[EduDoR] Splendoarea matematicii

Și-ar dori ca fiecare dintre elevii pe care-i are să descopere acea splendoare a matematicii din munca pentru…

Cum vede unul dintre cei mai buni profesori din lume schimbările de care are nevoie educația din România.

În fața clasei a VI-a B de la Colegiul „Traian” din Drobeta Turnu Severin, într-o sală cu o tablă neagră și udă pe care creta abia se vede, profesoara de matematică Manuela Prajea stă în fața primelor bănci și își sfătuiește elevii:

„Trebuie să fiți atât de atenți și să exersați, astfel încât să nu aibă de unde să scadă. Pentru că de multe ori, pentru o greșeală minoră, se scade prea mult și nu ai ce face. Trebuie să învățați să vă adaptați la acest sistem, de aceea trebuie să muncim și vă cer să scrieți complet și să lucrați mult. Să facem perfect ca să nu aibă de unde să ne scadă”.

Majoritatea celor care o ascultă au participat în martie la olimpiada județeană de matematică. După ce s-au anunțat rezultatele, Prajea nu a fost mulțumită. Pentru că era sigură pe abilitățile elevilor pe care-i trimisese la olimpiadă, bănuia inadvertențe în sistemul de corectură. Le-a sugerat multora dintre copii să facă contestație, dar nu au primit prea multe puncte în plus. Așa că, înainte de prima oră de după rezultate, profesoara vrea să-i motiveze să tindă spre perfecțiune, ca nimeni să nu-i mai depuncteze vreodată.

Apoi, își începe ora de matematică scoțând din rândul de bănci de la mijloc mai mulți elevi la tablă, ca să descifreze fiecare câte un exercițiu. Celor care greșesc, le sugerează să mai lucreze acasă. Pe alții îi întreabă ce notă și-ar da. În cele 50 de minute, nu slăbește ritmul alert și îi provoacă mereu pe copii să calculeze mai rapid.

Manuela Prajea are 48 de ani și este directoarea Colegiului „Traian ”, cel mai bun din Drobeta Turnu Severin. Din acest mic oraș dunărean, a dus sute de elevi la olimpiadele naționale și internaționale de matematică.

A devenit cunoscută, însă, anul trecut când a ajuns printre primii 50 de profesori nominalizați la Global Teacher Prize, o competiție internațională de educație, care oferă un milion de dolari, anual, unui profesor care a adus o contribuție deosebită profesiei sale.

Concursul este organizat de Fundația Varkey, organizație a cărei misiune este să îmbunătățească educația pentru copiii defavorizați din întreaga lume. Dintre cei 8.000 de aplicanți din întreaga lume, Prajea a fost singura româncă nominalizată în top 50 de juriul internațional format din oficiali publici, experți în educație, cercetători, directori de școli, academicieni, antreprenori și jurnaliști.

***

În gimnaziu, cu puține zile înainte de venirea vacanței de vară, când trebuia să înapoieze manualele școlii, Prajea și-a dat seama că își pierduse cartea de matematică. O colegă a vrut să o ajute și i-a spus să o înapoieze liniștită pe a ei. Profesorul de matematică, un om sever, dar extrem de corect, pe care îl aprecia, a depistat minciuna, a certat-o și i-a chemat și părinții la școală. I-a fost atât de rușine, încât de anul următor a început să lucreze mult mai mult la matematică. Voia neapărat să scape de eticheta pe care simțea că a câștigat-o.

În clasa a VIII-a, a obținut punctajul maxim la olimpiada județeană. Apoi a intrat la liceul „Traian”, la secția Matematică Fizică, și a continuat să participe la concursuri. Lucra suplimentar câteva ore pe zi, din proprie inițiativă, din Gazeta de Matematică, culegerile lui Țițeica sau din altele rusești și franțuzești.

Când a venit vremea să decidă la ce facultate să dea, nu prea s-a lăsat convinsă de moda colegilor cu Politehnică sau Medicină, și a ales tot Matematică, la Timișoara. Voia să devină profesoară și încă din facultate și-a propus să-i ajute pe copiii care țintesc performanța să ajungă mai repede la satisfacții.

Pe când era elevă și muncea singură acasă, simțise nevoia unui ghid. „Îți trebuie un traseu matematic care pleacă de la anumite probleme la anumite teme. Pe vremea aceea, lucram ce culegeri prindeam, alandala și dezorganizat. E altceva să ai un profesor care-ți explică, îți îndrumă pașii, ca să înțelegi. Una este activitatea la clasă, cealaltă este dincolo de clasă, unde este o muncă uriașă.”.

Primii zece ani de profesorat i-a petrecut la Liceul „Gheorghe Țițeica” din Drobeta Turnu Severin, orașul în care s-a întors, după facultate, fiindcă nu știa un alt acasă mai bun. La început, a predat la clase de liceu mai slabe, unde elevii aveau nevoie de matematică ca să-și ia examenul de bacalaureat. După ceva timp, a primit o clasă de a V-a din care, după ani cu ore suplimentare, cercuri de matematică și exerciții de logică, a scos primii olimpici naționali.

„Matematica se descoperă în fața elevului în toată splendoarea ei atunci când ieșim puțin din zona „calculatorie” și ne îndreptăm către probleme de finețe care leagă logicul de anumite structuri. Este un anume gen de matematică care se practică în olimpiadele școlare, mai ales internaționale. La școală este destul de greu să te duci pe această parte, pentru că materia este tipizată pe capitole, pe deprinderi, și trebuie să vii cu alte probleme. Când descoperă perfecțiunea și încep să vadă că ei construiesc funcții și găsesc soluții frumoase, crește și încrederea în ei, pe lângă faptul că au satisfacții spirituale într-un astfel de domeniu. De aceea e greu ca matematică să fie iubită, pentru că materia de la școală necesită multă disciplină și multe lucruri tipizate și schematice pentru examenele naționale.”

În 2001, Prajea a devenit profesoară la „Traian”, liceul pe care-l absolvise și la care spera să ajungă pentru că știa că aici poate să facă performanță. Alina Popescu, o fostă elevă olimpică, acum doctorand în securitate cibernetică la Harvard, spune că atunci când și-a cunoscut profesoara, într-a V-a, matematica i se părea o mare enigmă.

Prajea i-a înroșit prima lucrare. La meditațiile gratuite din fiecare week-end, Alina își amintește că primeau hârtii cu probleme scrise de mână de profesoară, la finalul cărora se regăseau citate de motivare și urări de succes. Începuse să-i placă atât de mult matematica încât în liceu se gândea numai la profesii care să implice direct materia.

Când profesoara i-a spus că nu o vede făcând matematică, ci ceva mai larg de atât, nu i-a plăcut. După mai mulți ani, i-a fost recunoscătoare pentru acel „wake up call” și acum o consideră unul dintre mentorii săi.

Din 2012, după ce fiul i-a plecat la facultate în Mare Britanie, unde studiază Economia, Prajea a început să-și petreacă nopțile și timpul liber pe internet, în căutare de proiecte internaționale, conferințe pentru profesori, metode interactive de predare.

A fost admisă într-un program pentru educație spațială al NASA și a învățat, într-o călătorie în Statele Unite, cum să-i ajute pe elevi să înțeleagă spațiul și misiunile spațiale, ce înseamnă încălzirea globală, cum se determină ADN-ul și cât de important este să cunoști formulele matematice și fizice din spatele unui astfel de proces.

S-a întors acasă cu entuziasm și a creat lecții interdisciplinare în care a combinat noțiuni din mai multe materii. „Îi fac să înțeleagă că matematica, biologia, fizica, sunt importante nu doar pentru examen și ca să fim admiși în liceu. Matematica este acum un mijloc, la fel ca tehnologia. Ne întrebăm cum este posibil poate să avem telefoane mobile, internet sau rețele de socializare? Niciun satelit nu ar exista fără matematică și tehnologia nu ar putea progresa fără matematică”.

Acum, când își începe orele la o clasă de a V-a, Prajea le arată mai întâi telefonul, explicându-le câtă muncă matematică este în spatele aplicațiilor din el. Comunică cu elevii și pe Facebook dar și pe blogul ei, unde propune exerciții și unii copii îi comentează cu rezolvările. În clasă îi place mai degrabă să-și încurajeze elevii când fac bine, decât să le amendeze greșelile.

Le propune să se autoevalueze ca să-și dea seama singuri unde mai au nevoie de exercițiu. „Este ușor de vânat un elev și este ușor să vezi că într-o zi nu știe, dar amendând cu o notă, poți să-l descurajezi și să-l îndepărtezi. Iertându-l și dându-i încă o șansă, în general răspunde la șansă învață”.

Și-ar dori ca fiecare dintre elevii pe care-i are să descopere acea splendoare a matematicii din munca pentru performanță, dar înainte de asta, spune Prajea, prioritatea este să-i atragă spre materie. Splendoarea de care vorbește se întâmplă atunci când elevii petrec ore în șir căutând soluții la exerciții și probleme. Succesul după o astfel de căutare creează încredere în sine și dependența de a vrea să rezolvi și mai mult.

În medie, dintr-o clasă întreagă, descoperă 10-15, poate chiar 20, care au ceva pentru matematică. În timp, în funcție de cât exersează, dintre aceștia se selectează singuri cei puțini care au cu adevărat o pasiune pentru cifre. Pentru restul, matematica rămâne doar o disciplină care le place. Sunt multe dăți când merge cu majoritatea dintr-o clasă la etapa locală a olimpiadei. Chiar dacă vor face sau nu performanță, o face ca să-i obișnuiască cu examenele, cu evaluări externe, cu alt mediu.

***

Prajea a găsit site-ul Global Teacher Prize anul trecut, într-o căutare nocturnă pe internet, și a decis să aplice ca să intre într-un alt proiect din care să învețe. În 2015, premiul a fost câștigat de o profesoară din Statele Unite, care predă limba engleză printr-un workshop practic de citire și scriere.

Crede că a câștigat nominalizarea și pentru că, într-un sistem îmbătrânit de educație, a rămas entuziastă căutând noi metode de a-i atrage pe elevi. Nominalizarea i-a dat acces la întreaga comunitate de profesori, pe care i-a cunoscut luna trecută la Dubai, la conferința internațională despre educație a competiției. Universitari de la Harvard i-au instruit pe dascălii nominalizați, care păstrează legătură în grupuri online, unde-și împărtășesc idei de lecții.

Contactul cu alte comunități de profesori și țări a schimbat-o în ultimii ani. Şi-a dat seama treptat de câtă nevoie de schimbare are sistemul nostru care se bazează pe aceleași testări naționale, mult prea exigente pentru generația actuală și creează diferențe neproductive.

Spre exemplu, pentru o notă de 7 la testarea națională la matematică, un elev ar trebui să lucreze pe tot parcursul gimnaziului până la o oră și jumătate pe zi. Profesoara spune că educația ar funcționa mult mai bine dacă am avea școli pentru trasee educaționale diferite ale elevilor. „Noi încă avem acel sistem vechi în care pregăteam ingineri, medici și profesori, doar câteva profesii de acum 50 de ani. Acum, locurile de muncă sunt la multinaționale unde nu știi exact ce faci, iar școala trebuie să te pregătească ca să te adaptezi oricărui sistem”.

Prajea, membră în comisia de specialiști pentru curriculum gimnazial, formată anul trecut de ministrul Educației, Adrian Curaj, spune că noul plan cadru adoptat acum două săptămâni, nu va aduce schimbări cât timp nu va veni însoțit rapid de manuale și programe noi, dar și de modalități de a motiva profesorii. „Orice profesor se duce la clasă și trebuie să facă doar ce are în programă și în curriculă. Își spune «nu pot să renunț la orele mele de matematică, pentru că dacă disloc niște ore, înseamnă să pierd din exercițiul cu copiii». Sunt puține ocaziile când putem să creăm, de obicei în ultimele zile de școală, când se încheie mediile”.

Profesoara crede că un sistem diferențiat ar aduce mai multă creativitate în școli, nu ar frustra elevii, părinții ar înțelege că nu toți copiii trebuie să învețe la nivel academic, și ar regla sistemul educațional care fie are elite, fie are elevi care trec cu greu de Bac sau care abandonează școala.

Prajea dă modelul Finlandei, țară care a renunțat la învățământul centralizat de mulți ani, și unde „copilul învață mai mult din activitatea pe care o desfășoară”. I-ar plăcea ca orele să se întâmple ca acolo, unde elevii participă la ore comune via Skype, alături de colegi din alte orașe, și învață astfel și despre interculturalitate. „Nu mai memorează, ci reușesc și sunt încurajați să gândească”.

„Profesorul vine în clasă, aruncă provocarea și apoi îi încurajează să caute soluția. Elevul nu mai este pus să exerseze ore în șir formula binomului la pătrat, ca la noi, el este pus într-un context în care să gândească, să creeze, să aibă o atitudine detașată, nu neapărat să memoreze”.

Pe când la noi, „cu tabla și creta, cum numai în Africa se mai fac orele”, și cu o programă rigidă care trebuie parcursă, nu prea ai loc de lecții creative.

Cât privește zona performanței în matematică, Prajea și-ar dori pentru olimpiade un sistem de notare mai transparent, la fel cum se întâmplă la Bac, unde examenele sunt filmate, iar lucrările sunt corectate în alte județe. În ultimii ani, a sesizat adesea soluții notate greșit și copii care pleacă nelămuriți de la contestații. Şi-ar dori ca lucrările să fie publice în astfel de cazuri.

În martie, chiar a declarat pe Facebook că se gândește să renunțe să-și înscrie elevii la olimpiadele din țară și să aleagă competițiile altor state. Şi-ar dori ca munca de dincolo de clasă să fie apreciată corect de comisiile de examinare de la olimpiade astfel încât copiii să nu-și piardă entuziasmul. Știe din proprie experiență că, indiferent de sistemul nereformat al educației, entuziasmul nepierdut i-a adus recunoașterea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Mici victorii civice: Copiii au Talent

O profesoară de pictură, un asistent medical, un solist rock, un dansator și o DJ-iță organizează concursuri de…

[Pelicam] Delta cu mâinile reci

În cel mai recent documentar, „Delta”, regizorul Oleksandr Techynskyi ne poartă cu pași mici pe apele înghețate și nesigure ale Dunării ucrainene.

Cele mai bune povești din 2013

La fiecare sfârșit de an, strângem la un loc poveștile care ne-au marcat, pe care ne-ar fi plăcut să le scriem…