Radu Iacoban se agită

Actorului Radu Iacoban nu-i place să stea degeaba pe-acasă, așa că s-a apucat să-și scrie contexte.

Din ce în ce mai mulți oameni se-nghesuie în cafeneaua bucureșteană Godot într-o duminică seara de început de noiembrie și din ce în ce mai palidă este fața lui Radu Iacoban. Obișnuit, ca actor, să stea în culise, îi vine greu acum să stea în spatele meselor, sprijinind un perete rece. Jumătate de oră interminabilă trebuie să mai forțeze zâmbete pentru cei care au venit să vadă în avanpremieră cum a regizat BOX FM, a treia piesă de teatru scrisă de el.

Printre mesele rotunde din Godot cel gălăgios, plin de fum și jazz, clienții trebuie să se ridice pe vârfuri ca să treacă unul de altul, iar chelnerii să înalțe cele trei farfurii de pe brațe. Pentru oamenii de la masa lui Radu – Conrad Merricoffer, actor, prieten, și scenograf al spectacolului, Ana Ularu, actrița și iubita lui Radu, care a pus voci în BOX FM – emoțiile se consumă prin țigări fumate și strivite agresiv în scrumieră. Mihaela, mama Anei și cea care a confecționat decorul, speră să se ocupe toate locurile. Vorbesc despre cum Radu a fost prezent cu patru spectacole în Festivalul Național de Teatru Independent care tocmai ce se-ncheie și cum FNTI ar trebui să vină de la Festivalul Național de Teatru Iacoban.

Radu poposește des pe la masă și fură câte-o țigară din pachetul Anei, trage fumuri rapide și bea câte-o gură de vin roșu. E serios ca la o înmormântare. La 32 de ani, se declară fost „rocker pacifist”, dar poartă tricou și jeanși negri, teniși maro cu șireturi lărgite, iar șnurul alb de la chei îi atârnă în buzunarul de la spate. Puloverul în dungi roșii și negre primit de la Ana l-a dat jos și l-a aruncat pe un scaun la masa lor, într-una dintre turele lui printre invitați, intrare, backstage. N-ai zice că e același tip care a prezentat premiile GOPO anul acesta într-un smoching bleumarin cu batistă albă la piept și papion negru. E un timișorean blond care-și trece des palmele printre șuvițele lungi. De barbă nu se mai poate trage ca la repetiții, pentru că s-a bărbierit. Tot ce poate face este să se retragă în spatele meselor, lângă bar, de unde poate observa și reacții și desfășurarea piesei.

***

BOX FM, piesa pe care Radu a scris-o în trei săptămâni vara trecută, e despre un DJ nevoit să asculte balivernele oamenilor care intră în direct la emisiunea lui de radio. DJ-ul, jucat de Cătălin Babliuc, ține un discurs despre publicitatea nașpa din zilele noastre când vine vorba de iaurtul cu bifidus essensis, care tot lapte fermentat e, și despre farmaciile care ar trebui să aibă ca slogan „la noi gramul e gram, nu 0.8”. Babliuc, care la 31 de ani debutează în categoria one-man-show-uri prin textul scris de Radu, e haios prin fața lui flegmatică, prin nonexpresiile lui și face casă bună cu replicile.

Flegmatic era în 2006 și Radu, când spunea „fuck off” colegilor care-l judecau pentru că juca în telenovele. „S-au născut în București, au mașini și case de la părinți, eu plătesc chirie”. Radu filma pentru serialul TVR-ului La urgență, un Grey’s Anatomy  românesc, și în același timp repeta pentru Coolori, în regia Dianei Iliescu la Teatrul Mic, unde l-a jucat pe Rocco, un tip găsit mort la 27 de ani, de supradoză.  După facultate, a jucat și la Teatrul de Comedie o stagiune și jumătate cu 40 de lei pe spectacol. Când a cerut mai mult, spune, a părut obraznic și a „zburat”. În prezent, Radu colaborează cu Godot, Teatrul Metropolis, Teatrul Act.

Pe imdb.com are 16 credite, printre care Amintiri din epoca de aur, în care e Bughi, un șmecheraș care pretinde că face cercetări pe apa poluată, ca să primească sticle (pe atunci valorând bani) cu apă de la locatari, și Portretul luptătorului la tinerețe, în care e luptătorul Gelu Novac. A jucat și în filme străine, precum What About Love, peliculă cu producție și distribuție slabă, crede el, la filmările căreia s-a intersectat pasager cu Sharon Stone.

De scris scenarii s-a apucat acum un an, când și-a dat seama că e un antrenament bun, care îl ține ocupat, mai ales astăzi, când nimic nu-i garantează că va avea unde sau ce juca mâine. „Atunci când lucrezi și ești cumva în mijlocul evenimentelor, nu dezvolți teorii despre meserie”, spune Radu. „Faci, asta e cel mai important. Înveți parcurgând, cu oamenii. Când dezvolți teorii nefăcând, ele pot fi interesante, dar nu și valabile”. Știe că pentru un actor, important este să lucreze tot timpul. „Știi cum e aia”, spune el sictirit de lucratul pro-bono stagiuni întregi, «căutăm tineri, minimum trei ani experiență», fuck you”.

Scrisul pentru Iacoban e și o formulă prin care creează relații, lucru care nu se învață în facultate, unde studenții la actorie nu sunt puși să colaboreze cu cei de la regie sau scenografie. „Noi ar trebui să fim pregătiți pentru asta, că asta înseamnă un proiect, să colaborezi cu oamenii din diferite departamente”, spune Radu. „Pe de-o parte era bine că ne dezvoltam noi acolo, în uterul artistic, dar pe de alta e nasol că ieși din facultate și ai altă terminologie, nu te înțelegi cu omul. Vorbiți despre același lucru, dar nu sunteți de acord”.

***

Radu a scris trei piese până acum și a schimbat temele de fiecare dată. Carpathian Garden, prima, regizată la Godot, cu premiera în decembrie 2013, e o înșiruire de personaje cotidiene – un parcagiu care ne explică în ce fel merg afacerile, un preot și smartphone-ul lui, un băiat de bani gata, mogulul de presă. Totul transpus într-un format TV, în care el și actorul Tudor Istodor alternează monologuri. La început, lui Istodor i-a fost frică de debutul scenaristic al lui Radu și spunea într-un interviu pentru ziarul Metropolis că nu e ca la (Cu)Cuie-n frunte, un alt proiect comun, unde textul e semnat de un scriitor cu zeci de piese la activ. A citit, totuși, și i-a plăcut. Au început să lucreze, au schimbat idei și au editat. Unora le-a plăcut, altora, nu. Un spectator a comentat online, la un articol, că e un spectacol „mediocru, doldora de clișee și extrem de kitchos”. Un altul a ieșit de la Godot și-l compara pe Iacoban cu I.L.Caragiale, versiunea cu un limbaj mai colorat. Oamenii care râd cu poftă în timpul spectacolului sunt confirmarea lui Radu că cei 30 de lei dați pe bilet sunt justificați.

La În parc, comedie cu iz istoric și a doua piesă scrisă, regizată de el și scoasă în aprilie 2014, s-a lăsat cu repetiții în Godot pe la două noaptea, când în bar era liber și liniște. Pentru că din generală Radu e pasionat de istorie, a petrecut multe zile documentând patru cupluri din patru epoci diferite: Eminescu și Veronica Micle, Regele Ferdinand și Mița Biciclista, criminalul Râmaru și Mihaela, potențiala lui prietenă, inventată de Radu pentru piesă, și, în final, un el și o ea din prezentul digitalizat. Radu a asistat la mai mult de zece reprezentații ca să-i poată îmbunătăți parcursul.

BOX FM, al treilea lui text, i se pare cel mai în regulă de până acum, pentru că a învățat din greșeli și acceptă, după ce ascultă, că unele replici nu sunt bune pentru actor și că trebuie schimbate. „Și-a adăugat și el mizeriile lui – alea bune”, spune Radu despre lucrul cu Cătălin. Ana îl vede generos, pentru că din trei texte scrise și regizate, Radu joacă doar într-unul. Lina Albakri, o spectatoare care a văzut BOX FM, spune că Iacoban atinge niște corzi universale din ce înseamnă viața la 30 de ani în România, prin mod de vorbire și preocupări. „E funny pentru că spectatorul se poate urca pe scenă și spune «măi, și mie mi s-a întâmplat la fel», spune Lina, „e actuală fără să fie teribilistă, ceea ce mi se pare rar și am râs; deși personajul e cumva într-o zonă de autoironie și disperare latentă”.

Cătălin și Radu au devenit prieteni după ce-au ajuns să împartă același pat de cămin în Cluj și să-și „miroasă șosetele unul altuia”. Anul trecut, tot la FNTI, Cătălin a câștigat premiul pentru cel mai bun actor și niște fonduri ca să realizeze un one-man-show, dar avea nevoie de un text, așa că Radu a intervenit. „Hai frate că-ți scriu eu o piesă”. Au lucrat la spectacol o lună și-un pic, ba în Godot, ba prin casele lor. Radu mai scria sau schimba replici noaptea și-i mai citea Anei, ca să-și dea cu părerea. Cu scrisul, cu jucatul în șase piese diferite, el n-a mai avut timp să gătească cum obișnuia, nici Ana – care are proiectele ei de teatru și film – să facă prăjituri, dar comandă mâncare și sunt fericiți amândoi, că e de bine. „Înseamnă că avem la ce lucra”, spune el, care s-a apucat deja de scris și documentat alte două scenarii.

***

Radu e fericit că există Godot ca spațiu de experiment. Primul contact pe care l-a avut cu teatrul de bar a fost în 2008 la Green Hours, primul spațiu bucureștean care a propus îmbinarea băuturi-artă. Juca în Nils’ fucked up day, „spectacol cu obscenități” după scriitorul Neil LaBute, selectat în 2011 în The New York International Fringe Festival. E piesa pentru care actorii au creat niște clipuri ca să strângă donații pentru drumul la New York, prin platforma indiegogo. E spectacolul de la care o fată pleca spunând că „ăsta nu e teatru” și pe care Radu l-a oprit ca să-i spună unui tip zgomotos „lasă-mă să mănânc și eu căcatul ăsta și pe urmă faci ce vrei tu”.

Regizorul și autorul Theodor-Cristian Popescu scrie în cartea Surplus de oameni sau surplus de idei despre Voicu Rădescu, directorul executiv al Green-Hours jazz-cafe și al teatrului LUNI de la Green Hours. El o invita în ‘97 pe Maia Morgenstern să joace primul spectacol întreg în subsolul în care din ‘93 actorii jucau scene între pauzele de la concertele jazz. Morgenstern urma să joace în Chantain au lait la Green de 40 de ori.

„Teatrul-bar este un compromis și, mai mult sau mai puțin, o formă de umilire a artistului”, spune Beatrice Lăpădat, critic de teatru pentru liternet.ro, „de câte ori nu se întâmplă ca persoanele din sală, mai mult clienți decât spectatori, să fie încă servite în primele minute de după începerea reprezentației?”, caz în care publicul plătitor are putere „într-o măsură mai mare decât în sălile obișnuite de teatru”.

Acum patru ani s-a deschis în Centrul Vechi bucureștean și Godot Cafe-Teatru, unde Radu a regizat în primăvara lui 2012 prima lui piesă – Asta-i tinerețea noastră – după textul  This Is Our Youth, scris de Kenneth Lonergan. Godot are la activ mai mult de 100 de piese jucate, într-un spațiu în care încap în jur de 170 de oameni (parter+loje). În același spirit sunt și spații precum La Scena (unde sala de teatru e deasupra barului, la etaj), În culise, Teatrul Roșu din cadrul Music Club.

În baruri, câștigurile echipei unui spectacol depind întotdeauna de numărul de bilete vândute. Poți câștiga 200 de lei sau 70, cum i s-a întâmplat lui Radu când a jucat în Derapaje, în subsolul de la Godot, unde există un al doilea bar și o sală bună pentru vreo 50 de spectatori, dar care e prea aproape de toalete. „Mi-ajung de o ciocolată și-un pachet de țigări, dar pentru că țin la spectacol, nu mai contează cu cât plec acasă”.

***

Radu își promovează zilnic piesele online, lucru la care contribuie și prietenii lui. A prins-o pe actrița Letiția Vlădescu cu mâncarea-n gură în Argentin, înainte de prima repetiție cap-coadă la BOX FM și a filmat-o cu iPhone-ul. „Hai, zi ceva de Babliuc, hai, fără regie”. „Am chemat-o și pe Andreea Esca”, mi-a spus Ana la avanpremiera BOX FM, „dar n-a putut să vină, că avea deja o cină plănuită”. Actorul Andrei Runcanu, cel care le-a făcut afișul pentru piesă și a pus voci, scria pe Facebook cum Radu „renunță la meseria lui de actor, scriind textul și regizându-l pe Cătălin”.

Părinții și sora lui Radu sunt în Italia de mulți ani, dar tatăl lui este cel mai mare liker pe Facebook. Îl susțin de departe cu pachete de 25 kg ca la cămin, cu Lavazza, brânză și ton, chiar dacă n-a împlinit visele familiei, de a-l vedea preot sau procuror. Orice imagine de om serios ar încerca Radu să-și creeze se duce pe apa sâmbetei când mama lui îi spune „Răducu” sau când e dat pe speaker pentru prieteni.

Cum Radu e susținut, așa susține și el la rândul lui, ca regizor și prieten. După avanpremieră, a dat fuga în backstage, l-a felicitat pe Cătălin și i-a spus la ce replici sau intonări mai are de lucrat, fără să „se crizeze” ca „o vacă isterică” precum făcuse odată la În Parc, pentru că știe din experiență proprie „ce demoralizant e să te critice regizorul după ce-ai ieșit din scenă”. S-a întors apoi în cafenea ca să treacă pe la mesele la care oamenii-și terminau berile, să mulțumească pentru prezență și să-i roage să-și cheme și prietenii data viitoare.

Radu și ai lui au mers apoi la gala de închidere a FNTI, la care el a primit distincția de pamflet social pentru Carpathian Garden. Pe actorul Alex Bogdan l-a pufnit râsul în timp ce prezenta spectacolele care au intrat în atenția juriului. „Carpathian Garden, regizor Radu Iacoban, produs de…Radu Iacoban”. De undeva din fundul sălii Iacoban a ridicat degetul arătător de la mâna stângă și a strigat „PFA, te rog frumos!”. S-a întors apoi către Ana: „incredibil câtă publicitate”. ●

BOX FM are premiera la Godot Cafe Teatru, pe 6 decembrie, la 22:00.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
2% pentru jurnalismul din DoR

Decât o Revistă este o publicație independentă, tipărită de asociația Media DoR. Printre cele mai importante cheltuieli…

Bucureşteanul: Călătorul din Chile

Drumul unui sud-american până în România.