Circ și amendamente în justiție

De ce sunt importante modificările legislative din domeniul justiției propuse de comisia Iordache și ce e de înțeles din acest circ?

Modificările legislative din domeniul justiției propuse de comisia Iordache pe final de 2017 au picat ca o porție de sarmale stricate în stomacul deja sensibil al românilor. De ce sunt ele importante și ce e de înțeles din acest circ?

„Să putem, ăă, cel de-al, ăă, pentru cel de-al șaselea an de mandat un vicepreședinte să poată fi vicepreședintele CSM, practic de două ori și deci prin derogare de la, ăă, să stabilim un articol.”

Dacă n-ați înțeles nimic din cele de mai sus, sunteți în asentiment cu cei care și-au petrecut zilele de decembrie în sala Mihai Viteazul a Camerei Deputaților, o încăpere spațioasă, cu 11 candelabre mici și unul mare. Cameramanii sunt înșirați în spatele unui cordon roșu. Jurnaliștii sunt așezați mai încolo, la o masă lungă pe care scrie „PRESA”.

În jurul unei mese rotunde scobite în centru sunt așezați vreo 15 din cei 23 de senatori și deputați ai comisiei parlamentare speciale condusă de deputatul PSD Florin Iordache. Îl țineți minte de la începutul anului trecut, când era ministru al Justiției pe perioada protestelor anti-OUG 13. Comisia e menită să dezbată și să propună modificări ale legislației în domeniul justiției. Citatul de mai sus a fost rostit în 12 decembrie de Iordache, când politicienii dezbăteau amendamentele aduse unui set de trei legi adoptate în 2004, cunoscute sub numele de „legile justiției” pentru că reglementează organizarea și funcționarea parchetelor, curților și a Consiliului Superior al Magistraturii.

În zilele care au urmat, legile au trecut de Senat, iar comisia a trecut dezbaterea a peste 60 de modificări aduse Codului Penal și Codului de Procedură Penală. Legile justiției așteaptă acum o decizie de constiționalitate și apoi vor fi trimise președintelui Klaus Iohannis, iar modificările codurilor așteaptă întoarcerea parlamentarilor din vacanță, la început de februarie.

Cu astfel de propuneri în cascadă – unele bune, unele nici-nici, unele grave – a reînceput haosul în țară, de la cel legislativ cu scandaluri în Parlament, la părerologia agresivă în social media, toate la nici un an de la protestele împotriva OUG 13 care dezincrimina abuzul în serviciu sub un anumit prag.

Problema nu a fost și nu este lipsa informațiilor. Ele există: în presă, în social media, la televizor, în transmisiuni live din plen. Până și magistrații, de obicei reținuți în declarații, au ieșit în stradă să protesteze, au vorbit cu jurnaliști, au postat pe Facebook și s-au implicat în viralizarea unor exemple inspirate din consecințele modificărilor.

Am fost timp de mai multe zile în decembrie la ședințele comisiei Iordache, am încercat să observ care e atitudinea legiuitorilor față de modificări și am vorbit cu oameni din sistem care înțeleg mai bine cu ce concluzii trebuie să rămânem din confuzia asta generalizată.

Iată ce-am aflat.

_

În dimineața de 12 decembrie, dezbaterile pe legi au curs blană. Una din prevederile votate de comisie, rezumată de Iordache mai sus, a fost ca președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să poată fi numai un judecător, nu și un procuror, ca până acum.

Stelian Ion (deputat USR): „Am un scurt comentariu aici”.

Florin Iordache mestecă guma un pic nervos și nerăbdător: „Da”.

Ion: „Să ne amintim – și poate găsim argumente împreună pentru care nu mai este valabilă decizia Curții Constituționale 866/2006, în care s-a stabilit foarte clar – și procurorii, și judecătorii sunt magistrați și nu trebuie să existe o discriminare între aceștia, pornind de la textele constituționale care reglementează…”

Iordache: „Domnu’, domnu’ coleg, da’ nu este, nu este discriminare. Aicea stabilim noi prin lege cum se alege, nu e discriminare”.

Ion: „Nu, da’ îngrădim dreptul unui procuror de a deveni, la un moment dat, poate are niște calități excepționale… adică de ce să limităm dreptul unui procuror de a deveni președintele CSM?”

Iordache: „Eu supun la vot, ca să tranșăm această situație. Deci noi am stabilit și supun votului, ca să tranșăm acest principiu, președintele CSM trebuie să fie obligatoriu judecător. Ca să încheiem acest subiect”.

Ion: „Da, dar…”

Iordache: „Domnu’ coleg, am tranșat-o ieri, începem de fiecare dată cu această problematică? Am tranșat-o”.

Cam pe-același tipar, în comisie s-au tranșat de-a lungul democraticelor dezbateri amendamente la legile justiției care au împărțit practicienii în două tabere: cei care susțin că modificările sunt dezastruoase și că justiția se duce de râpă și cei care spun că nici măcar PSD nu va reuși să aducă sfârșitul lumii.

_

Judecătorul Cristi Dănileț de la Tribunalul Cluj, fost membru CSM, spune că modificările legilor nu sunt atât de grave precum par, iar comparațiile cu Polonia sau alte state care alunecă spre democrații iliberale sunt exagerate. „Luate la bani mărunți, pare un plan de bătaie în care, printre 30 de chestii bune, bagă și una nasoală”, explică Dănileț, un obișnuit al spațiului public atunci când vine vorba de justiție. El adaugă însă că îngrijorarea magistraților vine din cantitatea și graba modificărilor. „Ne trezim că abrogă abuzul în serviciu”, spune el, amintind de adoptarea (și abrogarea) OUG 13 la începutul lui 2017.

Însă îngrijorarea societății era și ca prevederile să nu afecteze independența procurorilor – dintr-un articol al Legii 303 care reglementează activitatea acestora a dispărut cuvântul „independență” – și modul în care aceștia pot să-și desfășoare anchetele. Independența procurorilor nu e o dezbatere deloc nouă, ci una cu care s-a confruntat întreaga Europă. Exemplul cel mai vehiculat în România a fost cel francez, în care curtea lor constituțională a subliniat recent că procurorii nu sunt independenți, ci subordonați ministrului justiției. (Deosebirea dintre România și Franța e că acolo încă există judecători de instrucție, o instituție intermediară între procurori și judecători, pe cale de dispariție în Europa. Aceștia sunt independenți, pot opri urmărirea penală printr-un ordin sau o pot trimite în instanță, și pot face percheziții, audieri și confruntări de martori.)

În România, dezbaterile pro- și anti-independența procurorilor ajung invariabil la faptul că aceștia sunt acoperiți de umbrela magistraturii, conform Legii 303/2004, la fel ca judecătorii. Articolul 1 din lege definește magistratura ca activitatea juridică desfășurată atât de judecători, cât și de procurori. Deci, spun vocile pro, ar trebui să fie la fel de independenți și să aibă aceleași oportunități. Pare clar, dar nu e.

„S-a creat un fel de poveste, însă «magistrat» e doar un cuvânt”, spune Dănileț. „Ești procuror sau judecător. [Fostul ministru al Justiției] Monica Macovei a avut curaj să redenumească Legea 303 drept legea privind statutul magistraților, reunind lingvistic două categorii profesionale. Dar acest cuvânt nu acordă niciun statut special. Avem roluri diferite.”

Avocatul Radu Chiriță din Cluj, doctor în drept constituțional, e mai vehement: „Toată nebunia asta cu procurorii care ar deveni subordonați ministerului, asta scrie în Constituție din 1991. Ei sunt și în legea actuală câtă vreme procurorul-șef le verifică actele”. Într-adevăr, Constituția – legea supremă – spune la articolul 132 că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului „controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”.

Chiriță, care este și profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, subliniază că e normal ca independența procurorilor să aibă limite, pentru că există un risc de abuz în ceea ce îi privește: ei se pot autosesiza și demara anchete. „Imensa lor majoritate sunt oameni cu scaun la cap”, însă câțiva abuzivi pot face rău. „Lipsa de independență nu înseamnă că de mâine ministerul o să le spună ce să facă în anchete. Însă graba și faptul că grosul propunerilor vin de la PSD înseamnă că e greu să ai încredere în ele.”

Veronica Sîrbu, judecător și purtător de cuvânt la Judecătoria Sectorului 4 din București, care a participat la protestul magistraților din 18 decembrie, crede și ea că mare parte din modificările aduse legilor justiției sunt în regulă, însă alte câteva sunt grave deși nu par astfel la prima vedere. De exemplu, articolul 54 din Legea 303 privind numirea procurorilor-șefi stipulează, conform propunerii comisiei, că aceștia sunt numiți de Președinte, la propunerea ministrului Justiției, cu avizul CSM. „Totul pare OK”, spune judecătoarea, dar, „dacă te uiți mai jos zice că Președintele poate refuza o singură dată numirea. A doua oară, avizul CSM oricum nu este obligatoriu, iar președintele trebuie să accepte orice propunere. Deci, procurorii-șefi sunt numiți de ministru.”

Astfel, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au sesizat Curtea Constituțională pentru zeci de încălcări ale Constituției identificate în cele trei legi. Printre acestea se numără încălcarea principiului clarității și previzibilității legii, printr-o prevedere care interzice judecătorilor să ia decizii influențate de autorități judiciare. Ori amendamentul intră în contradicție cu obligația acestora de a respecta deciziile Curții Constituționale sau ale ICCJ. Ei au avertizat și că parlamentarii au încălcat principiul separației puterilor în stat atunci când au propus ca și comisiile parlamentare pentru controlul serviciilor de informații, nu doar Consiliul Suprem de Apărare a Țării, să poată verifica dacă magistrații sunt sau nu colaboratori ai serviciilor de informații.

_

Pe 18 decembrie, înainte de ședința comisiei Iordache, presa se aștepta ca subiectul zilei să fie modificările codurilor, noua bombă. Fostul ministru a preferat însă să continue discuțiile pe legi și să dezbată codurile a doua zi, când participa la ședință și ministrul Justiției, Tudorel Toader. Dincolo de asta, Stelian Ion i s-a plâns că parlamentarii au primit tabelul cu ordinea de zi abia cu 48 de minute mai devreme.

Iordache: „Sigur. Sigur. În spiritul a ce spuneți dumneavoastră, în cursul zilei de astăzi staff-ul tehnic va afișa la, ăă, nu știu, site-ul comisiei, amendamentele. Pentru că, vă spun ceva, sunt foarte multe amendamente la nivel de, nu de propunere punctuală. Și cealaltă, dumneavoastră spuneți că să nu discutăm azi. Nu? Sau? Da, eu supun votului, stimați colegi, să nu discutăm în această zi”.

Ion a completat că ar prefera să discute chiar în februarie. Lui Iordache nu i-a tresărit nicio geană. „Am înțeles, da, bun. Voi supune votului”. N-are timp de pierdut. „Cinci voturi pentru mulțumesc cu majoritate a fost respinsă.”

Când parlamentarii nu trec prin amendamente ca trenul prin gară, lucrările comisiei înaintează greu. Senatoarea PNL Alina Gorghiu se plânge că „deputatul-mitralieră”, Cătălin Rădulescu de la PSD, cel care amenința protestatarii din Piața Victoriei că vine cu un AK-47, vorbește peste ea. Stelian Ion nu mai vrea să continue dacă nu îi este lăsat timp să citească amendamentele.

„Citiți”, cedează Iordache și se lasă un moment lung de tăcere.

Jurnaliștii se dezmorțesc, verifică Facebook și se foiesc. Cameramanii stau trântiți pe scaune în spatele camerelor, invariabil crăciți și cu ochii în telefon. Încet-încet, din amorțeala sălii se ridică un zumzet, un început de pălăvrăgeală. Parlamentarii și jurnaliștii ies, rând pe rând, să-și ia o cafea tare de la chioșcul ascuns în colțul holului. Candelabrele din sală dau o lumină caldă, dar alertă, ai impresia că ți s-ar vedea și măselele de minte dacă ai zâmbi. E cald de mori, toată lumea e roșie la față și treaba asta o să mai dureze.

Nici n-au ajuns la coduri. Iar facerea legilor, oricât ai reglementa-o, e mai puțin un proces democratic, cât un du-te-vino pasiv-agresiv în mijlocul căruia niște oameni trec niște propuneri prin folosirea argumentului suprem: supunem la vot.

_

Motivul pentru propunerile PSD de amendare a codurilor a fost, declarativ, armonizarea legislației naționale cu o directivă europeană care cere statelor membre să garanteze aplicarea prezumției de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil până la 1 aprilie 2018. Drept urmare, politicienii au propus ca procurorii să nu mai ofere informații publicului atunci când cercetează pe cineva, ca inculpații să poată participa la audierile martorilor, ca înregistrările video să nu mai constituie probe, și câte și mai câte.

Consecințele unei prevederi cum ar fi cea legată de înregistrări sunt ușor de imaginat dacă ne uităm la cazul polițistului reținut pentru pedofilie după ce ar fi agresat doi copii în liftul unui bloc din Capitală. El a fost identificat cu ajutorul camerelor de supraveghere ale clădirii. Însă conform modificărilor, nu vor mai putea fi folosite înregistrările de la camerele stradale, cele din magazine, bancomate sau de pe proprietățile private, și nici filmări făcute de martori – decât dacă autorii sunt părți în procesul penal.

Valul de schimbări a venit ca o picătură chinezească pentru procurori și judecători. Într-un gest unic în istoria recentă, aproximativ 500 dintre aceștia au umplut scările Palatului de Justiție în București, în vreme ce alte zeci au ieșit în Cluj, Galați, Brașov și Constanța, pentru a protesta în seara de 18 decembrie.

„În momentul în care au început să modifice legile, am zis «băi, e nasol», dar am înghițit gălușca. Am zis că ne vom face profesia în continuare”, spune Arina Corsei-Vultureanu, procuror la Parchetul Judecătoriei Sectorului 3 și formatoare la Institului Național al Magistraturii.

„La coduri totul a devenit o glumă proastă. În ce condiții am mai putea să ne facem munca?”

O fotografie cu tânăra procuroare și fetița ei de trei ani pe scările Palatului de Justiție din București în timpul protestelor a fost share-uită de fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu și a devenit virală, aducându-i mai multă atenție decât aștepta. În imagine, îmbrăcată într-un palton galben, Corsei-Vultureanu ține în mână o foaie pe care e scris jurământul depus de magistrați: „Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”.

„Nu mă lăsa conștiința să stau în casă”, mi-a spus ea, adăugând că nu doar fetița ei a însoțit-o, ci și băiețelul ei de 7 luni și soțul, care este și el magistrat. „Mă gândesc că infractorii își freacă mâinile la colțuri și plănuiesc spargeri de sărbători și oamenii nu înțeleg lucrul ăsta. Încă sunt așa… când vorbesc despre asta mă afectează.”

Când o întreb cum i se par modificările codurilor, pufnește și recunoaște că nu poate spune tot ce-i trece prin cap. După o pauză de câteva secunde, enumeră: „Sunt făcute pentru a submina înfăptuirea justiției, îngreunează munca organelor de cercetare, ce va ajunge la instanțe va fi praful de pe tobă, iar cazurile grele vor fi dificil probate”. Ea spune că frustrarea nu va fi doar a magistraților, ci a întregii societăți în momentul în care va crește infracționalitatea drept consecință a modificării codurilor.

Discuția despre coduri se împiedică în aceeași întrebare ca și la legile justiției: cât și de ce ar avea nevoie procurorii să-și facă treaba, dar fără să poată comite abuzuri? Posturi de televiziune ca România TV și Antena 3, precum și unii politicieni ai PSD promovează îndoieli legate de integritatea procurorilor de ceva timp, odată cu scandalul „binomului” SRI-DNA, o colaborare văzută ca nepotrivită și neconstituțională.

De altfel, Curtea Constituțională a dat o decizie în 2016 care pune sub îndoială legalitatea colaborării, cerând mai multă claritate și predictibilitate cu privire la modul în care procurorii își iau informațiile. Valul de nemulțumiri în legătură cu procurorii poate fi o reacție la o supradoza din spațiul public de dosare și justițiari-eroi sau poate fi urmarea influenței exercitate de moguli, însă cert e că procurorii au început să cadă de pe piedestal și să fie prezentați ca nesătulii care abuzează de interceptări și sechestre, care plimbă oamenii în cătușe prin fața camerelor.

Corsei-Vultureanu spune însă că forurile europene nu ne-au luat în vizor ca având o problemă legată de abuzurile procurorilor, așa că aceștia n-ar trebui demonizați. „Avem o societate în care prezumția de nevinovăție există din momentul zero; [Curtea Europeană a Drepturilor Omului] CEDO ar fi călare pe noi dacă n-ar fi așa”, spune Corsei-Vultureanu. „Condamnările la CEDO nu le primim pentru nerespectarea prezumției de nevinovăție.” Nu crede că modul în care procurorii iau probe și dovedesc infracțiuni trebuie limitat, iar despre colegii ei spune că majoritatea sunt oameni „normali și de bună credință, care își fac serviciul cu mâna pe Constituție”.

„N-am văzut instrumente puse la îndemână de legiuitor și folosite de procurori în mod negativ. Îmi închipui că ar fi ieșit în media. Nu văd cu ce am depăși sau încălca standarde europene. Nu putem emite mandate, nu putem aresta, totul se face sub îndrumarea unui judecător.”

_

Pe 19 decembrie seara, Iordache a decis continuarea ședinței comisiei după o zi lungă și grea, deși în plenul Camerei Deputaților se dezbătea bugetul pe 2018, iar deputații ar fi trebuit să fie toți acolo. Asta l-a împins pe Stelian Ion de la USR dincolo de limită.

„Domnule președinte”, a început Ion aplecat spre microfon, expirând nervos. „Comisia asta este o mascaradă și pentru că e o mascaradă, trebuie să fie completă. V-am rugat frumos la începutul ședinței să suspendați, să aveți în noi un partener de dialog, reluam ședința după ce se termina plenul”, a spus deputatul. „E o mascaradă și trebuie însoțită de note muzicale.” Apoi a dat drumul în boxe la Requiem a lui Bach.

Iordache, neperturbat: „Da, mergem mai departe”.

Dar lucrurile nu merg mai departe. Cătălin Rădulescu îl ceartă pe Ion. Acesta îi răspunde: „Vă rog să mă sancționați. Doar să nu scoateți mitraliera aia, că nu am omorât pe nimeni”. Liberalul Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, se sprijină într-un cot și își acoperă gura cu palma. Pare obosit, cu pungi sub ochi și nepieptănat. Iordache se uită un pic nedumerit în jur, apoi continuă: „Mda. Suntem la 88 indice 2”. Se abține să nu râdă. Senatoarea Iulia Scântei de la PNL încearcă să dezbată câteva amendamente, dar nu are cu cine. Iordache o ia la mișto: „Am crezut că muzica vă ajută să vă concentrați.”

Câteva minute de haos mai târziu, senatorul PSD Robert Cazanciuc, alt fost ministru al Justiției, îi cere lui Ion să dea volumul mai încet. Ca să se audă, trebuie să ridice tonul unul la altul. „Știți, care-i problema? Sunt pasaje foarte, foarte subtile și pe note joase și după aceea vine dintr-o dată tare. N-am cum să reglez tot timpul sunetul”, îi răspunde Ion senin.

_

Viteza cu care trec amendamente în mijlocul unor discuții din care cu greu înțeleg ceva până și parlamentarii, păruiala pe muzică, integritatea îndoielnică a unor membri ai comisiei Iordache (în frunte cu el însuși) și importanța celor discutate au contribuit la pierderea răbdării publicului și radicalizarea taberelor. Furia și suprasimplificările monopolizaseră statusurile în social media de când existau doar problemele privind legile justiției, ori schimbările propuse la coduri au aruncat emoțiile tuturor în aer și au deviat discuția la tot felul de întrebări existențiale: Vrem anticorupție de stânga sau de dreapta? Ești troțkist, fascist, băsist, pesedist? Cine e îndreptățit să vină cu soluții la problemele din justiție? Probabil e și normal atunci când legiuitorii catapultează justiția în haos. Iar cei care au încercat să demonstreze moderație în opinii au fost taxați rapid.

Victoria Stoiciu, coordonator de programe la Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung România, a simțit asta pe pielea ei în decembrie. Deși a scris în social media că PSD nu are legitimitate să propună schimbări în justiție după tărăboiul cu OUG 13, nu consideră că toate propunerile lor sunt rele.

„Să relativizezi anticorupția când ai un infractor cocoțat în fruntea statului, te descalifică orice ai mai băigui”, i-a recomandat însă cineva pe Facebook. „Pune și tu o poză cu căciula lui Cioloș, așa măcar o dai pe bune din ce aluat ești.”

„Mă șochează că discuția se poartă atât de în alb și negru și atât de pasional”, mi-a spus Stoiciu. „Sunt două categorii care m-au criticat: susținătorii PSD, cărora nu le-a plăcut că am spus că PSD nu are legitimitate să vină cu modificările în justiție, ceea ce susțin și am argumentat. Pe de altă parte, au venit fanaticii celeilalte tabere în care tot ce face PSD e automat greșit. Dacă inițiatorul e compromis, și mesajul e stricat. Eu nu cred asta.”

Dacă urmăm aceeași logică, spune ea, nimeni nu ar fi trebuit să susțină ce-a făcut Traian Băsescu pentru anticorupție, pentru că el nu urmărea consolidarea statului de drept, ci propriile interese politice. Cât despre panica din societate în urma modificărilor, Stoiciu o consideră periculoasă. „Știu că politica este despre emoție și pasiune, dar în momentul de față am scos-o cu totul din zona discuțiilor raționale și am dus-o în zona etichetelor.”

Procuroarea Arina Corsei-Vultureanu crede însă că neliniștea socială nu e pe măsura gravității situației. „Mi se pare că lumea nu e chiar atât de alarmată cum ar trebui să fie. La OUG 13 era ceva punctual, ori aici se taie în carne vie, vorbim de ceva sistemic mult mai nociv. Populația nu a înțeles asta foarte bine.”

Și Stelian Ion ar fi vrut să vadă mai multă acțiune din partea societății. „Nu am mai avut proteste cu zecile, sutele de mii. Probabil că oamenii nu simt pe pielea lor sau nu-și dau seama de amploarea și de efectele devastatoare pe care le vor avea aceste legi pe termen chiar imediat.”

Însă oamenii nu simțiseră pe pielea lor nici modificările OUG 13 când au ieșit anul trecut în stradă. Ce e diferit aici e chiar procesul legislativ – unul parlamentar, mai de durată decât o ordonanță de urgență trecută noaptea –, care diminuează reacțiile imediate și contribuie mai degrabă la confuzie și crearea unor tabere care se luptă în statusuri și etichete.

De asta, dacă în decembrie mai existau tentative de proteste, în momentul de față cetățenii par predispuși la resemnare.

Viitorul vine însă peste noi.

Statul român urmează să dea explicații în ianuarie Grupului de State Împotriva Corupției (GRECO) al Consiliului Europei, care a cerut informații despre reforma justiției în urma controverselor. Comisia de la Veneția, un organism afiliat tot Consiliului Europei, care monitorizează respectarea statului de drept și acordă asistență statelor membre în plan constituțional, a cerut și ea explicații României pe tema legilor. Părerile celor două organisme europene sunt așteptate ca și când, însă lucrurile nu sunt atât de simple.

Concluziile lor sunt avize consultative, iar dacă ne uităm la reacțiile PSD și ALDE față de îngrijorările exprimate de șapte ambasade occidentale și de Departamentul de Stat al SUA cu privire la reforma justiției, s-ar putea să nu cântărească foarte mult.

Președintele Camerei Deputaților și liderul PSD Liviu Dragnea și președintele Senatului și liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu au spus că analiza SUA nu pare echilibrată, iar celelalte ambasade nu vorbesc în cunoștință de cauză.

Sfârșitul lumii nu va veni odată cu adoptarea modificărilor, dar nici viața oamenilor nu va fi mai ușoară sau predictibilă. Iar faptul că nu știm scopul real al acestor inițiative și atitudinea puterii vizavi de reforme în general ar trebui să ne îngrijoreze. Chiar dacă unii magistrați spun că e grav, iar alții recomandă Extraveral, toți par de acord că suntem martorii unei strategii politice orchestrate dincolo de comisia Iordache, care pe termen scurt poate să pară cel mult stângace și irațională, însă pe termen lung nu se știe unde ne va duce.

Ideile nu le lipsesc celor de la putere și nici abilitatea unică de a-și instrui oamenii să ducă scopul la îndeplinire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Poți combate frica de homosexuali prin expunere?

Cum a provocat o videografă niște străini să lucreze împreună și să descopere că nu erau neapărat cine credeau că sunt.

După referendum

Ce s-a schimbat în Croația și Slovacia după referendumuri similare de redefinire a căsătoriei.

[#dordealba] Vocile din Casa Forum

Povestea Forum Apulum sau ce se întâmplă când o mână de oameni care protestează împreună continuă să se întâlnească.