Lumea e plată

Antreprenorul român Emi Gal și compania lui, Brainient, au primit recent o finanțare de 800 de mii de dolari.…

Nota editorului: Textul apare doar în varianta online a DoR. El prefațează însă un subiect important din DoR #4, care va apărea la mijloc de octombrie: plecarea din România și climatul de lipsă de speranță ce pare că s-a instalat în ultimele șase luni.

———–

Antreprenorul român Emi Gal și compania lui, Brainient, au primit recent o finanțare de 800 de mii de dolari. Ar putea fi încă o dovadă că românii din IT pot cuceri lumea. Întrebarea e dacă o pot face din România.

E o luni noapte de septembrie – sau poate că e deja marți dimineața – într-una din cele mai pline săptămâni ale unui an plin. Cu toate astea, Emi Gal își permite încă un shot de tequila, pe care îl dă repede pe gât. E la Hospital Club în Londra, iar locul e încă plin de antreprenori și investitori gălăgioși, care nu se îndură să își spună adio deși în doar câteva ore se vor întâlni din nou, pentru a pune în scenă complicatul dans al finanțării.

E doar prima seară și prima petrecere din Seedcamp Week, cea mai mare competiție europeană pentru start-upurile din online, și scenariul se va repeta timp de o săptămână. Pitch-uri și conferințe dimineața, la prânz și seara, networking cu garnitură de alcool după apus.

Toți sunt aici pentru același lucru. Bani. Unii îi au deja, alții au nevoie de ei, cu toții îi vor. Pentru investitori e un fel de joc de-a „Descoperă-l pe următorul Zuckerberg în mulțime”. Pentru antreprenori, jocul aduce însă mai mult a networking-viteză și are o singură miză: cât de mulți investitori poți curta și seduce într-o singură zi?

Din locul său de lângă bar, Gal se uită roată în club și zâmbește mulțumit. Faptul că mai bine de jumătate din invitați sunt încă aici e semn că petrecerea pe care a organizat-o în seara asta a fost un succes. Cu un an în urmă, era și el unul dintre pretendenții la investiții. Era un român venit la Londra cu o companie și un produs pentru care țara lui era prea mică: interactivitate în clipuri publicitare. A câștigat, s-a mutat cu viață cu tot aici și a început să-și crească ideea. Recent, și-a triplat echipa (care lucrează din România) și a apărut în Financial Times. N-a fost un an rău, iar acum poate să bea liniștit un pahar și, în calitate de câștigător al Seedcamp 2009 și maestru de ceremonii, să-și contemple succesul.

Mai e ceva: peste câteva zile va anunța finanțarea de 800 de mii de dolari primită de la fondul de investiții Arts Alliance și o mână de angel investori din Anglia și Statele Unite. Finanțarea îl va transforma dintr-un tânăr de 24 de ani cu un vis într-un milionar și unul dintre competitorii la titlul de the next big thing în piața de video advertising, unul dintre cele mai dinamice sectoare ale industriei online. Totul se va precipita.

Presa internațională va scrie despre Brainient, tânăra speranță a industriei de publicitate online, telefoanele vor suna, întâlnirile cu agențiile de publicitate și clienții se vor înteți. Sau cel puțin așa speră. Întregul plan al lui Gal se bazează pe asta.

———–

Până la începutul anului trecut, lui Gal nu i-a trecut niciodată prin cap să părăsească România. Născut în București cu patru ani înainte de Revoluție, copilul teribil al online-ului românesc a crescut cu convingerea că poate să schimbe lumea și să „facă succes” fără să-și schimbe și adresa.

Cariera lui de antreprenor a debutat la 10 ani, când le vindea cărți de vizită profesorilor lui; la 18 ani a început să câștige bani făcând aplicații web pentru câteva firme din SUA; la 20 a înființat Brainient Media. În următorii trei ani proiectele made by Emi Gal au inundat piața: Vertimo, un motor de căutare pentru anunțuri imobiliare, Brain TV, printre primele televiziuni online din țară, eOk, primul serviciu de music streaming legal din România – Emi Gal era peste tot și făcea de toate. Entuziasmul și nerăbdarea lui au împărțit comunitatea românească de online în admiratori și sceptici. Cu atât de multe mingi în aer, „copilul teribil” trebuia să eșueze mai devreme sau mai târziu.

Şi Gal a eșuat. În 2008, forțat de criză, a închis Vertimo și Brain TV, a devenit silent partnerul eOk și a restrâns drastic activitatea Brainient Media. Doar că în limbajul galean – eminamente pozitiv – eșecul se numește focus: la începutul lui 2009, din cenușa proiectelor ratate s-a născut Brainient 2.0, compania cu care și-a propus să rescrie regulile sectorului de video online. De data asta nu avea să mai ignore ce se întâmpla dincolo de România.

Despre Seedcamp a aflat când Vladimir Oane, fondatorul UberVu, i-a trimis un mail în care-l îndemna să încerce. Gal s-a înscris dar nu se aștepta la mare lucru. Un pitch, puțin networking și, cu puțin noroc, o finanțare care să-l ajute să își dezvolte mai departe compania și după aceea înapoi acasă.

Primul lucru care l-a surprins în Londra a fost căldura cu care-a fost primit de comunitate și cât de dornici să-l ajute erau toți. „Am stat doar trei zile la miniSeedcamp”, spune el, „dar cred că au fost cele mai bune trei zile din anul acela: toți oamenii, fără nicio excepție, au fost foarte prietenoși, mi-au arătat orașul, m-au plimbat cu mașina, m-au dus la petreceri, mi-au dat feedback pentru proiectul meu”.

Proiectul cu care s-a înscris în concurs, Veevid, o platformă de găzduire și administrare a conținutului video profesionist, avea deja succes în țară, fiind folosită de două site-uri mari ale trustului Realitatea-Cațavencu. Discutând însă cu antreprenorii și investitorii adunați la Seedcamp, Gal și-a dat seama că greșise: internetul nu mai avea nevoie de ÎNCĂ o platformă de video management. Cel puțin nu în afara granițelor României. Avea însă nevoie de un instrument cu care producătorii de conținut video să facă bani.

Revenit în țară, a pus Veevid pe pauză și a început să se gândească cum ar putea introduce publicitate într-un clip video, cât mai natural și neintruziv cu putință. Uitându-se la tot mai multe clipuri și-a dat seama că i-ar plăcea să interacționeze cumva cu ele, în loc să le urmărească pasiv. Să poată să afla mai multe despre un anumit produs chiar în interiorul videoului – ce pantofi poartă protagonistul din film și cât costă – și, ca pe web, să poată da click când vede ceva ce îl interesează. Patru luni mai târziu, platforma de video advertising interactiv LayeredBrain vedea lumina zilei în laboratoarele Brainient.

Privind în urmă, Gal spune că dacă nu ar fi ieșit din țară poate nu și-ar fi dat seama că perspectiva lui era greșită. „LayeredBrain a apărut datorită faptului că am cerut feedback de la foarte mulți oameni, foarte devreme. Dacă nu lansam Veevid și nu îl înscriam la toate competițiile posibile, n-am fi descoperit că nu ne concentram pe problema corectă.”

România nu era însă nici pe departe pregătită pentru ce voia Gal să facă. „Întâlnindu-mă cu publisheri, agenții și oameni din industrie mi-am dat seama foarte repede că România e o piață foarte mică, prea mică pentru ca să putem crește”, spune el. „Când mi-am dat seama că nu-mi mai face plăcere să lucrez în România, să fac parte dintr-o comunitate care nu era constructivă în niciun fel, am știut că e momentul să plec.”

Mutarea la Londra fost un pariu: cu ideea și cu noua țară. „Ca business din România nu te finanțează nimeni. Prima condiție pentru a primi bani sau pentru a atrage un client este să aibă încredere în tine. Ori dacă eu sunt un tip interesant și inteligent din România despre care nu se știe nimic, nu-mi va da nimeni bani. Dacă vrei să faci ceva trebuie să fii acolo unde sunt oportunitățile și unde sunt oamenii care te pot ajuta să reușești.”

———–

Una dintre cele mai mari promisiuni ale erei digitale e că poți avea succes de oriunde; următoarea mare idee care va schimba lumea poate veni din Berceni sau din San Francisco. E o idee căreia Thomas Friedman, jurnalist american cu trei premii Pulitzer, i-a dedicat în 2005 o carte. În ultimii 20 de ani, scrie Friedman în The World Is Flat, lumea s-a schimbat dramatic, granițele geografice și istorice fiind șterse sub influența revoluției digitale, iar Pământul a fost transformat într-un teren de joc aplatizat pe care toți suntem competitori cu șanse egale.

„Imaginați-vă că agitați o sticlă de șampanie vreme de 50 de ani înainte să o deschideți”, spune el. „Când dopul va ieși într-un final din sticlă, veți avea parte de o explozie pe cinste. O explozie similară e și cea a aspirațiilor pe care astăzi sunt liberi să și le exercite oamenii din India, China sau Europa de Est. Nu ai vrea să stai în calea acelui dop.”

Vlad Stan, unul dintre cei mai activi business angeli români și primul care a investit în Brainient, e de acord. „Ţări? Ce-s alea țări? Nu mai există țări, uită de asta.” Spune mereu că în epoca Skype nici antreprenorii nici investitorii nu mai sunt ancorați în țările lor de origine, dar pentru Stan tărâmul făgăduinței este România. Îl dă de gol zâmbetul seniorial care i se întipărește pe față de câte ori privește în jur, pe terasa Bucharest Hubb, populată de peste o duzină de tineri gălăgioși, toți cu câte o cafea și un laptop în față.

Bucharest Hubb e primul accelerator de business pentru start-upurile online din România. Stan l-a deschis în primăvară, iar astăzi aproape toate spațiile de birouri din clădire sunt ocupate. A și investit în câteva dintre cele șapte companii care activează aici. În altele așteaptă să investească.

Deși la prima vedere Hubbul nu promite venituri semnificative, nimic nu poate fi mai profitabil pentru Stan decât să se înconjoare de tineri care aspiră să devină „dopurile de șampanie” ale industriei autohtone. Ei sunt pariul lui, viitoarea recoltă de tineri antreprenori online made in România.

Brainient e unul dintre dopurile care au pocnit cel mai repede. Acum un an și jumătate era încă în stadiul de concept, o idee pe hârtie, dar Stan a investit, cucerit de entuziasmul și capacitatea de a vinde a antreprenorului de 23 de ani. „Toată lumea știe că la mine nu vii cu un business plan”, spune Stan. „Prefer să te iau la o cafea și să vorbim, să îmi explici ideea și felul în care vrei să o transpui în practică. Întotdeauna prefer să investesc în companie, nu într-un produs. Dacă se întâmplă ceva și produsul respectiv se duce cu burta în sus atunci înseamnă că mi-am pierdut banii.”

Pariul lui Stan a funcționat. Investiția în Brainient, sub 50.000 de euro, i-a adus 30 la sută dintr-o companie care acum luptă în liga celor care vor decide viitorul publicității video online și care și-a propus să valoreze 100 de milioane de dolari în doar trei ani.

——

E o zi caldă de septembrie și mai toată echipa Brainient e pe terasa Bucharest Hubb, strânsă în fața unui MacBook și a unei scrumiere care dă pe din afară. Aici e laboratorul Brainient, unde gașca de programatori a lui Gal pune la punct platforma pe care antreprenorul român o prezintă celor mai mari agenții de publicitate din Londra.

Cu o zi în urmă s-a lansat trailerul filmului The Social Network și programatorii analizează clipul din fiecare unghi. Trailerul e interactiv, un semn bun. Când unul dintre cele mai așteptate filme ale anului se promovează printr-un video interactiv, n-ai cum să nu te bucuri că ești pe drumul cel bun.

Pe de altă parte, toți știu că e și un semnal de alarmă: e doar o chestiune de timp până când întreaga lume va dori video interactiv. Dacă până atunci nu vor fi în pole position, s-ar putea ca nimeni să nu afle că au existat vreodată.

Deocamdată, Andrei Bărăgan se bucură de entuziasmul echipei. Gal i-a încredințat rolul de jongleur-șef în București, care are grijă ca deadline-urile să fie respectate, clienții să fie multumiți și echipa motivată. Cu clienții e cel mai greu: britanicii sunt foarte concentrați pe rezultate și dacă le promiți ceva, o să te tragă de urechi dacă nu te ții de cuvânt. De când Brainient a aflat de finanțarea de la Arts Alliance, numărul de clienți s-a dublat, aproape peste noapte, așa că și echipa s-a triplat ajungând la nouă programatori. Acum principala preocupare a lui Bărăgan e să sudeze noua echipă, fără să reducă viteza.

În online, timpul e un lux și nimeni nu va respira ușurat până când Brainient nu va reuși să înfigă un steag în piața americană. Gal estimează că finanțarea le va mai cumpăra un an, poate doi, ca să convingă piața internațională. Așa că, în timp ce gașca lui lucrează la dezvoltarea unor funcționalități care să-i lase mască, printre petreceri, întâlniri cu clienți și advertiseri, Gal se pregătește pentru faza doi a planului.

Peste o lună va pleca la New York, sperând ca în șase – nouă luni să deschidă primul birou Brainient din SUA. Nu își mai permite niciun minut de întârziere. Astăzi sunt încă cot la cot cu principalii lor competitori americani, Innovid și EyeWonder, însă aceștia au un atu imbatabil: rădăcini înfipte în cea mai mare piață din lume.

Conform teoriei lui Friedman, globalizarea și internetul ar trebui să însemne că oamenii pot locui și lucra unde vor, dar atunci cum se face că 90 la sută din companiile cu succes în online sunt din Londra, New York sau Silicon Valley? Sigur, nu Berceni.

Răspunsul e legat de-un fenomen familiar economiștilor: clustering. Teoretic, cea mai avantajoasă soluție pentru o companie e să stea departe de competiție; realitatea demonstrează însă că, în majoritatea cazurilor, companiile din aceeași industrie au tendința să se înghesuie într-un loc. Prin clustering industria strânge în jurul său o masă critică de furnizori și clienți, un ecosistem cu mecanisme rodate care oferă unei companii mai multe șanse de succes decât dacă ar ataca piața din celălalt capăt al lumii.

Gal a intuit asta deja de când prospecta piața românească pentru LayeredBrain. Dezvoltatorii aplicației AdCaptcher, care înlocuiește captcha cu mesaje publicitare, au simțit-o pe pielea lor când au aflat de finanțarea primită de americanii de la Solve Media pentru aceeași idee. „E al naibii de greu să construiești un start-up internațional din România”, spune Răzvan Tîrboacă, unul dintre dezvoltatorii AdCaptcher. „În primul rând pentru că nu avem nicio companie românească care să poată băga cinci milioane într-un proiect. Businessul online e în primul rând un business offline și atâta vreme cât ieși din casă și ajungi la Romană, unde nu se învârt nici investitori nici potențiali parteneri de afaceri, n-ai nicio șansă să te bați cu niște băieți care sunt vecini cu Apple sau TechCrunch. Business developmentul nu merge pe mail. Trebuie să fii acolo. Întrebarea e, ce faci dacă nu ești acolo?”

Răspunsul lui Gal ar fi simplu, îl dă tuturor prietenilor care au rămas în țară: îți faci bagajele și îți cumperi un bilet de avion.

Nu e asta soluția pentru toate problemele. Chiar și cu un picior în Londra și altul la New York, Gal nu știe dacă Brainient va fi the next best thing sau nu. Ceea ce știe sigur e că e dispus să mergă până în celălalt capăt de lume ca să afle. Nu de alta, dar oricât de plat ar fi Pământul, șansele ca Google să îi bată la ușă în Berceni sunt mult prea mici. Şi nici măcar el nu e atât de optimist.

6 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
[DoR & Uber] Astrograme la volan

Dacă te nimerești în Renaultul lui Cristian Cătălin Smaranda, s-ar putea să afli câte ceva despre astrologie și…

ColaboraDoR: Andreea Câmpeanu

Născută și crescută în Cluj, Andreea Câmpeanu a ajuns la 28 de ani să fie jurnalist în Antananarivo, capitala…

Pink Patricia

Sunt Patricia Blaj, un outsider, și voi schimba lumea.