Bucureşteanul: Fiona şi Alexandru

Fiona iese în fiecare zi prin București, cu Alexandru. Ea are 46 de ani, el, 31, și sunt împreună din august 2007.…

Bucuresteanul1_580px

Fiona iese în fiecare zi prin București, cu Alexandru. Ea are 46 de ani, el, 31, și sunt împreună din august 2007. 

Alexandru e al doilea partener al ei și nu e greu să vezi că o iubește, după cum se uită la ea, după cum vorbește despre ea: „Dacă mor mâine, știu că azi am mers cu ea.”

Fiona nu mai arată ca în acel 1968 când s-a născut, într-o Cehoslovacie unde reformele erau călcate cu tancul de invazia sovietică. Are încă verdele originar pe portiere, dar botul și fundul i-au fost revopsite, aripile poartă urmele unui verde mai deschis, aplicat cu pensula, iar pe plafon, Alexandru a cerut să i se vopsească steagul pe care Cehia l-a moștenit de la Cehoslovacia. Fiona e o Škoda 1000 MB. Prenumele ei vine de la cei 1000 de cm cubi ai motorului și de la Mladá Boleslav, orașul fabricii Škoda.

fiona2

*

Alexandru Manciur, brunet, cu mustață și barbă de care nu poți fi sigur dacă sunt păstrate sau uitate de două săptămâni, curăță de zor roțile stropite prin bălți ale Fionei, și îi șterge picăturile de ploaie de pe caroserie. E o dimineață ploioasă de sâmbătă din aprilie și Alexandru, cu o haină maro deschis și un fes trântit pe cap, e preocupat doar de cum arată Fiona – pe ea a venit s-o arate lumii la „Retroparada primăverii”, organizată de Retromobil Club România.

Fiona nu e deloc cea mai frumoasă din parcarea din fața parcului Carol, unde s-au strâns câteva zeci de Rollsuri, Cadillacuri, Mustanguri, Dacii, IMS-uri, broaște VW, un Messerschmitt (adus pe platformă), dintre care unele arată mai bine decât în urmă cu zeci de ani, când au ieșit din fabrici. Lui Alexandru îi plac și nu-i plac. Crede că o mașină de 50 de ani care arată ca nouă e ceva dubios. „Când mergi la Antipa și te uiți la dinozauri, dinozaurii au o vârstă, nu sunt dinozauri noi. Mașinile de genul ăsteia kaki mă înspăimântă”, spune arătând spre un Morgan impecabil.

Pasiunea lui pentru „fier” a început devreme. Crescut de bunici și bunicul fiind ambasador în țări arabe, a crescut, de fapt, cu șoferul și îngrijitoarea. Povestește însuflețit despre turnul Hassan din Rabat, la care veneau oamenii să se roage, înconjurat de Cobre metalizate cu blănuri de miel pe podele. Șoferii „scoteau papucii de sub cotieră, îi puneau, mergeau la portbagaj, luau covorul, puneau covorul pe jos și «Allahu akbar»… Timp în care eu mă  plimbam printre mașini și mă uitam la ele.”

În primii ani de liceu, își cumpărase deja o Cobră. Bunica lui a avut mereu motoare și punți în casă, iar el a avut nopți nedormite, de reparat motoare, pe balconul ei încăpător din Primăverii.

Nu s-a înțeles cu familia în privința liceului și a facultății. El a vrut uman, ei au vrut real. El a vrut Jean Monnet, ei au vrut un liceu mai prestigios decât Monnet-ul de cartier de atunci. El ar fi vrut jurnalism sau actorie, ei au vrut Politehnică. A ajuns într-un final la Monnet și apoi la Politehnică.

În anul trei, s-a apucat să vândă ziare pentru că voia fier, după cum spune el ciocănind în aripa Fionei. A jonglat facultatea de inginerie a sistemelor biotehnice, plină de „toceală prostească și teorii din cărți”, dar a terminat-o la timp, deși doar în anul IV a avut materii mișto, „cu chiulase, cutii de viteze”.

Acum, Alexandru lucrează la Țiriac Auto, reprezentanța Mercedes-Benz. Îi plac puține mărci cu adevărat: Lincolnurile și Cadillacurile, BMW-urile și Mercedesurile. „Un Hyundai va fi o relicvă după 3 ani. Un Mercedes va fi Mercedes și după 200 de ani”, spune el. Și Škoda? „Škoda s-a dus. Nu mai e.”

***

În 2007, Alexandru era în Floreasca și a zărit-o, peste un gard, pe Ea. Dragostea a fost instantanee, pentru că are o „sechelă” veche cu Škoda 1000 MB. O prietenă a mamei și soțul ei aveau o 1000 MB albastră și tot timpul circulau cu ea și cu rulota, la munte, la mare, la Snagov. De fiecare dată când voia să se uite în mașină, Alexandru își lua câte o palmă: „Du-te la tac-tu la Dacie”. Nu a uitat niciodată acea Škoda. Una din primele lui mașini a fost o 100 S, modelul apărut imediat după 1000 MB.

Negocierile cu moșul – primul partener al Fionei, pe care încă n-o chema Fiona – au fost dure și abia după o lună, după ce a intervenit și nevasta moșului și după ce Alexandru a oferit 1.850 de euro, a reușit s-o ia acasă. Ea s-a dovedit capricioasă. „Mergeam prin București ore în șir. Cum vedea București tăiat, cum se întâmpla ceva cu ea. Pe bune, am vrut să mă duc la biserică cu ea. Până la urmă ne-am împrietenit și merge,” spune Alexandru și adaugă că „împrietenirea” a presupus și demontarea mașinii de la un cap la altul.

Cam în aceeași perioadă, Alexandru a mai început o relație serioasă. Plecat în Cehia ca să cumpere piese, după o ceartă cu Fiona în urma căreia ea a rămas stricată două săptămâni pe un rond de la Gară, s-a întâlnit în Praga cu Oana, o fostă colegă de facultate, și de-atunci sunt împreună. Fiona și-a căpătat numele după ce cuplul a văzut-o pe prințesa verde într-un film al seriei Shrek. Toate mașinile lui Alexandru au avut un nume, iar el crede că o mașină are suflet și poate să decidă când nu mai vrea să trăiască și că sunt mașini care au acel „ceva” și mașini care n-au nimic. „Ca și oamenii.”

Alexandru și Oana participă la raliuri de regularitate (la care se respectă codul rutier, inclusiv limita de 50 km/h) și au fost vicecampioni, în 2012, la Brașov Classic Rally. Fiona are un scaun clasic de pilot, roți late, sudate din două sau trei jante, și poartă cu mândrie abțibildul de vicecampioană, chiar dacă cei doi au concurat, în 2012, cu o Dacia 1100.

Exteriorul Fionei e punctat cu abțibilduri care exprimă ofuri și pasiuni ale lui Alexandru. Unul îi informează pe tineri că moneda României e leul, nu ronul. Unul exprimă filozofia lui Alexandru despre sclavagismul salariat: „iobag la patron, iobag la stat”. Altele, ale cluburilor Dacia 1100, Smart și Škoda, arată că Fiona e prietena tuturor. Cel mai mare dintre abțibilduri, roșu, e chiar pe parbriz și poate juca și rol de parasolar: „Life is about passion, thank you for sharing mine” e o adaptare a mesajului pe care l-a avut Michael Schumacher pe cască, atunci când s-a retras din Formula 1, în 2012. Pe bancheta din spate a Fionei, Alexandru are și o șapcă Mercedes, cu semnătura lui Schumacher brodată. Spune că are șepcile lui din fiecare sezon de F1. „A fost un idol al copilăriei, ca și mașina asta”.

În interior, Fiona e simplă, cu volan și schimbător de viteze subțiri, cu comandă pentru șoc, cu vitezometru mare,  negru. De oglinda retrovizoare e agățat un mănunchi ridicol de brăduți odorizanți, de toate culorile, dar nicio sursă de poluare nu pare să-l justifice. Motorul liniar, răcit cu apă, aflat în spate, se aude, după 46 de ani, surprinzător de egal, ordonat și exact.

Fiona e „ținută” cu Collinite, o gamă de produse americane pentru întreținere, care se face pe baza aceleiași rețete și cu aceleași metode din 1936. În plus, Alexandru, care spune despre ea că n-o să moară niciodată, o dă cu WD40 înainte de venirea iernii, un alt produs american, care respinge apa.

Din 2007, mașina a acumulat 200.000 de kilometri de experiență. După doi ani cu Fiona și Alexandru prin Grecia, Croația, Ungaria, cu bune și cu rele, ca atunci când Fionei i s-a rupt cutia de viteze la 140 la oră, Oana a vrut o mașină cu aer condiționat. Și-au cumpărat, în 2009, un Mercedes 124, cu 8.000 de euro. Îl cheamă Dizăl și e desenat, alături de Fiona, pe invitația de la nunta lor din 2011 – Fiona are coroniță, buze roșii și gene rimelate, Dizăl, papion. Luna de miere și-au făcut-o la Praga, cu Dizăl.

*

Lumea din parcul Carol s-a risipit, multe dintre mașini au plecat la Urlați pentru a continua retroparada pe drumul vinului. Alexandru, care n-a plecat, spune că mașinile clasice au ajuns o fiță. „Lumea pozează. Cu adevărat pasionați și mușcați de ele sunt câțiva.”

Nici Fiona, nici Alexandru nu sunt membri Retromobil și, dacă Alexandru vrea să devină, pe Fiona nu vrea s-o înscrie, pentru că – spune el – ar trebui să îndeplinească condiții precum cea de a nu fi o daily driver, ci doar o mașină de expoziție. Iar ea este „și cal de concurs, și cal de povară, și cal de defilare”.

Pentru că nu are garaj, e și „pisică de ghenă”. Oglinda retrovizoare de pe rama portierei i-a fost ruptă de atâtea ori încât Alexandru a renunțat și i-a pus una mai solidă, de Lada. Uneori, copiii sar pe ea. „Unii o urăsc, alții o iubesc, unii o zgârie, alții o mângâie. Ca-n viață.”

Alexandru nu crede că ar rezista fără Fiona: „E lumea mea. Faptul că o șterg mă destinde. Fiecare cu fluturii lui.” ●

Bucureșteanul este o serie de articole despre oameni și întâmplări din Capitală. 

2 comentarii

  • sd ·

    adevarul iese ca undelemnul la suprafata. respekt manciur

  • Vanda ·

    Socrul meu, inainte sa-mi fie socru, a avut o Toyota Corolla 1976 pe care am iubit-o pen’ ca, facindu-mi curte, fiul sau ma invata sa sofez pe ea. Suflet avea masina aia!! Si a vindut-o, cu toate rugamintile mele. Ma rog, nu prea contam atunci… Inca sufar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Cu empatia la psiholog

Cum funcționează mecanismul emoțional al empatiei, la ce e bun, care-i sunt limitele și cum le putem depăși.

Bucureşteanul: Istoricul de handbal

Un fost antrenor nu vrea să se despartă de sportul vieții.

Bucureşteanul: Moşul

Un absolvent de Politehnică, o barbă finlandeză și certitudinea că Moș Crăciun există.