CM2014: Scrisoare din Buenos Aires

Argentinienii au trăit împreună și victoriile, și înfrângerea în fața Germaniei.

Pasiune, bucurie, lacrimi, mândrie, suspans, vamos Argentina, mult, foarte mult alb și bleu. Argentina a trăit „el mundial” cu o intensitate aparte, mulți organizându-și programul în funcție de orele meciurilor. Așa că m-am conformat, deși nu planificasem să văd așa multe partide.

A fost ușor, căci nu doar meciurile Argentinei, ci cam tot campionatul a putut fi urmărit aproape oriunde. Pe laptopul unui pasager în avion, înainte de decolare, pe care nici membrii echipajului de zbor nu se îndurau să îl oprească. De altfel, cursa a plecat cu o întârziere de – surpriză – exact 25 de minute, cât mai dura meciul Argentina – Bosnia și Herțegovina.

Pe un telefon mobil în coafor, unde angajatele și clientele, după ce s-au lămurit dacă a fost sau nu a fost gol, suspectau că meciul Brazilia-Chile ar fi fost cumpărat („îți zic eu, au aranjat ca să nu piardă la ei acasă”). Apoi au început să-și calculeze câștigurile din „pariurile salonului” – fiecare a pus 50 pesos, echivalentul a vreo 6 USD, inclusiv angajata care era în concediu și care și-a luat liber de la serviciu ultimele două săptămâni din campionat ca să poată vedea toate meciurile.

La aparatul radio al portarului, pe care un locatar l-a invitat să vadă restul partidei la el acasă, dar la 5-0 Germania-Brazilia, acesta a spus că preferă să asculte, să nu vadă durerea suporterilor. În sălile alăturate evenimentelor protocolare, organizatorii știind că meciurile de la acel moment le-ar răpi mulți invitați. Pe televizorul instalat în supermarket, printre produsele cu ambalaj special alb-bleu pentru „Argentina en el mundial”.

Atmosfera din jurul finalei mi-a întrecut însă așteptările. Mii de suporteri s-au adunat în piețele publice unde erau instalate ecrane imense, alții acasă cu familie și prieteni la asado – grătarul tipic argentinian. Zeci de mii de argentinieni au plecat spre Rio imediat după victoria din semifinală, pe lângă cei care erau deja acolo dinainte. Companiile aeriene și agențiile de transport cu autocarul au mărit numărul de curse zilnice, și toate au fost umplute imediat (22 de curse de avion sâmbătă înainte de finală). Mulți au plecat cu mașina sau microbuzul la un drum de circa 35-40 de ore, deși nici nu aveau de gând să cumpere bilete de intrare pe stadion, ci voiau doar să fie cât mai aproape de „la Seleccion”.

Am văzut meciul împreună cu niște prieteni, prima repriză în parcul din Plaza San Martin, a doua acasă, în apropiere. Parcul este într-o zonă centrală, la intersecția dintre o stradă comercială, un cartier rezidențial elegant, principala gară a orașului și un cartier sărac. A fost un mix foarte variat de suporteri, care au trăit fiecare moment cu o energie incredibilă, au aplaudat încercările argentiniene de a marca, s-au întristat la momentele dificile, au încurajat echipa până în ultimul moment, împreună.

Acesta a fost unul din aspectele care m-a impresionat cel mai mult la finală și, în general, la experiența campionatului în Argentina. Indiferent de ocupație, origine etnică, gen sau vârstă, toți au fost uniți, optimiști, mândri. Fotbalul și echipa națională au avut puterea, timp de o lună, de a uni argentinienii într-un mod impresionant, contagios. M-a prins și pe mine, ca pe foarte mulți străini care locuiesc aici. ●

Sena Latif este diplomat și e însărcinatul cu afaceri a.i. (ad interim) al României în Argentina.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
[Interviu] Hotelul Dallas

Livia Ungur a crescut cu serialul „Dallas” în România anilor ’80 și a folosit fascinația pentru el, proprie și…

[24/7] Milu Café

Soții Milu au deschis în 2016 o cafenea ca să strângă bani pentru tratamentul Smarandei.

[EduDoR] Splendoarea matematicii

Și-ar dori ca fiecare dintre elevii pe care-i are să descopere acea splendoare a matematicii din munca pentru…