Dragă client, aș vrea să știi…

O scrisoare din spatele barului. 

Dragă client, dis-de-dimineață, când îți cad ochii în gură de somn, te-aș ruga să nu îți verși nervii și oboseala pe mine că am uitat să îți aduc zahăr brun în loc de zahăr alb. Noaptea e mai scurtă pentru mine, mai ales în sesiune când am de învățat cărți întregi. De cele mai multe ori, viața mea e cam așa: mă trezesc la șase dimineața, ajung la facultate la opt, termin cursurile la unu sau două, și vin la cafenea, de unde plec acasă la două sau chiar cinci dimineața.

Dragă client, mi-aș dori ca atunci când îți iau comanda să nu mă ții în aștepare un sfert de oră lângă masă ca să termini tu de povestit sau de stat pe telefon. În timpul ăla dădeam drumul la trei cafele la espressor, fierbeam o ciocolată caldă, amestecam aromele pentru narghilea și pisam și gheața pentru un cocktail. Da, eu iau comanda, eu o prepar, eu debarasez mesele, eu spăl băile, eu număr încasările la finalul zilei și completez registrele. Și-ți mai fur și un zâmbet cu o glumă dacă te văd trist.

Dragă client, aș vrea ca atunci când alerg printre mese să nu mai urli întrebându-mă dacă aduc lămâia din Spania. Te-am auzit de prima oară, doar că narghileaua alunecă din mâna transpirată și simt cum tăvița încinsă de cărbuni arde până la carne vie. Da, și acum am cicatricea cât un bănuț de 50 de bani pe antebraț. Chiar dacă au trecut cinci luni.

Dragă client, mi-ar plăcea să nu îți dai ochii peste cap și să mă faci proastă dacă nu am înțeles ce milkshake vrei. Când lucrezi zile în șir cu trap sau remixuri la maxim pe fundal, și tu te-ai încrunta întrebător când cineva vorbește printre dinți.

Știu că nu-ți dai seama, dar de câte ori apuc, îmi place să te întâmpin cu Liberian Girl a lui Michael Jackson, sau diferite cover-uri de saxofon care știu că te încântă.

Dragă client, dacă uit să-ți aduc mierea la ceai, aș dori să îmi amintești frumos și să nu mai faci remarci precum ,,Și mierea aia? Tre` s-o comand separat? Sau îl beau așa?”. Îți cer scuze că mi-am permis să uit, dar mă sunase mama să-mi spună că bunica a făcut preinfarct și e la spital.

Dragă client, tare mi-ar plăcea să îmi zâmbești înapoi când te întâmpin. Te înțeleg că nu ai găsit loc de parcare și intri furios, fără să saluți, comanzi în scârbă, dar te ascult cu drag și când îmi spui că ești supărată că nu ai mai găsit nuanța ta preferată la rujul de NYX. Nici eu n-am făcut cei 600 lei pentru chirie încă, nu am bani să-mi plătesc rata de 800 lei la facultate, care trebuie plătită o dată la două luni, și în cameră mă așteaptă tigaia cu legume congelate trase în unt făcute de ieri. Da, poate nu-ți vine a crede dar salariul meu e de 800 lei chiar dacă muncesc de cele mai multe ori de la 10 dimineața până la trei, patru, cinci dimineața următoare. Bacșișul nu trece de 200 lei pe săptâmână. Poate 300 într-o săptămână bună. Dar poate și problemele tale sunt mai importante decât par.

Pe de altă parte, stimate și drag client, îți mulțumesc că atunci când vărs jumătate de ceainic în poala ta, tu îmi zâmbești și-mi spui că se mai întâmplă, să nu-mi fac griji. Îți mulțumesc că mă întrebi ce mai fac atunci când mă vezi încurcată în bar printre cursuri, laptop, nachos, sirop de cocos, sticle de votcă, rom, tequila, cutii de ceai fără capace și o chiuvetă plină ochi de pahare.

Îți mulțumesc pentru bilețelele de mulțumire din nota de plată în care îmi spui că ai băut cea mai bună cafea în patru culori din București și că-ți place muzica pe care am pus-o. Pentru bobocii de trandafir înfășurați în folia de la pachetul de țigări și lăsați în nota de plată. Asta mă mulțumește mai mult decât un bacșiș de 50 lei primit de la un client care mă face să izbucnesc în lacrimi și să fumez trei, patru țigări una după alta ca să-mi înăbuș frustrarea de a fi fost făcută incompetentă și de a fi simțit că eu sunt ,,doar aia care servește”.

Îți mulțumesc că mă întrebi cum de rezist în haosul ăsta și mă rogi să mă așez la masa ta și mă întrebi ce carte mai am în geantă pentru că ai ținut minte că iubesc cărțile.

Dar cel mai mult îți mulțumesc pentru că, atunci când vii, mă servești cu eclere de la Paul și dacă refuz, îmi păstrezi unul în cutie și mi-l lași pe masă înainte să pleci.

Andreea e în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Nu știe încă dacă o să-și facă o carieră din jurnalism, dar știe sigur că îi place să scrie și că îi place și mai mult să citească, în special cărți polițiste și romane psihologice. A început să lucreze ca ospătar în clasa a XII-a, pentru niște independență financiară, acum lucrează ca să se întrețină. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureșteanul: Argentin

Un stabiliment care există de 20 de ani într-un Centru Vechi tot mai schimbător – și mai și crește

Magicienii

Un spectacol cu numere incendiare prezentate de noua școală a iluzionismului românesc.

[24/7] Ferma Sibioara

Cum lansezi și promovezi un produs de nișă?