Jon Mooallem: Cu cât scrii mai des, cu atât te simți mai confortabil

Jon Mooallem e autorul Wild Ones, considerată cea mai bună carte a anului 2013 de The New York Times Book Review,…

Jon Mooallem e autorul Wild Ones, considerată cea mai bună carte a anului 2013 de The New York Times Book Review, și vine la The Power of Storytelling în octombrie. Iată ce spune despre scris.

Jon Mooallem nu a fost mereu un autor publicat în Wired, New York Times sau Harper’s Magazine, câteva dintre publicațiile unde scrie constant în prezent. Când a absolvit facultatea, în 2000, cu o diplomă în arte, nu avea nicio idee despre ce ar putea să facă mai departe.

S-a mutat la New York și s-a angajat la The Hudson Review, o revistă literară unde a început să citească reviste ca cele la care a ajuns să lucreze. „Aveam abonamente la Harper’s, The New Yorker. Îmi aduc aminte că am citit câteva texte și am fost total uimit și am simțit că mi-aș dori să fac asta”, își aduce Jon aminte. Așa a devenit interesat de jurnalismul narativ și a început să colaboreze cu o revistă canadiană unde scria „despre cele mai ciudate și cam fără miză subiecte”, dar care l-au ajutat să câștige experiență.

Când prietena (și viitoarea lui soție) s-a mutat în zona San Francisco, și-a încercat norocul și s-a înscris la Berkeley Journalism School. Adevăratul beneficiu al unei școli de jurnalism, crede Jon, e că intri în contact cu alți scriitori, în special cu jurnaliști cu experiență. „Toți acești oameni pe care îi cunoști îți vorbesc de experiențele prin care au trecut ei, cum au scris o anumită poveste. Și tu poți să strângi experiențele lor și să te întorci la ele când ai nevoie.”

De când a absolvit Berkeley, în 2006, Jon e freelancer. Scrie pentru Pop-Up Magazine, This American Life, The New Yorker, California Sunday Magazine sau Radiolab. A scris despre subiecte variate, de la uciderea focilor Hawaiene, la Steven Spielberg, la cel mai faimos ventriloc din lume.

Dar principala temă despre care îi place să scrie e natura și relația contradictorie dintre oameni și animale, temă pe care a explorat-o în două cărți: Wild Ones: A Sometimes Dismaying, Weirdly Reassuring Story About Looking at People Looking at Animals in America și American Hippopotamus, un e-book publicat pe The Atavist (în proces de ecranizare de Brett Ratner și Edward Norton).

Pe Jon a început să-l intereseze modul în care oamenii percep animalele și sălbăticia urmărind-o pe fetița lui, Isla, crescând și înconjurându-se de animale de pluș sau desenate. I s-a părut contradictoriu raportul dintre modul în care le vorbim copiilor despre animale, ca despre niște creaturi mici și fericite din păduri, și pericolul în care se află cele mai multe dintre ele. Jon crede că modul în care oamenii gândesc, vorbesc despre și relaționează cu animalele e strâns legat de șansele diferitelor specii de supraviețuire, pentru că influențează modul în care oamenii își gestionează eforturile de salvare. „Nivelul de compasiune, perseverență și pasiune pe care îl oferim unor specii va avea un impact mai mare asupra lor decât orice forță ecologică. Imaginația noastră este, acum, forța ecologică.”

Am selectat mai jos câteva din sfaturile lui Jon Mooallem despre documentat și scris:

Cred că oamenii sunt mult mai interesanți în realitate decât cum i-ai percepe la telefon. Nu mă gândesc mereu că oamenii cu care vorbesc sunt uimitori și vor spune lucruri filosofice și introspective. Dar când petreci ceva timp cu cineva începi să vezi și părțile astea.

Cu cât scrii mai des, cu atât te simți mai confortabil. Cel puțin așa sper. Eu tot simt că de fiecare dată când mă apuc de o poveste, o abordez ca și cum nu prea știu ce fac. Și trebuie să îmi dau seama. Și asta e ceea ce e captivant. Nu presupun că modul în care o să documentez și o să scriu este cel mai bun. De fapt, cred opusul.

Câteodată ai foarte multe informații și se simt doar ca informații, nu prea știi ce să faci cu ele. Procesul este asemănător și pentru cititorul care încearcă să absoarbă informația, așa că trebuie să încadrezi toate informațiile astea într-o structură.

Nu sunt foarte optimist cu privire la viitor. Unul din motivele pentru care am scris Wild Ones a fost că devenisem tată și am început să privesc lumea într-o altă perspectivă. Asta nu înseamnă că sunt de părere că totul o să fie bine. Pot să fiu și pesimist, dar măcar pot să mă simt mai bine că sunt pesimist. Ăsta mi se pare un secret care te ajută în multe lucruri din viață: să fii capabil să trăiești cu frica ta.

Jon Mooallem vine în toamnă la a șasea ediție The Power of Storytelling. Îți poți rezerva locul de aici, ca să-l vezi, iar aici găsești detalii despre toți vorbitorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Normalitatea celor 38 de milioane de euro

În decembrie, RISE Project a publicat o investigație care arată cum s-au cheltuit peste 38 de milioane de euro…

[DoR & Santal] Paul spune „Da”

Până la cei 21 de ani ai săi, Paul a condus, pe rând, un planor, un proiect de învățare alternativă pentru elevi…

Cele mai bune povești din 2016

Din 2016 rămânem cu o sumedenie de povești care ne-au făcut mai buni sau care ne-au ajutat să înțelegem mai bine…