Bucureşteanul: Experimentul

Experimentul


Cu autostopul prin București, în căutare de idei și oameni pentru un oraș mai bun.

Nicoleta a făcut prima oară autostopul pe 21 mai. S-a îmbrăcat cât mai simplu și nefeminin: blugi, un maiou maro, converși galbeni, ghiozdan pentru laptop. Şi-a luat la-ndemână sprayul paralizant, pe care-l are întotdeauna la ea, sperând să rămână la fel de nefolosit ca până atunci. Urma să noteze numărul mașinii care-o va lua și să-l trimită într-un SMS prietenului ei, tot de siguranță. Pe la nouă dimineața a ieșit în Calea Vitan la intersecția cu Mihai Bravu și a ridicat cartonul cu destinația zilei: „P-ța Unirii – P-ța Sf. Vineri”.

Transportul e coarda sensibilă a Nicoletei, o brașoveancă de 26 de ani care în cei opt ani de când stă în București a experimentat toate rolurile principale din trafic – pieton, utilizator de mijloace de transport în comun, șofer, biciclist – și a ajuns să creadă că niciunul nu funcționează optim și că trebuie să facă ceva pentru asta. O cale e jobul. A studiat comunicare și relații publice la SNSPA și marketing într-un masterat la ASE, a făcut câțiva ani comunicare la Kanal D și TVR, iar de aproape un an e fundraiser pentru ONG-ul de ecologie urbană Green Revolution.

O soluție promovată de Green Revolution pentru un București mai bun e bicicleta – marea revelație a Nicoletei. Acum vreo trei ani au venit la ea în vizită niște amici din Germania care au propus să închirieze biciclete ca să viziteze orașul, au luat chiar unele galbene de la I’Velo, progamul de bike-sharing al Green Revolution, ceea ce a declanșat „o revoluție în capul meu”.

Nicoleta și-a dat seama cât de energizant e mersul pe bicicletă, cât de faină e senzația de calm pe care o dă, de libertate. A ajuns să promoveze bicicleta nu doar ca mijloc de transport practic și ecologic, ci și ca instrument de schimbare socială: crede că ne face mai conștienți civic, mai atenti la mediu și la problemele orașului și mai dornici să găsim soluții.

Apoi a apărut ideea experimentului cu autostopul prin oraș. Era într-o stație de tramvai cu labradorul ei, așteptând amândoi leșinați de căldură să ajungă în parcul Tineretului, când a observat că cele mai multe mașini de pe stradă erau ocupate doar de șofer – vreo 70%, a estimat. De ce n-ar lua-o și pe ea, s-a întrebat.

Nicoleta crede că traficul explică în mare parte reputația de oraș neprietenos și agresiv a Bucureștiului; și ea era un pachet de nervi și înjurături când petrecea aproape două ore în mașină zilnic, pe drumul casă-serviciu-casă. Nici mersul pe bicicletă nu e taman relaxant, fiindcă nu e bine reglementat, nici cel cu mijloacele de transport în comun aglomerate și slab adaptate la biciclete sau cărucioare, nici cel pe trotuarele ba inundate, ba înzăpezite, ba prăfuite.

Traficul s-ar mai detensiona dacă mașinile ar fi folosite mai eficient, grupând oamenii cu destinații comune. Car poolingul a-nceput să prindă avânt în ultima vreme și în România, cu inițiative ca 4inmasina.ro, care funcționează însă deocamdată doar cu drumuri de la un oraș la altul. Inspirată de ele, Nicoleta s-a gândit la un sistem care să funcționeze în oraș, mai rapid și mai dinamic, și și-a dat seama că există unul îndelung testat: autostopul.

ei sună așa: 10 zile nu neapărat consecutive în care să facă autostopul în București, dar nu doar ca să se deplaseze ci și ca să facă „o mică investigație”, să vadă cine sunt oamenii care opresc și care cred ei că sunt problemele traficului și posibile soluții. Ca să se țină de experiment și-a făcut și un blog, spiralacolorată.ro – o spirală colorată are tatuată pe spate, ca simbol al călătoriei pline de felurite experiențe spre miezul ființei ei, spre autocunoaștere.

N-a așteptat nici 10 minute în acea dimineață de mai, când a făcut prima oară drumul de vreo 20 de minute spre serviciu cu autostopul. A luat-o un tip la vreo 36 de ani cu o Skoda Octavia, aranjat, în blugi și-o cămașă în carouri, reținut în a da informații despre sine – n-a vrut nici să-l fotografieze la final, era „tipul suspiciosului”. I-a spus că a crezut că e străină, că a mai luat autostopiști la drum lung ca să-i țină de urât și că ar mai lua și în oraș.

Nicoleta a prins curaj și a făcut în aceeași zi autostopul și înapoi spre casă, cu două mașini – una condusă de decanul facultății de ecologie, cu care a avut o discuție faină despre cum schimbarea orașului trebuie să pornească de la oameni, care trebuie să se respecte unii pe alții.

Până acum a făcut șapte drumuri în patru zile, pe ploaie, pe tocuri sau cu câinele, cu șoferi mai cocalari sau cu care-a simțit că-i puteau fi prieteni dintotdeauna, oameni diferiți dar care oprind au dovedit că au totuși ceva în comun. Pentru că toți au fost bărbați, în afară de un cuplu în care tot el era la volan, și pentru că lumea-i tot spune că o iau pentru că e o tipă drăguță, vrea ca data viitoare să aștepte până oprește o femeie.

Mesajul e că dacă oamenii s-au săturat de traficul din București trebuie să facă ceva, nu doar să se plângă. Poate că autostopul e o soluție și vrea să-l promoveze cu 4inmasina.ro, o idee fiind să facă stickere de lipit pe mașină, sau să pună semne în stațiile mijloacelor de transport în comun ca șoferii și pietonii să știe că acolo se pot combina la drumuri prin oraș.

Astfel de idei vrea să continue să exploreze și după încheierea acestui experiment, planul fiind să transforme blogul într-o platformă de experimente cu miză socială și civică. Ştie că sunt mulți oameni cu idei nepuse în practică, iar unele poate nici nu sunt nebunești ci soluții valabile, care poate așa ar ajunge în lume și s-ar viraliza; „sau poate nu, dar nici nu contează”.

Cu experimentul cu autostopul vrea și să provoace o idee, apărută în majoritatea reacțiilor  pozitive sau negative: că e periculos. Își dă și ea seama că ar putea fi periculos, de aceea și-a luat cele câteva măsuri de siguranță – deși n-a apucat până la urmă să noteze niciun număr de mașină care-a luat-o. Dar Nicoleta nu crede că e constructiv să trăim într-o societate în care ne e frică și nu avem încredere în ceilalți. Iar „încrederea în ceilalți vine experimentând cu ceilalți”. ●

Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.

4 comentarii

  • Ciprian ·

    Prin lumea civilizata exista o solutie foarte simpla. Pe banda dedicata transportului in comun au voie si taxiurile, dar si autoturismele cu minim 3 pasageri (sofer+2). Asa ca cine se grabeste, intra pe banda de autobuz si se opreste in statie pentru a umple masina.

  • Alex ·

    Mai Cipirian, tu minti! Tara aia „civilizata” in care se intampla asta se numeste Israel.

  • Ioana vs trafic ·

    Bravo!Bravo pentru curaj!Bravo pentru atitudine! Sper sa fie mai multi oameni ca Nico. Peste tot

  • anda ·

    buna idee, dar trebuie lucrat un pic la siguranta calatorilor si a soferilor… imi place ideea cu sticker-ul pe masina, dar ma gandesc ca si unii ciudati o sa poata puna sticker… ma gandesc ca poate face cineva o aplicatie de smartphone. e adevarat ca si asta poate fi folosita in mod negativ, dar…sper sa nu 🙂
    frumos experiment, succes in continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureșteanul: Vara lui Luca

Vara lui 2015 se anunță a fi cea mai plină din viața lui Luca Istodor.

Mergem înainte

În ultimii 10 ani mi‑am pierdut familia, echilibrul și motivația. De atunci, reconstruiesc puzzle‑ul și adaug…

Retur

Nu demult, Florin Mergea și Horia Tecău erau viitorul tenisului românesc. În timp ce Tecău a ajuns în primii 10…