Mici victorii civice: Copiii au Talent

O profesoară de pictură, un asistent medical, un solist rock, un dansator și o DJ-iță organizează concursuri de…

O profesoară de pictură, un asistent medical, un solist rock, un dansator și o DJ-iță organizează concursuri de talente pentru copiii aflați în grija câtorva centre de plasament.

E 10 fără 10 dimineața și se fac ultimele probe de sunet în sala de festivități de la etajul 2 al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectorul 3, o clădire portocalie din apropierea Pieței Miniș din București. O balerină cu tutu alb se plimbă în vârful poantelor roz și se oprește în dreptul unui grup de băieți care repetă scheme de breakdance pentru finala  Copiii au Talent. Alexandru Vorga, astăzi coordonatorul programului, în restul zilelor supraveghetor într-un apartament de tip familial, îi cheamă pe toți pe hol și le explică ordinea în care se vor prezenta în fața juriului și a publicului.

În  sală sunt vreo 20 de spectatori – prieteni ai copiilor și părinți sociali (referenți). Invitațiile trimise directorilor D.G.A.S.P.C. Sector 3 anunțau de câteva săptămâni că pe 21 iunie, la ora 10:00, 32 de copii care locuiesc în centre de plasament, sau de urgență și în apartamente de tip familial își vor demonstra talentele artistice.

Ideea cu Copiii au Talent i-a venit lui Cristi Marin, asistent medical la Centrul de Urgență pentru Persoane fără Adăpost din sectorul 3, cu doi ani în urmă, într-o seară când se uita la emisiunea Românii au Talent. Atunci s-a gândit că ar putea organiza ceva similar pentru copiii din centrele unde făcea uneori voluntariat. Marin concepe și prezintă spectacole pentru copii încă din 1995, când avea 14 ani, iar profesorul de sport de la Casa de Copii Nr. 3, unde a crescut, i-a spus că ar fi un bun maestru de ceremonii și i-a propus să prezinte un spectacol de 8 martie. De atunci, a inițiat zeci de evenimente pentru copii, multe dintre ele inspirate de emisiuni TV (Surprize Surprize, Dansez pentru tine).

Pentru Copiii au Talent, ajuns la ediția a III-a, Marin a adunat un juriu format din Fabian Sasu – profesor educator la Şcoala Specială nr. 3 și solist vocal în formațiile rock Blue Nipple Boy și VooDoo, Denisa Birsa (Deysa)– DJ la Underground Romanian Sound (agenție de evenimente axată pe muzica electronică), Valentin Păun – dansator și fost participant la emisiunea Românii au Talent în 2011 și Mihaela Theodorescu – profesoară de pictură la un centru de îngrijire pentru vârstnici. Din aprilie, când au avut loc preselecțiile, până astăzi, copiii au repetat în fiecare săptămână alături de membrii juriului care îi vizitau după ce își terminau programul la serviciu sau la facultate.

Cu puțin înainte de ora 10:00, Păun intră somnoros și dă noroc cu adolescenții în timp ce străbate sala până la masa juriului. După el, apare și o fată cu păr scurt portocaliu, rochiță albastră, teniși și jambiere. Copiii strigă „Denisaaa!” și sar să o îmbrățișeze. Ea îi pupă și-i cheamă pe hol să le dea șalvarii, băsmăluțele cu bănuți zornăitori și șorțurile colorate din cele două sacoșe mari cu care a venit. Aseară, în timp ce Marin umfla baloane, aranja mese, tipărea diplome și verifica pungile cu cadouri, Denisa căuta modele pe internet și cosea costume. Nu mai făcuse asta niciodată, dar și-a dorit ca toți copiii să simtă că fac parte dintr-un spectacol adevărat. Mama ei, colegă de serviciu cu Marin, i-a povestit de inițiativele asistentului și, după ce l-a însoțit o dată într-un centru, Denisa n-a mai putut să stea departe de copii.

Cristi Marin e răgușit și își pulverizează puțin propolis în gât, ca să-l ajute vocea în următoarele ore. Poartă pantaloni roșii și papion albastru și aleargă de la masa juriului, la Vorga, coordonatorul, la sunetist. La 10 au anunțat că începe spectacolul, iar Fabian Sasu, președintele juriului, nu a ajuns încă. I-au promis directoarei că nu o să fie gălăgie și că la ora 13:00 o să predea sala în ordine. Nu-și permit să întârzie.

Ca să obțină acordul pentru desfășurarea proiectului, Marin a depus în februarie o cerere de șase pagini în care a detaliat regulamentul, calendarul și echipa de organizare. Deși activitățile artistice organizate voluntar de cei „doi-trei nebuni”, cum îi place Denisei să spună, sunt bine primite de către D.G.A.S.P.C. – care azi îi ajută cu echipamente și cu câte o pungă cu dulciuri pentru fiecare participant –, aprobarea lor este cântărită câteva luni. Fiecare copil are un program stabilit din timp, cu școală, teme și meditații, peste care e complicat să suprapui ceva nou. Angajații centrelor și-au dat acordul pentru supravegherea copiilor la preselecții, repetiții și spectacol, iar în aprilie, proiectul Copiii au Talent a primit aprobarea Direcției.

La primele două ediții, premiile (dulciuri, jucării și haine) au venit de la Asociația Joc de Copil și de la Denisa și Valentin care le-au cumpărat din banii lor sau le-au adunat de la prieteni. Puteau și anul ăsta să strângă cadouri de la cunoscuți, dar Marin și-a luat inima în dinți și l-a sunat pe domnul care în 2009 i-a plătit taxa la facultate, după ce citise despre el în Jurnalul Național („Crescut în orfelinat, student la medicină”). Omul a acceptat imediat să doneze 1000 de lei pentru premii și tipăritul diplomelor, cu rugămintea să i se păstreze anonimatul.

La 10 jumate apare și Sasu, cu dreadurile prinse în coadă, ochelari de soare și bocanci care fac parchetul să scârțâie. Își cere scuze pentru întârziere – a trebuit să își ia liber de la școală ca să li se alăture. Copiii sunt deja încolonați în ordinea din desfășurător și îi fac cu mâna. La repetițiile generale, mulți l-au poreclit Mihai Petre pentru că are mereu câte ceva de spus și ridică greu foaia A4 cu nota 10.

Sasu a fost ales președintele juriului pentru că are cea mai multă experiență scenică – cântă de opt ani cu formația VooDoo și din 2013 e vocal la Blue Nipple Boy – dar și pentru că de patru ani și jumătate face terapie cu copiii cu deficiențe severe de la Şcoala Specială Nr. 3. S-a implicat în proiectul Copiii au Talent și în mai toate inițiativele lui Cristi Marin pentru că sunt prieteni și pentru că e vorba de o cauză în care crede. Vrea să fie un model pentru copiii care visează la o carieră artistică, să le demonstreze că nu e imposibil, „dacă muncești zi de zi”. Speră ca personalul centrelor, văzând rezultatele proiectelor de felul ăsta, va prinde curaj să aibă inițiativă și să construiască pornind de la personalitatea copilului. Dacă un adolescent se comportă exemplar când îl implici în activități artistice, dar nu cooperează când e vorba de teme sau lecturi, de aici trebuie pornit, crede Sasu. „Vii în întâmpinarea lor pentru că îi cunoști. Nu vrei să faci teme? Hai să cântăm două piese” sau „Dacă ai rezultate bune la școală, o să te sprijin să te înscrii la un curs de…”. I-ar plăcea ca imaginea sistemului de protecție a copilului din România să se îmbunătățească prin proiectele lor și, implicit, imaginea copiilor care beneficiază de aceste servicii. Astăzi, spune el, ești privit condescendent dacă oamenii află că locuiești într-un centru de plasament și nu ești tratat la fel ca ceilalți copii. „Vreau să le arăt că nu contează condiția socială, că reușita artistică ține doar de munca și de abilitățile tale.”

Marin pornește microfonul și anunță că participanții de la secțiunea arte plastice au o masă amenajată în dreapta sălii și se pot apuca de treabă. În următoarele două ore, în fața juriului se desfășoară pe rând momente de balet, break dance, poezie, dans oriental, hip hop și muzică ușoară. Cu fiecare număr al concurenților cu vârste între 5 și 18 ani, Fabian, Valentin, Denisa și doamna Mihaela se plâng că va fi imposibil să-i departajeze pentru că toți sunt speciali.

Când nu prezintă următorul moment, Marin e mai mult pe hol, și consolează concurenții care plâng pentru că nu au luat 10 pe linie. Le spune că toți o să primească diplome de participare și câte un cadou, dar știe că premiile de 300, 200 și 150 de lei îi motivează cel mai mult. Nu se ferește să le dezvăluie că și el a crescut într-un centru de plasament. La început, cei mici nu-l cred și fac ochii mari, apoi îl întreabă ce a făcut ca să ajungă asistent medical sau prezentator de spectacole.

Cele mai multe apaluze le stârnesc o balerină, elevă la Liceul de Coregrafie, cei cu dansurile orientale și un rapper care și-a scris singur versurile pe o foaie dictando mototolită. Opt din cei 32 de copii au obținut  până acum 10 pe linie.

Alexandru, un băiețel de 13 ani, se apropie încet de zona de spectacol și-i face semn sunetistului să dea play. Pereții bubuie în ritm de dubstep, iar băiatul se mișcă fluid și sigur în timp ce Denisa îl strânge pe Sasu de mână și plânge. Alexandru nu a participat la repetiții pentru că era ocupat cu fotbalul și și-a făcut singur coregrafia după ce s-a uitat de câteva ori pe Youtube.

„M-ai spart”, îi spune Păun și-l aplaudă din picioare. „Mă uimești de la un concurs la altul”, continuă Sasu și le explică tuturor că numărul pe care l-au văzut a reușit să transmită ceva, să spargă bariera dintre public și artist.

Fabian Sasu spune că „inițiatorul” și „creierul” proiectului este Cristi Marin, dar între un concert la Bestfest și altul la Festival Internacional de Benicassim, gândurile rockerului zboară des către Copiii au Talent.  De curând, l-a sunat pe Cristi și i-a propus ca la ediția din iarnă a spectacolului, copiii să pregătească momente artistice alături de membrii juriului. Melodiile sau dansurile nu vor conta la jurizare, dar îi vor apropia și vor face spectacolul mai bun. Tot Sasu ar vrea ca la următoarea ediție să înființeze categorii de vârstă pentru ca și cei mici, și adolescenții să aibă șansa de a câștiga un premiu. Totul e să găsească sponsori și o sală cu scenă adevărată. Denisa și-ar dori ca premiile să se canalizeze cât mai mult pe potențialul participanților. Crede că un curs de dans sau un costum de balerină, ar fi mult mai valoroase pe termen lung decât banii sau dulciurile. Tot ea le-a propus colegilor de proiect să se organizeze într-o asociație care să se numească V.I.S.E (Vise, Iubire, Speranță, Egalitate) și să caute surse de finanțare pentru acțiunile lor. I-ar plăcea ca în fiecare sector al Bucureștiului și în fiecare oraș al țării să existe măcar doi-trei nebuni care să facă lucruri similare pentru copiii aflați în grija statului pentru că, spune ea, „mâncarea, temele și joaca nu sunt totul”.

La 1 fără un sfert, concursul se apropie de final, iar deliberările juriului mai durează cincisprezece minute. Toți copiii se adună în spatele lui Marin și așteaptă să afle cine este câștigătorul Copiii au Talent, ediția a III-a. Denisa deja lăcrimează după ce câteva fetițe au întrebat-o: „Mami, eu am câștigat ceva?”. Tot „mami” i-au spus și la repetiții și n-a avut puterea să le contrazică.

Nimeni nu scoate un cuvânt în timp ce prezentatorul le anunță numele la microfon și le împarte diplomele și premiile de participare. După ce toți cei 32 de copii au în mână câte o sacoșă portocalie, Sasu îi roagă, ca și la edițiile anterioare, să se ambiționeze și data viitoare să pregătească un număr și mai bun. Le-a fost foarte greu să se hotărască și au ales câte un câștigător de la pictură, muzică și dans. Alexandru, improvizatorul de 13 ani îi privește de pe margine. Când juriul îi pronunță numele, puștiul sare și-i îmbrățișează în aplauzele celorlalți copii.

După câteva fotografii de grup, sunetistul dă muzica mai tare și câștigătorul dansează cu Păun care îi arată tot felul de scheme. Copilul încearcă să-i imite fiecare mișcare, iar dansatorul îl aplaudă uimit de cât de repede prinde tot.

Vorga, coordonatorul proiectului, adună hârtiile de pe jos, mută scaune și dezlipește decorul. Cu banca juriului în brațe, Marin trece pe lângă el și glumește: „Munca de organizator e cea mai grea. Trebuie să cari, să ridici, să umfli”. ●

__________________________________

Articol realizat în cadrul proiectului „Mici victorii civice”, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanțat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

4 comentarii

  • veronica ·

    Frumoasa initiativa. Daca ar avea si un buget pe masura, probabil ar ajunge departe.
    Ideea premiilor constructive e intradevar desteapta, sper sa le reuseasca.

  • dan ·

    Cineva ar trebui sa evalueze talentele astea si sa le directioneze spre performanta, daca sunt intradevar speciale.
    E foarte bine ca grupul asta se ocupa voluntar de cultivarea gustului pentru spectacol in randul copiilor. Urmatorul pas ar fi o selectie pe care sa o faca scolile de dans, profesorii de canto s.a.m.d. pentru ca altfel nimeni nu o sa le plateasca cursurile de pregatire si vor ramane la stadiul de hobby.Poate printre ei sunt viitori mari artisti care altfel se vor pierde.
    Succes! Copiii au nevoie de continuitate.

  • dan ·

    Da, e Fabian de la Blue Nipple Boy. Poate reuseste sa-i aduca si pe copii la un concert 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Pariul pe Filip Florian

Scriitorul Filip Florian a fost subiectul unuia dintre primele profiluri publicate în DoR. Pe 29 octombrie va…

Mici Victorii Civice: Final

În a doua jumătate a lui 2013, în fiecare săptămână, ați putut citi pe www.decatorevista.ro câte un nou episod…

Bucureșteanul: Bucurie cu gust de socata

Un arhitect își caută libertatea în florile de soc.