Careul improbabil de la #EURO2016

Tabloul fazei eliminatorii de la EURO 2016 a împărțit Europa în două, cu toate marile favorite concurând pe același…

Tabloul fazei eliminatorii de la EURO 2016 a împărțit Europa în două, cu toate marile favorite concurând pe același traseu către finală. Ruta alternativă ne poate aduce în ultimul act o debutantă sau o echipă care nu a câștigat niciun meci fără prelungiri în acest turneu.

Iceland's players celebrate after the Euro 2016 group F football match between Iceland and Austria at the Stade de France stadium in Saint-Denis, near Paris on June 22, 2016. / AFP / FRANCK FIFE (Photo credit should read FRANCK FIFE/AFP/Getty Images)
Foto ©UEFA 2016

Serile fără fotbal sunt nefirești, mai ales când ai prins deja gustul Campionatului European dintr-o fază a grupelor în care s-au jucat mai multe meciuri decât la oricare alt EURO din istorie.

23 Iunie a fost prima astfel de seară a turneului francez, una cu atât mai liniștită cu cât referendumul Brexit, prin care Marea Britanie urma să decidă dacă rămâne în Uniunea Europeană, se apropia de final și de un Remain așteptat de întreaga planetă. Cu Anglia, Irlanda de Nord și Țara Galilor calificate în optimi, ultimele două chiar așteptând meciul direct, nimic nu anunța furtuna ce urma să zguduie piețele financiare a doua zi. Votul de părăsire a Uniunii a devalorizat peste noapte portofelele britanicilor și a instaurat o confuzie generală în care eliminarea Angliei în fața Islandei n-a fost decât un alt semn al crizei de identitate din Regat.

Doar Irlanda de Nord a avut o medie a posesiei mai mică decât Islanda (31.2%), dar nicio altă națională de la EURO 2016 nu are rata de conversie (19%) a acestei echipe de luptători care a pictat internetul în culorile steagului islandez: roșul vulcanilor, albul zăpezii și albastrul Atlanticului. Victoria în fața unei naționale engleze apatice, o sumă de talente care n-a fost niciodată o echipă, i-a transformat pe islandezi în revelația turneului și le-a adus milioane de noi fani în toată lumea. O dată depășită condiția de debutantă irelevantă, Islanda s-a trezit că joacă sfert de EURO pe Stade de France, chiar împotriva gazdelor. O înfrângere cu 5-2 poate părea aspră, dar după un meci în care francezilor le-a ieșit tot, galeria nordicilor și-a salutat echipa ca pe o campioană veritabilă pentru că istoria fusese deja scrisă: prima prezență la un turneu final, primul gol și primul punct (1-1 cu Portugalia în primul lor meci), prima victorie (2-1 cu Austria, obținută în minutul 90+4), prima prezență în faza eliminatorie (2-1 cu Anglia), primul sfert de finală. E greu să le refuzi admirația islandezilor.

Pașii greșiți ai Angliei și Spaniei din grupe au făcut ca toate marile favorite să se afle pe aceeași parte a tabloului care definește drumul către finala de duminică. Franța nu a întâlnit în cinci partide jucate niciun adversar de calibru (România, Albania și Elveția în grupă, Irlanda în optimi, Islanda în sferturi), dar în seminfinala de pe Stade Velodrome din Marseille își va opune redutabilul atac, cel mai bun din turneu (11 goluri), celei mai etanșe apărări, cea a campioanei mondiale en-titre, Germania.

Un singur gol au luat nemții la EURO 2016, abia în sfertul de finală cu Italia. După un moment de rătăcire a lui Jerome Boateng care face un henț complet gratuit în careu, Bonucci îl execută pe Neuer de la 11 metri și trimite meciul în prelungiri. Italia, e mereu una dintre favoritele oricărui turneu final, dar, aflată în pragul unui schimb de generații, cu un antrenor care urma să părăsească naționala, nu părea să fie o forță în această vară. Au jucat însă un fotbal surprinzător de bun, care le-a adus victorii fără emoții împotriva Belgiei și Suediei în grupe. În optimea de finală cu Spania, italienii n-au avut nevoie de posesie (42%) pentru a trage 10 șuturi pe poartă și a înscrie două goluri în față campioanei europene a ultimilor opt ani. Meciul din sferturi, împotriva Germaniei, avea să se decidă în cel mai crud mod cu putință: la loviturile de departajare. Nu-mi amintesc să fi văzut atât de multe penalty-uri ratate la un nivel atât de înalt. S-au tras câte nouă lovituri de fiecare parte, câte trei ratate până când ratarea italianului Darmian să-i ofere neamțului Hector șansa victoriei. La ultima sa paradă în poarta Scuadrei Azzura, legendarul Gianluigi Buffon ghicește colțul unde trage Hector, dar mingea îi trece pe sub mână și Germania va juca a șasea semifinală consecutivă la turneele finale de Campionat Mondial sau European.

Semifinala de la Lyon este una a surprizelor. Portugalia a reușit performanța de a câștiga un singur meci în drumul spre penultima fază. După trei egaluri într-o grupă care părea a fi galop de sănătate pentru echipa lui Fernando Santos (cu Islanda, Austria și Ungaria în rol de victime), portughezii au fost singurii calificați în faza eliminatorie fără nicio victorie. Împotriva Croației, echipă care tocmai venea după o victorie cu Spania, lusitanii au făcut cel mai anost meci imaginabil (0-0 după 90 de minute), victoria fiind pur întâmplătoare, cu un gol a lui Ricardo Quaresma în minutul 117. A urmat încă un 1-1 în 120 de minute cu Polonia și avansarea către semifinala după penalty-uri (tot Quaresma cu lovitura decisivă). În goana sa după titlul de golgeter all-time al Campionatului European (deținut de Platini, cu nouă goluri), Cristiano Ronaldo (aflat la cota opt în acest moment, cu două goluri înscrise la EURO 2016) a tras la poartă de 36 de ori în cinci partide, dar n-a reușit să aducă vreo strălucire jocului naționalei sale.

Următorul jucător din clasamentul ocaziilor e chiar colegul portughezului de la Real Madrid, galezul Gareth Bale, cu „doar” 21 de tentative. Țara Galilor e genul de echipa care-ti cade cu tronc. Privindu-i îți imaginezi că vezi adevărata națională a Angliei, însă dragonul de pe emblema galeză nu lasă loc de vreo confuzie. Fără exuberanța francezilor, precizia nemților, disciplina tactică a italienilor sau țesătura de pase a spaniolilor, Țara Galilor joacă un fotbal plăcut, atletic, cu o dedicare egalată poate doar de islandezi. Victoriile din grupă, cu Slovacia și Rusia, apoi cea cu Irlanda de Nord în optimi, după Brexit, i-au adus pe oamenii lui Chris Coleman în fața uneia dintre favorite, Belgia. După golul fantastic al lui Nainggolan, un trasor imparabil de la 25 de metri, toată lumea se aștepta la o reeditare a marșului triumfal belgian din optimea cu Ungaria (un 4-0 care nu lasă loc de vreo poveste). Galezii însă tocmai își amintiseră că știu fotbal. Căpitanul Ashley Williams egalează până la pauză, iar Robson-Kanu, jucător care nu are în acest moment contract cu niciun club, și Vokes, proaspăt câștigător al ligii secunde engleze cu Burnley, aveau să întoarcă la 1-3, Țara Galilor fiind la cârma meciului până la final.

Trași către primul lor turneu final de Campionat European de emblematicul Bale, cel mai scump transfer din istoria fotbalului și exponentul noii generații din epoca post-Giggs, galezii și-au depășit chiar și propriile așteptări. Din cauza semifinalei, fundașul Chris Gunter va rata nunta fratelui său, iar managerul Chris Coleman poate deveni tată pentru a șasea oară, în absență. Împotriva Portugaliei, galezilor le va lipsi regizorul de la mijloc, Ramsey, suspendat pentru un al doilea cartonaș galben, dar niciodată nu a jucat Țara Galilor un meci de fotbal mai important decât această semifinală de EURO, așa că dragonul va fi gata să scuipe goluri.

Cine ia trofeul? Vom avea, în Țara Galilor, o campioană complet impredictibilă, respectând ciclul de 12 ani al uriașelor suprize de la EURO (Danemarca 1992 și Grecia 2004)? Va fi campioană una dintre marile favorite, Germania sau Franța, sau va reuși Cristiano Ronaldo să-l depășească pe Platini în drum spre un istoric trofeu al Portugaliei? Mai avem trei meciuri de care să ne bucurăm, trei seri în care fotbalul rămâne stăpân peste toropeală, trei minunate stadioane de admirat. Europa, chiar dacă pare că se va destrăma din clipă în clipă, încă mai are motive să zâmbească. ●

Vlad Bogos e specialist în servicii IT și scrie uneori despre fotbal, ca formă de cultură, pe vladbogos.ro. Acest articol face parte dintr-o serie de materiale despre Campionatul European din 2016.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
[Corespondenţă One World Romania] Misiune posibilă

Andreea Kuhn are 41 de ani, e directorul Nuremberg Human Rights Film Festival și e la prima vizită în România.…

ColaboraDoR: Ioana Șopov

Ioana Şopov, 23 de ani, este freelance graphic designer și ilustrator. Visa să dea la Facultatea de Arte și să…

Mici Victorii Civice: Democrație rurală

O pensionară încearcă să revitalizeze o comună liniștită de lângă Timișoara de dragul activismului civic.