Mici Victorii Civice: Rectificarea Favoritului

Un grup de bucureșteni află că drumul de la promisiune la realitate trece prin bugetul local.

MiciiVictoriiCivice_logo_580px-01

În ultima seară din octombrie, într-o sală călduroasă din primăria Sectorului 6, proiectele de pe agenda ședinței lunare de consiliu local se votau pe bandă rulantă, într-o atmosferă pașnică. Validarea unui nou consilier, aprobarea unor comisii de specialitate în primărie, desemnarea unor oameni din primărie în consiliile de administrație din școli. Până când, la punctul 8 de pe ordinea de zi – rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli – au început să se audă niște foșnituri și să se vadă niște mâini ridicate din mijlocul sălii.

„Supun la vot proiectul de hotărâre. Cine este împotrivă?”, a spus președintele ședinței, Ionel Pușcaș.

Mâinile consilierilor din primele trei rânduri de scaune albastre  nu s-au ridicat, dar din rândul al patrulea, un bărbat cărunt, cu ochelari cu șnur, a ridicat mâna, iar din spate l-a urmat o femeie cu părul grizonant, într-o bluză roșie și ușor îmbujorată de emoții.

„Proiectul este adoptat în unanimitate”, a anunțat președintele.

„Nu este în regulă, domnul președinte”, a spus bărbatul. „Am ridicat mâna, măcar să mă luați în seamă.”

„Dar nu aveți voie”, au intervenit consilierii din fața lui, fără să-și întoarcă capul.

„Știu că nu am voie, dar chiar așa se trece cu o hotărâre peste o rectificare fără să avem o expunere de motive, de ce se face rectificarea? (…). Șeful de comisie [de buget] să se ridice și să spună: am făcut acest lucru întrucât. Eu stau cu sute și mii de oameni din cartier, [care] mă întreabă «Da’ de ce v-a tăiat banii?»”.

Atunci, femeia din spatele său a spus calm, dar tare:

„Contestația este făcută în scris, este depusă astăzi prin email pentru că registratura era închisă.”

Președintele s-a uitat scurt la cei doi și și-a mutat privirea pe ordinea de zi:

„Punctul 9.”

„Gata, asta este”, a spus bărbatul, întorcându-se ușor spre femeie.

IMG_1263

Valeriu Ionescu, de 81 ani, și Marilena Trică, de 64, sunt doi dintre cei mai activi membri ai grupul Inițiativa Favorit – vreo 30 de bucureșteni din cartierul Drumul Taberei care încearcă de trei ani să convingă primăria Sectorului 6 să finanțeze renovarea cinematografului din cartier, închis și în paragină din 2002. La ședința de consiliu local la care au participat, în proiectul de rectificare bugetară nu mai apărea renovarea clădirii. Asta după ce în aprilie, cu șapte luni în urmă, autoritățile o incluseseră. Atunci, oamenii din grup, după petiții, interpelări în ședințe de consiliu, semnături strânse prin cartier și evenimente de stradă, au sperat că obținuseră victoria finală. S-au bucurat și au hotărât să monitorizeze în continuare procesul transformării fostului cinematograf într-un centru cultural.

Cu patru zile înainte de ședința de consiliu, într-o luni seară, Trică, care a lucrat la Institutul Național de Statistică înainte să se pensioneze acum patru ani, și care a fost aleasă în iulie lidera grupului, a deschis site-ul primăriei. Căuta proiectul de rectificare bugetară. Știa că se va dezbate la ședința de joi fiindcă-l văzuse pe ordinea de zi, la punctul 8. A deschis anexa de buget și a dat o căutare după cuvântul „favorit”. Niciun rezultat. A început să verifice poziție cu poziție în tabel, apoi l-a comparat cu cel din aprilie. Când a realizat că într-adevăr nu este, s-a simțit fără putere. Nu înțelegea de ce dispăruse din buget, după ce administratorul public al sectorului, Sorin Dina, cel care se ocupă de investițiile în sector, le răspunsese oficial la ultima petiție că licitația pentru reabilitarea clădirii cinematografului va fi organizată până la sfârșitul lui octombrie. În plus, așa cum arăta pagina de web a primăriei, proiectul fusese postat pe site, în dezbatere publică, pe 25, deci cu opt zile înainte de vot. În schimb, regula primăriei prevede că timp de zece zile se pot propune recomandări sau sugestii.

A trimis un mail oamenilor din grup, pe care l-a denumit „RECTIFICARE BUGET LOCAL”, urmat de șapte semne de exclamare. „M-am uitat in Anexa de buget si……ori nu mai vad, ori nu stiu sa citesc, ori nu stiu sa interpretez, ori sunt foarte obosita….dar nu vad Favoritul!!!!!”, le-a scris. Cum Ionescu nu are calculator, l-a sunat de dimineață să-i dea vestea proastă. Trică s-a speriat când, pentru câteva secunde, în receptor nu s-a mai auzit nimic. Ionescu, care visează la o sală de spectacol ca cea de dinainte, cu scaune grena tapițate, unde să vină să cânte chiar și o orchestră din Viena, amuțise de supărare.

Au urmat telefoanele. Trică l-a sunat pe consilierul liberal, Manuel Avramescu, cel care a și participat  la una din ședințele săptămânale ale grupului. Inițial, i-a spus că nu știe de ce a dispărut renovarea din buget și a promis că va afla. Le-a explicat apoi că o verificare recentă a Curții de Conturi le-a interzis să facă investiții într-o clădire care încă nu e proprietatea primăriei. (Clădirea, în care a funcționat una din cele mai mari săli de cinema din Capitală, a fost transferată primăriei, în 2010, de către Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm, RADEF, printr-un contract de comodat pe șase ani.)

Nici Trică, și nici ceilalți membri ai grupului nu au înțeles de ce raportul Curții a venit abia acum, chiar dacă în ultimii ani primăria a investit deja în proiect, prin studii tehnice și de fezabilitate. Miercuri seară au hotărât să facă o contestație cu care să se prezinte în ședința de consiliu de joi și la care să atașeze cele 166 de semnături strânse în ultima lună pentru urgentarea reabilitării. Următoarea zi, la prânz, când au ajuns la primărie, au aflat că registratura nu lucrează. Trimiseseră contestația și pe mail, dar nu era de ajuns și le era teamă că, din cauza asta, nu-i va băga nimeni în seamă. Cetățenii pot lua cuvântul în ședințe prin intermediul unui consilier, dacă acesta este de acord; dacă președintele de ședință supune la vot dreptul de a lua cuvântul sau dacă au o interpelare înregistrată. Au încercat să convingă câte un consilier de la PDL, PSD și PNL, cât și administratorul public, prezent și el în sală. Nici președintele  nu a supus la vot dacă pot sau nu să vorbească.

Trică a simțit atunci că bucuria din aprilie s-a evaporat.

Tot ea găsise pe 8 aprilie în anexa bugetului că primăria alocase 11.054 mii lei pentru reabilitarea cinematografului și i-a anunțat pe ceilalți. Fusese o victorie nu doar a celor 30 de colegi ai ei, dar și a celorlalți oameni din cartier care s-au perindat prin grup sau care au semnat. În 2010, în anul în care organizația Centrul de Resurse pentru Participare Publică a căutat prin cartier câțiva bucureșteni pe care să-i ajute să schimbe lucruri în comunitate, 300 de bucureșteni au semnat pentru proiectul de la Favorit, iar în 2011, 1.000. Un an mai târziu, primăria a alocat bani pentru proiectul tehnic al noii clădiri, iar candidații la locale au promis că Favorit devine prioritate; printre aceștia, și actualul primar, liberalul Rareș Mănescu. Nimic n-a fost mai negru pe alb ca alocarea din aprilie. Trică spune că s-au bucurat atât de mult că au ieșit cu toții la o terasă să sărbătorească.

Lunile au trecut și construcția clădirii nu a început. La sfârșitul lui august, grupul a întrebat primarul și consilierii când va fi demarată licitația pentru contractarea lucrării de construcție, dar și care este documentul prin care primăria a preluat de la ministerul Culturii clădirea. Administratorul public Dina le-a răspuns după o lună, printr-o hârtie oficială, că licitația se va întâmpla la sfârșitul lui octombrie. Membrii Inițiativei au organizat în fața cinematografului o întâlnire cu cetățenii la care au strâns răspunsuri de la vecini despre ce vor să se întâmple în viitorul Centru Favorit. Au primit peste 400 de răspunsuri și au făcut și un top al genurilor de spectacole. Cei mai mulți își doresc spectacole școlare, pe locul doi în preferințe a ieșit teatrul pentru copii, iar pe trei – concerte de pop, rock, jazz. Trică, care arhivează toate dorințele, se bucură când revede fiecare răspuns în parte, arată că oamenii iau în serios ce face grupul.

IMG_3864

Imediat după ședință de consiliu din octombrie, Trică și-a spus că parcă simte nevoia unei pauze, să se odihnească, dar a doua zi i-a revenit energia, fiindcă altfel „e păcat”. Și-a amintit și de mesajele pe care le mai primesc pe blogul inițiativei Favorit: „suntem alături de voi” sau „vă susținem”. „Sunt atâția oameni care au semnat”, spune ea, și mai sunt și cei care au strâns semnături. „Ce o să le spunem oamenilor din piață cărora le-am luat semnături săptămâna asta?”, a întrebat-o pe o colegă.

Nu știu clar ce vor face mai departe pentru că așteaptă să vadă motivația Curții de Conturi, dar sunt siguri că vor continua. Au învățat că victoria adevărată va fi când vor avea în fața ochilor Centrul cultural comunitar Favorit. ●

__________________________________

Articol realizat în cadrul proiectului „Mici victorii civice”, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanțat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

4 comentarii

  • Logo1 ·

    Trebuie sa tina garda sus

  • Angelica ·

    Respect pentru cei cu atitudine civica.

  • Manuel Avramescu ·

    Cuvantul „victorii” duce cu gandul la razboi. Razboiul inseamna adversari, lupte, victime etc.
    Chiar asa sa fie?
    Si de ce trebuie sa fie mereu un razboi? Ca sa aiba audienta un articol? Ca sa se justifice un proiect neguvernamental? Ca sa ce?
    Ia cineva in calcul varianta in care nu e vorba de razboi ci de o munca comuna spre un mai bine comun? Nu cred… nu aduce audienta o astfel de situatie… e prea plicticoasa. Avem nevoie de razboaie, lupte si scandal. E mai palpitant!
    Asta e parerea mea. Sper ca am dreptul la parere.

  • Andrei Turcas ·

    Sigur ca aveți dreptul la părere si obligația de a explica unor oameni nedumeriti cum se face ca ceva ce era posibil cu doua luni in urma este acum imposibil. Se poate sa fie cauze obiective, tocmai acestea vor sa fie auzite si cunoscute. Dacă nu e vorba de asemenea cauze, ci de motive arbitrare, atunci da, e război. Al unor oameni cu un sistem care știe el cum e mai bine, oamenii sa facă bine si sa nu pună întrebări. Ajutati-i pe acești oameni sa înțeleagă cauza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureşteanul: Pâine cu maia

De la câteva pâini făcute pentru familia ei în 2011, Viviana Mârza a ajuns să țină un blog și cursuri de brutărit.…

[Corespondenţă One World Romania] Decenţa ca instrument de măsură a urii

Radovan Sibrt este un regizor ceh care face atât ficțiune cât și nonficțiune. La One World Romania a venit cu…

Pălării, o nebunie

Raluca Partenie a început să colecționeze pălării la 26 de ani. Acum, la 35 de ani, pasiunea ei e despre mai mult.