Bucureşteanul: Pe perete

Pe perete


Câțiva artiști urbani din toată țara au trei zile ca să-și pună arta pe perete.

Un tenor în sacou și blugi cântă La donna è mobile între o cameră de filmat și celebrul perete bucureștean de pe strada Arthur Verona, pe care artiști urbani din toată țara vin să picteze legal din 2007 încoace. E sâmbătă după-amiaza și e a opta ediție Street Delivery, un eveniment menit să redea strada pietonilor și interacțiunii sociale prin oprirea (parțială) a circulației pe strada ce leagă Bulevardul Magheru de Grădina Icoanei. Timp de un weekend în fiecare vară, ateliere, jocuri, concerte și tot soiul de evenimente artistice atrag de la bătrâni și copii, la hiphopperi și hipsteri.

Peste drum de perete, lângă un stand de bere, o gașcă de băieți în short se uită semi-amuzați la spectacolul din fața schelelor de pe care tocmai s-au dat jos.

– Eu o să intru peste „super eroi”, spune Akira, un subțirel cu ochelari și pălărie chinezească pe cap.

– Poți să acoperi, îi spune Sko, care a scris cu albastru cele două cuvinte în colțul din dreapta al peretelui.

Nego, rastamanul grupului, îi spune lui Sko o idee la care amândoi râd complice. Merge la perete și face o completare cu spray-ul: „(super eroi) Zam”.

Familia Zam Zam e un colectiv de b-boy, skateri, DJ-i, grafferi și alți artiști urbani din Timișoara. Nego, un tip de 25 de ani din Hunedoara, e unul dintre fondatori. De graffiti s-a apucat prin ’99 via breakdance, de care s-a apucat, crede, după ce a văzut un clip de la Music Instructor. Au urmat încercări, concursuri de b-boying, un crew. Numele Zam Zam vine de la satul hunedorean Zam, unde e un spital de psihiatrie.

Nego a desenat litere multă vreme, apoi forme abstracte, lumini, volumetrie. Pe zidul de aproape 200 mp de pe Verona, lucrează sâmbăta asta la un măr-Pământ, al cărui cotor amintește de mașinăriile de forare.

„Îi super haotică,” spune el despre pictarea peretelui, la care participă alături de Sko, Akira din Brașov, Timi și Lucian de la Carol 53 din București (mai sunt așteptate intervenții de la Irlo și Mistik). Conceptul cartoony a fost propus de Akira și piperat de organizatori, care au sugerat subiectul Roșia Montană. Băieții și-au împărțit oarecum peretele și lucrează fiecare în stilul lui, cu sprayuri, bidinele și trafaleți, coborând din când în când de pe schele să se asigure că e bine ce fac și să schimbe două-trei impresii.

Sko desenează de când era mic, a mai pus taguri pe ziduri dar abia în toamna lui 2012 a făcut oficial primul perete, la festivalul Plai. Cu Nego și două fete au pictat un țăran întins pe iarbă, căruia i-au spus George. Acolo, cu muzica duduind din mașini și cu prietenii aproape, Sko, care a făcut publicitate opt ani, și-a zis că ar putea face pereți șapte zile din șapte. Acum are cu Nego studioul de creație Tripsus. Tripsus, pentru că atunci „când îi tripul sus, înseamnă că e megafun, megaatmosferă”.

Spre seară, cam jumătate din perete pare gata; duminică seara trebuie să fie gata tot. Akira insistă cu pensula ici, colo. El face benzi desenate, de-asta le-a propus oganizatorilor o imagine cu două dintre personajele lui preferate: Geruman, bătrân și de modă veche, și Tonicus, tânăr și tehnologizat. Pe acest perete, cele două personaje susțin cauze diferite: Geruman, poporul, iar Tonicus, corporatiștii cu buldozere. Geruman îndeamnă populația să se răscoale și, după o bătălie descrisă pe scurt în partea de sus a peretelui, Tonicus și corporatiștii sunt învinși.

Akira e din Întorsura Buzăului și la 12 ani îl chemau vecinii să se cațere pe butoaie și alte improvizații ca să le picteze cai sau vaci pe ușile grajdurilor – și acum, la 26 de ani, mai are cereri. Prima bandă desenată a făcut-o printr-a VI-a: protagonistul, C.D. (inițialele lui), căuta într-o peșteră o comoară ascunsă de Mihai Viteazul. Acum colaborează cu mai multe reviste de comics, face ilustrații și, ocazional, pictură murală.

În Brașov, ca și-n Timișoara sau București, acoperirea clădirilor cu desene e în continuare o treabă prea puțin înțeleasă de autorități. Pentru artiști, pereții înseamnă vandalism îmbinat cu artă – imagini care, spre deosebire de un tag, redau subiecte larg accesibile și stârnesc mai ușor admirația publicului. Dar mai important, să aibă la dispoziție un perete ca cel de pe Verona într-un context ca Street Delivery înseamnă să se bucure de un spațiu mare de joacă pe care îl pot umple mișto. ●

Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
[24/7] Donuterie

Cum crești un mic business într-un lanț național?

Regele ringului

Cum a ajuns alter egoul meu să lupte pentru un titlul mondial de wrestling virtual

Ochi pentru dinte

Ne-am cunoscut când eu aveam 20 de ani și el doi ani și jumătate în plus, iar prima despărțire a fost după trei…