Bucureșteanul: Maria și Maria Teodora

O studentă și fiica ei de șase săptămâni.

Maria Mitoi are 19 ani, e șatenă cu ochi verzi, și a venit toamna trecută să studieze jurnalism la Universitatea din București. S-a mutat împreună cu iubitul ei, Vlad, 22 ani, într-o garsonieră de la etajul șapte al unui bloc cu zece etaje din Rahova. În martie, a născut o fetiță.

Maria și Vlad sunt împreună de aproape trei ani. Ieșeau adesea în Clubul President din Măneciu Ungureni, o comună de la jumătatea distanței dintre localitățile prahovene în care locuiau – ea în Vălenii de Munte, el în Cheia. Fostul iubit al Mariei era prietenul lui Vlad, iar fosta iubită a lui Vlad, prietenă cu Maria. După mai multe ieșiri în cupluri, și-au dat seama că iubiții lor se întâlneau pe ascuns. Așa că s-au hotărât să iasă și ei.

Maria s-a născut în București și a locuit la etajul șapte al unui bloc din Rahova până la nouă ani, când familia a decis să se mute în Vălenii de Munte, pentru că tatăl găsise un loc de muncă mai bun. Când era mică, era răsfățata blocului. În gimnaziu scria poezii la revista școlii. Visa să lucreze într-o redacție încă de când citea împreună cu tata ziarele locale.

Pe 1 septembrie 2012, la vreo lună după ce a aflat că a intrat la Jurnalism în București, Maria a mers pentru prima oară la un control ginecologic. La ecograf a aflat că este însărcinată. L-a sunat plângând pe Vlad să-i spună că sarcina are 11 săptămâni și șase zile. A hotărât să avorteze și l-a convins și pe el, chiar dacă inițial nu a fost de acord.

S-au dus împreună la un cabinet medical, iar ea a tremurat și a plâns tot drumul. Medicul a anunțat-o pe Maria că nu poate face avort, pentru că uterul ei este retrovers și intervenția i-ar putea pune în pericol viața din cauza unei posibile hemoragii.

Acasă i-a spus tatălui printre hohote de plâns că trebuie să îi vorbească; el s-a speriat și a urmat-o în bucătărie. Și-a aprins o țigară, dar Maria n-a reușit să scoată niciun cuvânt. A scos ecografiile din geantă și i le-a arătat. Tatăl se uita când la ea, când la foile din mână. Şi-a aprins a doua țigară, a fumat-o și a aprins-o și pe a treia. A fumat-o în tăcere și a luat telefonul mobil. A sunat-o pe soția lui – care muncește în Italia de un an – să o anunțe că Maria vrea să îi spună ceva. Femeia a crezut inițial că Maria suferea de o boală gravă; s-a simțit ușurată când a aflat că era vorba despre o sarcină.

Inițial, Maria a considerat sarcina ca pe o pedeapsă și simțea că nimic nu o să mai fie la fel. Seara, după ce le-a spus părinților, le-a scris un SMS lung și celor 25 de colegi din liceu. Ține minte că le-a scris că speră să nu o condamne, și că, dacă o vor face, măcar să-i spună în față. A încheiat spunându-le că îi așteaptă la botezul de la vară. Mulți au fost uimiți, iar alții i-au scris că abia așteaptă să-i vadă bebelușul.

Când Maria a venit în București, Vlad a urmat-o. Și-a găsit un loc de muncă în construcții și împreună au căutat o garsonieră. Au ajuns și la blocul unde a copilărit Maria, unde au găsit una de închiriat pe același palier.

Cu toate că Maria s-a gândit să înghețe anul I și să revină în București când copilul va merge la grădiniță, mama ei a convins-o să lupte și să se țină de facultate. Vlad a fost grijuliu pe tot parcursul sarcinii; mereu o întreba dacă are pofte și s-a emoționat când a simțit prima oară copilul mișcându-se în burta ei. În octombrie, când Maria a început facultatea, era în patru luni. Unii studenți și câțiva profesori s-au uitat ciudat la burta ei.  În ultimele luni de sarcină i-a fost greu să ajungă la școală, dar nu a renunțat; din contră, a simțit pentru prima oară că este ambițioasă.

Cu două zile înainte să nască, era copleșită de emoții – o combinație între nerăbdarea de a-și cunoaște fetița și teama de operația de cezariană. Pe 25 martie, la ora 13:50, Maria a dat naștere unei fetițe de 3,5 kg și 51 de centimetri. Maria Teodora era copia perfectă a mamei când era bebeluș. Când a văzut-o, i s-au înmuiat picioarele și a plâns. Era prima oară când simțea că are ceva cu adevărat al ei, cineva care îi va rămâne alături, orice s-ar întâmpla.

La sfârșitul lui aprilie, Maria și Vlad s-au mutat înapoi la Vălenii, în casa părinților ei, deoarece garsoniera era prea mică. Pentru moment, a decis să vină doar la seminarii și să facă naveta de două ori pe săptămână. Drumul de două ore cu mașina nu o sperie, pentru că știe că acum are cu cine să lase fetița acasă.

Vlad a cerut-o de soție pe Maria de mai multe ori, dar ea spune că nu vrea să se grăbească și cu asta. „Voi merge mai departe și sunt sigură că peste un an voi fi o mama responsabilă, care se străduiește să își împartă echitabil timpul între facultate și familie, că doar suntem încă un cuplu tânăr.” ●

Mădălina Iacob este ucenică la DoR. Acesta este primul ei text pentru noi. Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.

Un comentariu

  • Cristina ·

    Cu siguranta emotiile si gretatile ii vor da putere Mariei. Eu am fost in aceeasi situatie acum 6 ani, tot in primul an de facultate.

    Tot ce pot sa spun este: ” The best is yet to come”! Sa fiti fericiti, oameni frumosi. Si eu sunt cu fetita mea. Eu si ea.

    Frumos scris, as mai fi adaugat cateva detalii. In aceste povesti,chiar conteaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Cele mai bune povești din 2016

Din 2016 rămânem cu o sumedenie de povești care ne-au făcut mai buni sau care ne-au ajutat să înțelegem mai bine…

Bucureșteanul: Când vorbești în public, podeaua nu trebuie să scârțâie sub tine

O seară pe lună, un mic grup de specialiști în comunicare, corporatiști și manageri învață unii de la alții, prin…

Carson Ellis: Acasă e un loc fizic, unde avem rădăcini și unde nu trăim împrăștiat

La The Power of Storytelling, am stat de vorbă cu Carson Ellis despre viața cu un copil în turneu cu autocarul,…