[#dordealba] Cel mai mare ghid din cetate

Cristian Kalanyos încearcă să facă legături între turiști, istorie, kurtos și suveniruri.

În cetatea Alba Carolina, Cristian Kalanyos încearcă să facă legături între turiști, istorie, kurtos și suveniruri.

Cristian Kalanyos stă lângă zidurile cetății din fața Catedralei Încoronării din Alba Iulia și se uită spre blocurile din depărtare, unde Ceaușescu a mutat un bloc cu patru etaje prin anii ’80, ca să continue un bulevard. Se uită apoi spre interiorul cetății, unde soțul unei foste colege de liceu își plimbă copilul. Nu trece mult și face cu mâna unei fete și unui băiat care se apropiau de catedrală; îmi explică că sunt parte din trupa de reconstituire istorică a festivalului Roman Apulum.

Aparent știe pe toată lumea și tot ce mișcă – nu degeaba este printre cei mai cunoscuți ghizi locali. Nu s-a recomandat niciodată drept cel mai deștept ghid, dar clar se recomandă drept „cel mai mare”, pentru că are doi metri înălțime și 130 de kilograme. De șase ani, de când s-a apucat să plimbe oameni prin cetate, recunoaște după gesturi și ținută turiștii, localnicii sau pe cei care se apropie de grupurile lui doar ca să mai fure ceva informație.

Kalanyos e ghid independent și e printre primii care au făcut tururi aici. Spune că i s-a tot uscat gura de la povestit cum cetatea e veche de peste 2.000 de ani și despre cele trei stratificări ale ei. Vara e mereu bronzat cu urme de ochelari de soare, dar nu se vede vreodată locuind în altă parte. Dacă îi spui că vrei doar un tur fulger, de 20 de minute, o să te trimită să te plimbi singur.

Când ajungi cu el la Poarta a III-a o să-ți povestească despre cele patru statuete care simbolizează Pace și Abundență; Glorie și Înțelepciune; Moderație și Justiție; Forță și Război. Curioasă de baroc și simbolistică, îmi iau notițe conștiincioasă, iar Kalanyos râde. „Dar sunt scrise toate pe panoul ăsta din stânga”, îmi spune. „Eu nu înțeleg, de fapt, de ce-și mai ia lumea ghid.” Câteodată se duce lângă turiști la intrarea în catedrală și le spune că o dată a văzut pe scări două babe pupându-se, crezând fiecare despre cealaltă că sunt moaște. Unii râd, alții nu prea știu cum să reacționeze. Când ajungi cu el la Statuia lui Mihai Viteazul, s-ar putea să te întrebe de ce ține Mihai Viteazul buzduganul în mâna stângă. Când dai din umeri o să-ți spună că „de mâner”. O să-ți povestească, probabil, și de toate selfieurile pe care și le fac diverse persoane crezând că e Ștefan cel Mare. O să-ți spună și despre toți turiștii rătăciți care întreabă unde e cetatea, stând în mijlocul ei.

O să te ducă și în catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail”, unde e înmormântat Iancu de Hunedoara, acoperit în coroane marcate cu steagul Ungariei. Unii cred că e Avram Iancu, alții nu înțeleg de ce atâtea coroane de la maghiari și niciuna de la români. Kalanyos e prins undeva la mijloc. E născut și crescut în Alba Iulia și are bunici maghiari. De fiecare dată când vreun turist spune că cetatea e prea maghiarizată, el le arată legitimația și oamenii încearcă s-o dea la întors.

Kalanyos are 36 de ani și a crescut traversând Cetatea spre liceu, a fumat țigări, a băut beri și a cântat la chiară printre zidurile ei. A stat la soare, a învățat pentru Bac și a trecut dintr-o poartă într-alta pe un podeț improvizat din stinghii de lemn. A împărțit țigări cu militarii care păzeau unitatea din incintă pe vremea când băltoacele și noroiul erau învelișuri de bază. Tot în Cetate a avut prima întâlnire cu actuala lui soție, tot pe acolo își plimbă băiatul de patru ani. A văzut cetatea evoluând de la ruine și săpături și-și amintește de un reportaj de pe TVR 2 în care vorbeau despre o cetate frumoasă, care ar trebui valorificată.

A făcut Facultatea de Geografie la Cluj, apoi s-a întors și a făcut Facultatea de Științe Economice. S-a angajat în același timp la Consiliul Județean Alba, care abia începea un proiect pilot dedicat promovării peisajului cultural european și, cam pe atunci, bătând tot județul, și-a dat seama în ce zonă frumoasă trăiește: peste 600 de monumente istorice și 98 de rezervații naturale. Între timp a început și cursul de ghizi, pentru că visul începuse să se contureze, dar era prea devreme. Nu avea pentru cine să fie ghid, așa că s-a angajat într-o companie ca inginer de proiect, dar și-a dat demisia după doi ani, când soția lui mai avea puțin și năștea. Toată lumea îi spunea că e inconștient să renunțe la siguranța unui job, mai ales într-un orășel în care piața muncii nu e cea mai fructuoasă. Dar Kalanyos nu i-a băgat în seamă și a început să urmărească autocarele cu turiști care parcau în fața catedralei și să-i întrebe dacă nu vor un ghid.

A fost dintotdeauna un tip politicos, nu agresiv ca cei care te întreabă dacă vrei cazare în stațiunile de la mare. A fost respins de multe ori, a lucrat pe gratis să capete experiență și nu puține au fost situațiile în care venea cu bani de acasă pentru cafelele pe care trebuia să le bea prin centru cât își crea relații cu comercianții locali sau cu oamenii de prin instituții. Astăzi, un tur cu un grup de 10 persoane costă 100 de lei. A încercat de la bun început să-și sudeze o comunitate în jurul lui, ca să fie bine pentru toată lumea, ca turismul din Alba Iulia să înflorească în Cetate și prin ghidaj și prin cei care vând suveniruri și prin cei care fac kurtos. Pentru Kalanyos nu s-a pus niciodată problema plecatului din oraș sau din țară. Adică ar fi putut, că are ceva rude prin New York, dar a crezut în potențialul zonei chiar dacă la început n-a fost roz. După câțiva ani, după hanorace branduite la fel ca mașina, Kalanyos s-a mai liniștit din persecutat autocare. Vorba despre el circulă acum din gură în gură, fie că e vorba de grupuri de elevi, străini sau români, fie că sunt în vacanțe plănuite sau rătăciți de-o zi prin oraș. A ocupat și din nișa corporațiilor. Sunt chiar și echipe de vânzări care vor să-și perfecționeze agenții și care-l cer pe Kalanyos, fiindcă își vinde bine produsul: Cetatea. Ghidul dă din umeri, nu știe exact ce înseamnă asta, dar e tot un soi de validare. Altă dată cineva i-a făcut cadou siteul pe care se promovează acum, ghidalbaiulia.ro, doar pentru că turistului respectiv i-a plăcut compania lui.

Și-a dat seama de unele lucruri care merg mână în mână, așa că, la un moment dat, și-a deschis și un atelier de făcut suveniruri la el acasă. Are vreo șase imprimante într-o cameră și imprimă căni și magneți pe care le mai dă și copiilor când sunt atenți la ce povestește, e art-director-ul propriilor hărți și pliante. Ține totul într-o cutie pe roți și stă la vânzare în unele zilele fără tururi sau după tururi.

Cât despre Centenar, nu e impresionat de toate discuțiile și încercările de sărbătorire. La fel de important a fost pentru Kalanyos când s-au sărbătorit 47 de ani sau 98 de la Marea Unire și nu vede, oricum, valuri extra de turiști. E convins că nebunia va fi doar la început de decembrie și nu recomandă nimănui să nimerească prin aglomerația aia a sărbătoririi. Nici el nu și-ar dori să fie atunci în Alba, dacă n-ar trebui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
„E absolut în regulă cine sunt”

Cum mi-am acceptat identitatea homosexuală ca tânăr creștin practicant în România.

Cătălin Ivan, trădătorul PSD

După 15 ani, un membru al conducerii celui mai mare partid din România îl părăsește. Drumul lui e revelator pentru a înțelege ce e și ce nu e PSD.

[Out] Marian vrea să plece

În clasa a X-a, Marian era la ora de economie când a auzit-o pe profesoară întrebând, cum mai făcea ea de obicei: „Măi băieți, dar voi nu aveți nicio prietenă? Nimic, nu aveți grijă de voi?”. „Care dintre voi e gay?”, a continuat.