demetrius. La Masca a venit în decembrie 2003, iar acum nici el, nici Alina, care e acolo din 2004, nu se văd plecând altundeva.

Vorbesc despre asta în cabina actrițelor, între două repetiții, într-o zi încă fără zăpadă din ianuarie. Alina, care are 32 de ani, e cocoțată pe-un pat îngust, acoperit de o pătură veche de lână. Valentin, pe care-l alintă Gheorghe, stă pe-un scaun. În cei nouă ani de când se știu au tot jucat îndrăgostiți, dar nu sunt împreună decât de pe 20 mai 2013, dată știută precis de Valentin, care nici măcar nu e genul care să țină minte date.

„ Nu suntem foarte mulți oameni în trupă”, spune Alina „și stăm foarte mult timp împreună. Fiecare cu bâzdâcul lui, deja ne știm. Eh, și noi am avut un fel de relație frate-soră, dar nu frate-soră de stat la povești.”

„ Ușor afectivă”, spune Valentin.

„ Da, dar afectivă-bătrânească, așa.”

„ Eu îi spuneam: «nu te uiți la tine la cât ești de împiedicată. Vai de băiatul ăla care o să stea cu tine.»

„ «Uite-o cum se îmbracă»”, îl citează ea. «Parcă e bunică-mea. » Iar eu îi spuneam: «Doamne, cine te ia pe tine acasă, Valentin, că ești înfiorător. De ce trebuie să bombăni pe toată lumea?»”

„ Îi spuneam la un moment dat: dacă am sta amândoi pe-o insulă pustie, tu ai sta la un capăt, eu aș sta la celălalt, și probabil ne-am întâlni o dată pe an…”

„…să facem schimb de zahăr și de ulei”.

„ Ne amuza foarte tare cum am fi noi împreună. Ha ha ha. Ceva imposibil.”

Apoi a venit mai 2013.

„Și brusc, într-o zi”, spune el, „mi s-a pus pata. Dar instant. Vorbind cu o prietenă despre Alina. Pentru că eu vorbeam foarte mult despre Alina.”

„ Eu nici acum nu-l cred, ca să fie clar.”

„ Vorbeam despre ea și zic: «nu te uiți la ea, că e împiedicată, întârzie». Și prietena mi-a spus: «asta să fie singura problemă». Și atunci am făcut așa: cling! Era îndrăgosteala. Mă tăvăleam, abia așteptam s-o văd, a trebuit să-i explic vreo două ore, că ea credea că fac mișto de ea.”

Alina a terminat Liceul Pedagogic acasă, în Brăila, apoi a făcut Actorie la Constanța. La Masca a ajuns dintr-o întâmplare norocoasă. O amică era PR la teatru și prin ea au ajuns în mâinile directorului Mihai Mălaimare niște fotografii ale Alinei, făcute pe vremea când făcea exerciții de actorie cu fotomodelele de la o școală din Constanța. Imediat după ce s-a prezentat la teatru, a început să primească roluri, iar acum e și profesor pentru copiii de 4-10 ani care vin la Școala de Teatru Gestual Masca, unde Valentin e coordonator.

Pentru ea, ziua de 10 ianuarie fusese inexplicabil de tensionată. Încă de dimineață avusese un bâzdâc care o făcea să nu vrea să vorbească deși nu era supărată pe nimeni, iar asta a continuat până-n buza Comediei Erorilor. Când l-a văzut pe Valentin îngenunchind în public cu inelul în mână, s-a simțit anesteziată. Și-l amintește întorcându-se voios spre public și spunându-le: „A zis daaaa!”, înainte ca ea să apuce să zică vreun cuvânt. E gluma lor de culise, că, de fapt, tot nu i-a răspuns lui Valentin. „Lasă să mai treacă vreo 20 de ani”, râde Alina „și după aia spun: «Să știți că eu n-am vrut. Tatăl vostru a insistat, copii.»”

Alina și Valentin repetă luna asta la un Romeo și Julieta fără cuvinte, programat să aibă premiera în primăvară. El va juca Ducele, iar ea, Doica. În caz că te întrebai. 

Bucureșteanul este o serie de articole despre oameni și întâmplări din Capitală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Pariul pe Filip Florian

Scriitorul Filip Florian a fost subiectul unuia dintre primele profiluri publicate în DoR. Pe 29 octombrie va…

După film

Cursa lui Cristian Mungiu din România la Cannes și înapoi.

Bucureșteanul: Ana-Maria zâmbește

Fata care oprește oameni la metrou.