Bucureșteanul: Performanță în mall

O patinatoare de 11 ani visează să ajungă la Olimpiadă, dar trebuie să se antreneze în mall.

Ca să prindă patinoarul liber, Andreea Voicu, o blonduță energică de 11 ani, se trezește la 6:00. Uneori face și o oră pe drum de acasă din Colentina până la AFI Palace Cotroceni, unde se antrenează de doi ani, de când Patinoarul Național „Mihai Flamaropol” s-a închis din cauza datoriilor mari la utilități.

La 7:30 e la încălzire, iar la 8:00, pe gheață. Magazinele din mall au grilajele trase și neoanele stinse, muzica nu bubuie încă în boxe, iar chelnerii de la restaurantele din jur aliniază mesele și scaunele. Din când în când, se opresc și se uită spre patinoarul din mijloc, unde Andreea și colegele ei, Irina și Cristiana, exersează sărituri și piruete. Au costume mulate pe corp și părul încolăcit în vârful capului și cad destul de des, dar se ridică repede. O singură dată, după o înșurubare în aer aterizată greșit, Andreea, care e cea mai mică, rămâne câteva secunde întinsă pe gheață.

„Hai!”, o încurajează de pe margine antrenoarea Maria Balea, fostă campioană națională. E unul din avantajele faptului că vin așa devreme, că pot auzi indicațiile ei, pentru că fântâna care în timpul zilei acoperă orice conversație nu e încă pornită. E și singurul interval în care gheața nu e invadată de copii care învață să patineze ajutându-se de foci de plastic pe care le împing pe gheață, printre care sportivii de performanță care vin în timpul zilei fac slalom.

Andreea se ridică încet de pe gheața rece, cu buzele subțiri încleștate de frustrare și durere. Alunecă spre margine și se lipește de balustrada albastră, ghemuindu-se în brațele întinse ale Mariei, care îi șoptește ceva la ureche și o mângâie pe coapsa dreaptă.  De când s-au mutat în AFI a pierdut mulți sportivi, pentru că majoritatea stăteau aproape de Flamaropol, ca cele trei fete, pe care le antrenează de mici.

„Suntem singura capitală europeană fără patinoar”, spune Balea, care se teme că în timp se vor lăsa toți. Nici situația hocheiștilor nu e mai bună. Juniorii de la Steaua Rangers se antrenează de la 6:30 dimineața, chiar și când plouă, pe Patinoarul Drumul Taberei, iar seniorii Stelei sunt mai mereu în cantonament la Cârța, un sat de lângă Miercurea Ciuc care are patinoar olimpic. Fratele Andreei (19 ani) joacă la Sportul Studențesc, care intră pe gheață doar la turneele din weekend din Cârța, Galați, Miercurea Ciuc sau Brașov, unde pierd toate meciurile.

Inițial, Andreea a vrut la hochei, pentru că era fascinată de crosele și casca fratelui, la antrenamentele căruia privea de pe margine. Mama i-a spus că e pentru băieți și i-a arătat fetițele de la patinaj, care se antrenau tot în baza sportivă de pe Bulevardul Basarabia. Le-a descoperit rochițele și piruetele, și a început și ea cursuri de inițiere, când ieșea de la grădiniță.

Legitimată la CSS Triumf, a mers la primul concurs la șapte ani, la doar două luni după ce începuse patinajul de performanță. Pentru că se temea să nu plângă dacă nu ia medalie, mama a încercat s-o pregătească spunându-i că celelalte fete patinează de mai mult timp ca ea. Andreea a intrat în concurs fără emoții – nici nu știa ce sunt alea, spune râzând –, și a ieșit pe locul al doilea. După următorul, unde a prins iar podiumul, părinții și-au dat seama că e ceva serios. Au urmat ani petrecuți pe gheață, teme făcute pe margine, între antrenamentul ei și al fratelui, între orele de balet și cele de coregrafie, sau pe drum spre concursuri. Până acum, a câștigat 23 de medalii naționale și internaționale, din care 11 de aur. Antrenorii români spun că e una din cele mai talentate din generația ei, o generație mult peste ce-a avut România în ultimii ani (doar două românce s-au calificat până acum la Jocurile Olimpice), rămasă fără casă.

Construit în 1958, Flamaropolul arăta ca un loc părăsit înainte de-a fi părăsit. Copiii își amintesc geamuri sparte prin care uneori ploua și un acoperiș care scârțâia sub zăpadă, iar părinții cum au cumpărat calorifere, au pus mochetă și au zugrăvit vestiarul. Au auzit de proiectul de modernizare anunțat de Primărie, care a preluat patinoarul de la Ministerul Tineretului și Sportului și vrea să-l transforme într-un complex multifuncțional, dar au trecut doi ani în care nu s-a întâmplat nimic și nu înțeleg de ce nu puteau rămâne acolo între timp, „așa cum era, fără WC-uri sau apă caldă”. Era mai mare, aveau mai multe ore pe gheață, și era mai aproape de casă și de școala pe care Andreea a ales-o special să nu piardă mult timp pe drum.

După antrenamentul de pe 26 ianuarie, în timp ce mama îi împletește părul în dreptul centrului de închiriere de lângă patinoar, cele două vorbesc de teza care va urma, la matematică. Andreea doar ce s-a întors de la un concurs din Serbia unde a luat locul al doilea. Peste trei zile, joi, are un spectacol demonstrativ în mall și o să lipsească iar de la școală, ca să-și repete programul. Unii profesori sunt înțelegători cu absențele, dar alții îi dau note mai mici, spunând că nu e corect față de colegii care vin la școală. Ea încearcă să țină pasul, pentru că vrea să aibă note bune. Îi place mai ales matematica, dar nu visează decât să fie patinatoare. Ca Elena Radionova, rusoaica de 16 ani care-a câștigat bronzul la Europenele de patinaj artistic de-acum o săptămână, și pe care o admiră.

Când a auzit că se închide Flamaropolul, a intrat în panică. „Și eu ce fac?” Soluția ar fi cât mai multe cantonamente în orașe care au patinoare, dar părinții se descurcă și așa greu cu banii. Mama nu lucrează, iar tatăl e șofer și își permit doar trei antrenamente pe săptămână, deși ar avea nevoie de mai mult. În vară, cu ajutorul unui sponsor, a fost două luni în America, unde a lucrat cu Natalia Popova, o rusoaică cu care se antrenează ocazional când reușește să meargă la training-campurile din afară. Părinții simt că a pierdut deja din ce-a lucrat în vară. Patinoarul din mall are doar o treime dintr-unul de concurs și nu poate lega un program complet, gheața nu e la fel de bună, iar muzica o ascultă în căști, de pe telefonul Mariei.

„Își pierd din elan, nici încredere în ele nu mai au”, spune mama, care a început să vadă nesiguranță în săriturile fiicei.

La spectacolul de pe 29 ianuarie, cu reflectoare îndreptate spre gheață, în fața părinților și a trecătorilor înghesuiți pe pasarela dinspre Cinema City, Andreei i-au ieșit toate săriturile: dublu axel, dublu tulup, dublu lutz. A alunecat grațioasă într-o rochie cu dungi argintii pe spate, albastră ca a Elenei Radionova de la Europene. „E una din patinatoarele cu mare viitor”, au spus organizatorii în boxe la final. Pe cât de serioasă și concentrată a fost pe gheață, pe atât de mult a zâmbit după, când le-a admirat costumele fetelor mai mari și le-a încurajat pe cele mici.

La final, pe la 20:00, publicul din mall s-a întors la cumpărături sau în cafenele, televiziunile au plecat, iar pe patinoar au intrat copii în blugi sau trening care încercau să-și țină echilibrul. Andreea și celelalte patinatoare au plecat acasă, să se odihnească pentru antrenamentul de a doua zi.

Bucureșteanul, o serie de articole despre oameni și întâmplări din Capitală, este o rubrică susținută de prietenii de la Intercapital Invest și din donații strânse în cadrul proiectului Big Lunch. Poți citi despre alți bucureșteni în arhiva rubricii.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureşteanul în mişcare

Pentru festivalul Texte în mișcare organizat între 18 și 21 aprilie, Institutul francez de la București i-a propus…

Bucureșteanul: O masă caldă

În fiecare sâmbătă, 5 voluntari gătesc o masă caldă pentru 100 de persoane, într-o cantină socială de la Apărătorii…

Radu Muntean

A trecut o lună jumate de când a ieșit în lume DoR #2. Muncim de zor la numărul #3 – despre care veți auzi…