Jacqui Banaszynski despre curajul de a spune povești

Jacqui Banaszynski este alături de The Power of Storytelling de la prima ediție, ca vorbitor, dar și ca mentor.…

Jacqui Banaszynski este alături de The Power of Storytelling de la prima ediție, ca vorbitor, dar și ca mentor. În 2013 ne-a vorbit despre puterea poveștilor de a ajunge la oameni. În 2014 ne-a învățat cum să ascultăm cu adevărat, iar anul trecut ne-a împărtășit din înțelepciunea ei despre importanța locului în poveștile noastre. Vine și în 2016, între 14 și 15 octombrie. 

Jurnalismul n-a fost prima alegere profesională pentru Jacqui Banaszynski. Ar fi vrut să fie sportivă, dar a crescut înainte ca fetele să aibă acces pe terenurile de sport, la fel ca băieții. A visat să fie pilot sau astronaut, dar era dezavantajată de înălțime și de sex. Ar fi trebuit, probabil, să fie architect, dar în anii 1960, în școala ei din mediul rural, fetele nu erau primite la orele unde ar fi învățat să deseneze. Așa că s-a alăturat echipei ziarului liceului, a luat în primire mașina școlii și a plecat pe teren.

Și-a petrecut următorii 30 de ani lucrând ca reporter și editor. A scris povești de pe toate cele șapte continente, despre concursuri de frumusețe, preoți, SIDA, tabere de refugiați sau Jocurile Olimpice. În 1988, a câștigat Premiul Pulitzer pentru „AIDS in the Heartland”, o serie de articole despre viața și moartea unui cuplu gay, după ce în 1986 fusese finalistă pentru seria de articole din timpul foametei din Africa Subsahariană. Acum, Jacqui predă la Universitatea Missouri, cea mai veche școală de jurnalism din lume, e editor la Institutul Poynter și mentor pentru reporteri din întreaga lume.

De când vine la The Power of Storytelling, ne-a învățat să credem în puterea poveștilor, dar și în noi. Am strâns mai jos câteva din lucrurile pe care le-am aflat de la ea despre curajul de a spune povești:

1. Întreabă ce vrei să întrebi. Pur și simplu, pentru că e important. „Cred că este important să continui să întrebi, pentru că în lumea noastră întrebările sunt mult mai importante decât răspunsurile.” Dar și pentru că oamenii vor să își împărtășească poveștile. „Majoritatea oamenilor vor să vorbească despre oamenii lor iubiți. Vor o șansă ca povestea lor să fie auzită și să te ajute pe tine să o spui bine. Așa că nu decide pentru ei.”

2. Nu face presupuneri. Pune întrebările, chiar dacă tu crezi că sunt nepotrivite. Oamenii de la care ai nevoie de răspunsuri s-ar putea să nu creadă același lucru și chiar să se bucure că își pot spune povestea. „Ce am învățat despre aceste tipuri de întrebări este să nu presupun că oamenii nu vor să vorbească despre asta. Să nu presupun că protejez oamenii pentru că îi feresc de disconfort. Să nu presupun că e ceva prea personal sau prea privat despre care să vorbească.”

3. Ai răbdare. „Nu te aștepta ca povestea ta să atingă cele mai înalte numere ca vizualizări, să schimbe sisteme sau oameni în ziua în care au fost publicate, dar întotdeauna ai încredere în ele și ai răbdare. Au o putere mai mare de atât. „Nu lăsa poveștile să scape. Lasă poveștile să te atingă. Îndrăznește să crezi că poveștile tale, atunci când sunt spuse cum trebuie, o să atingă alți oameni. O să înceapă cu un mic acord, o picătură micuță în eternul ocean, o secundă în infinitul timp, apoi o să facă valuri mici, o să se ducă mai departe; o să se ducă înapoi, o să ne conecteze cu istoria noastră, o să se ducă mai departe să ne ajute să creăm speranță. Poate or să schimbe ce știm despre un lucru, poate o să ne arate o nouă cale, poate o să ne provoace, poate o să ne deschidă mințile, poate o să se ne atingă inimile.”

Așa că trebuie să ai curajul să aștepți și să ai încredere în povestea ta, pentru că „poveștile ating lumea: nu poți să măsori asta, nu exista statistici, dar dacă privești și aștepți, se întâmplă lucruri.”

4. Fii creativ. Păstrează-ți curiozitatea vie și caută noi modalități de a găsi povești, de a le spune și de a le păstra în atenția cititorilor. Creativitatea se găsește în detalii: „Roagă oameni să îți arate poze. Lucruri minunate se întâmplă când ceri să vezi o fotografie. Oamenii or să îți spună povești despre ce se întâmpla în fotografie. Alege detalii care nu doar descriu, dar dezvăluie. Și ca să vezi cu adevărat, uită-te cu atenție la ce e în jurul tău și observă, observă cu adevărat, nu doar presupune.”

5. Arată că-ți pasă. Probabil una dintre cele mai dorite trăsături pentru o persoane e să aibă compasiune. „Poveștile noastre nu sunt doar o parte dintr-un timeline, sunt parte dintr-o moștenire umană. Sunt ceea ce conectează generații, geografie, cultură; conectează etnicitatea și rasa. Așa că trebuie să îți pese de subiecții poveștilor tale, să-ți pese de oamenii care primesc și ascultă acele povești, să îți pese de munca ta, de ceea ce faci.”

Până la urmă, totul este despre a fi om: „Dacă vrei să spui povești sau să faci vreun fel de comunicare pentru a trăi, indiferent că ești documentarist sau scrii cântece, ori ești expert în comunicare pentru o companie, sau jurnalist, prima ta slujbă nu este doar să te duci în lume, să observi lucruri, poate chiar să lași viața să ți se întâmple. Prima ta slujbă este să descoperi povestea și să o dai mai departe, pentru că povestea este o reflecție a continuității care suntem și pe care o trăim ca oameni.”

O poți vedea pe Jacqui Banaszynski la a șasea ediție The Power of Storytelling dacă îți rezervi locul de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
[EduDoR] Cenușăreasa educației

Institutul de Științe ale Educației e singura instituție publică de cercetare din domeniul educației din România…

Bucureşteanul: Volane mari

Nicoleta Sprîncenatu și viața pe troleibuz.

Cele mai bune povești din 2012

Când vrei să înveți să faci jurnalism narativ, cu personaje, cu acțiune, cu un deznodământ, cea mai bună lecție…