[Mobilizăm Excelența] Stația de biciclete

Din primăvara asta, bicicliștii din București vor avea service-uri do-it-yourself (DIY) în unele dintre cele mai…

Din primăvara asta, bicicliștii din București vor avea service-uri DIY în unele dintre cele mai circulate zone ale orașului.

Norii se tot adună pe cer, posibilitatea furtunii accentuează starea leneșă de duminică. În câteva ore, Steaua are derby cu Dinamo pe Arena Națională. Până atunci, într-un colț din parcarea Bibliotecii Naționale a României se petrece un alt eveniment, unul mic de tot, care are ca public patru oameni pe biciclete, echipa asociației Hai cu Bicla și doi paznici jumate amuzați, jumate intrigați. „Simt că ar trebui să avem o panglică,” spune Tudor Pop, în timp ce dă ture pe lângă Nae. Nae e o stație de service autonom pentru bicicliști, prima din șapte care vor fi montate primăvara asta în capitală de asociația lui. „Toate vor purta numele unor mecanici de biciclete din București.” Pe cea montată azi o cheamă Nae, ca pe un mecanic care a lucrat și la Bița Color și Atelier Pinion.

Platforma Hai cu Bicla s-a lansat pe 5 august 2013, iar asociația a apărut în mai 2014, avându-i ca fondatori pe Tudor și pe programatorul Bogdan Zarchievici. Ideea proiectului s-a născut deopotrivă din revoltă și din bucuria de a pedala. „Fondul de revoltă are legătură cu niște declarații oficiale din vara lui 2013,” spune Tudor „când fostul primar Oprescu zicea că bicicliștii nu există în București, că sunt o masă neglijabilă. În ciuda unor evenimente care susțineau contrariul. Am pornit de la această frustrare personală, cu gândul de a demonstra că bicicliștii există în trafic și în țesătura orașului.”

Tudor, un bucureștean de 35 de ani care în prezent e consilier la Cancelaria Primului-Ministru, s-a dat pe bicicletă până după facultate, s-a lăsat apoi prins de febra condusului și, pe la 28 de ani, a redescoperit bucuria de a pedala. Se descurcă prin oraș, chiar dacă infrastructura e aproape inexistentă, și i se pare că șoferii comunică din ce în ce mai bine cu bicicliștii de lângă ei.

A pornit Hai cu Bicla cu intenția de a promova mersul cu bicicleta și altfel decât prin marșurile și întâlnirile organizate de alte asociații, evenimente la care participa periodic. Coincidența a făcut ca în 2013 să descopere o aplicație din San Francisco numită Strava, care îți înregistrează kilometrii parcurși și, folosindu-se de GPS, face o hartă a traseului pe care ai mers. La final, aplicația îți salvează în profil tura prin oraș. În plus, în cadrul ei, poți crea un club și toate rezultatele membrilor lui, de la distanțe parcurse într-o zi la viteza maximă, să fie afișate într-un clasament. „Am avut revelația că putem crea o comunitate în jurul acestei aplicații, o comunitate în care bicicliștii să adune kilometri și în felul ăsta să cuantificăm și să strângem dovezi, oricât de ciudat sună, că bicicliștii există în trafic, ba mai mult, sunt un grup important din structura urbană. Practic ne folosim de tehnologie ca să adunăm date care să susțină mai departe acest fenomen.” Tudor și Bogdan le-au scris creatorilor Strava despre ce intenționează să facă și, primind acces la interfața de programare, au putut să extrapoleze clasamentul pe site-ul Hai cu Bicla.

Strava a fost utilă și pentru că are o componentă puternică de social media. Membrii grupului pot posta fotografii de pe traseu, își pot da kudos (un echivalent al like-ului) și comentarii. Încurajați și de echipă, care dădea premii lunare prin tragere la sorți celor care strângeau kilometri în club, oamenii s-au grupat încet, încet în jurul inițiativei. (În prezent, există cam 1000 de membri în clubul creat de Hai cu Bicla).
***
„I-am zis direct: dacă vrei să te ajut, spune,” își amintește Oana Turturică despre cum i s-a alăturat lui Tudor în asociație. Oana, care lucrează în comunicare, a reînceput să pedaleze prin 2011, când a luat de la sora ei o bicicletă de oraș pe care nu o mai folosea. Ușor, ușor, a prins-o microbul. S-a lipit de o gașcă mai experimentată, a început să meargă pe munte, iar acum are un MTB și o cursieră, și, după o expediție pe două roți în Kîrgîzstan făcută anul trecut, visează și la o bicicletă specială pentru cicloturism. Prin București, dacă vremea i-o permite, merge mai degrabă cu bicicleta decât pe jos sau cu transport în comun.

Via Strava, și-a dat seama în 2013 că ea și Tudor sunt vecini de cartier. S-au împrietenit în septembrie, la un marș al bicicliștilor, când Tudor se chinuia să ducă și bicicleta, și o pancartă imensă pe care scria „Fiecare cu pista lui”, cu mesajul că fie că ești înotător, șofer de formula 1 sau biciclist, ai nevoie de infrastructură. Oana s-a oferit să-l ajute cu pancarta, și, mai apoi, și cu asociația. La Hai cu Bicla, ea e far, iar Tudor e cadru – „pentru a înlocui banalele și plictisitoarele denumiri de președinte, vicepreședinte”.

Scopul asociației a devenit acela de a oferi instrumente care să stimuleze bicicliștii și să-i determine să se implice în utilizarea bicicletei și în promovarea fenomenului. Un exemplu de astfel de instrument este Cardul Biciclistului, lansat pe 22 mai 2014, în semn de recunoștință pentru cei aproximativ 400 de membri ai clubului. Cardul oferă beneficii diverse – reduceri la magazine de profil, dar și la cafenele sau la servicii de curierat pe bicicletă. Proiectul cu service-ul autonom, o idee care i-a venit lui Tudor prin primăvara lui 2015 după ce a văzut o stație pe net, se pliază, de asemenea, perfect pe misiunea asociației.

Stația e o opțiune rapidă pentru bicicliști, atunci când service-urile nu sunt la îndemână sau sunt închise, sau atunci când își pot rezolva și singuri problema. Și îi scapă de grija de a căra o trusă de scule. „Pentru mine,” spune Tudor „libertatea pe bicicletă înseamnă și o libertate fizică. Nu-mi place să car chestii. Nu-mi place să port accesorii inutile. Dar mi s-a întâmplat să fac o pană la 12 jumate noaptea la Universitate și a trebuit să demontez roata, să urc bicicleta într-un taxi și să plec spre Bucureștii Noi. Noroc că avea șoferul de taxi niște chei cu care am putut să desfac roata. Altfel trebuia s-o iau pe jos 12 km. Am zis să reducem din stresul ăsta al folosirii bicicletei și să le oferim oamenilor opțiunea de a face reparații simple și medii oricând și în locuri ușor accesibile din oraș, care reprezintă noduri de trafic pentru ei.”

Firmele private cărora le-a propus inițial ideea nu au fost interesate, dar apoi au aplicat la concursul „Mobilizăm excelența” și au câștigat. Deși în cei 35.140 de lei primiți erau cuprinse cinci stații, în ianuarie, Tudor și Oana au decis să renunțe la salariile pe care le-ar fi primit ca manageri de proiect și să mai achiziționeze, în schimb, două stații.

Stația e cumpărată de la Matis, un producător sloven. E verde, din oțel galvanizat care o face rezistentă la coroziune, și conține un set de chei Unior, o marcă pe placul mecanicilor din București, imbusuri (cheițe hexagonale), cheie de contrat butucii, șurubelnițe, leviere pentru pene, o pompă și manometru cu care se măsoară presiunea din cauciuc, precum și un suport pe care se urcă bicicleta. Are 1,65 m înălțime și puțin peste 20 de kg, deci poate fi montată cu ușurință aproape oriunde. „E o stație gândită pentru utilizarea intensivă în aer liber,” spune Tudor „un echivalent, dacă vrei, al aparatelor de fitness din parcuri.”

Oana și Tudor sunt conștienți că ce au făcut e ieșit din comun pentru un oraș în care primarii par să privească bicicleala mai degrabă ca pe un inconvenient decât ca ceva necesar, ce trebuie susținut și încurajat. „Noi într-un fel punem căruța înaintea boilor,” spune Tudor. „Într-un oraș normal ar trebui să avem întâi piste de biciclete și apoi să avem stații, sau măcar concomitent. Dar neavând piste și având niște edili care nu par că ne bagă în seamă, am zis hai să vedem ce putem face noi. Poate așa le arătăm autorităților că uite, bicicliștii există, sunt o comunitate, ba mai mult, și-au făcut rost de infrastructură.”

Pentru ca amplasarea stațiilor să fie în ton cu nevoile bicicliștilor, echipa Hai cu Bicla au făcut un sondaj pe Facebook, ca să afle unde și le-ar dori ei instalate. Cam 350 de oameni au răspuns, majoritatea optând pentru parcurile mari ale orașului. Cele șase locuri unde mai vor să instaleze, dar așteaptă încă aprobările necesare, sunt Muzeul Țăranului, Centrul Vechi și parcurile Herăstrău, Tineretului, IOR și Izvor. „Să nu se înțeleagă că noi încurajăm mersul cu bicicleta prin parcuri,” spune Oana, adăugând că stațiile vor fi instalate aproape de intrare / ieșire, în preajma unor pichete, paza permanentă fiind un alt criteriu principal în alegerea locurilor de amplasare.

Vor să lase în cabinele paznicilor și petice pentru roți, care altfel s-ar pierde. Speră că stațiile vor rezista și că paza non-stop va descuraja furturile, dar își asumă faptul că e posibil să trebuiască să înlocuiască din scule sau să mai schimbe cablul de la pompă, care se poate uza sau rupe dacă tragi prea tare de el. Visau inclusiv la o aplicație care să-ți permită să-ți dai check-in la stație și prin care să poți anunța eventuale probleme, sau ca fiecare stație să aibă un părinte adoptiv, cineva care stă prin zonă și poate să treacă periodic pe acolo și să verifice dacă totul e în regulă. „Stație” e un proiect ambițios pentru comunitatea Hai cu Bicla, dar și un experiment pentru București. „Îți recunosc sincer că este și un test pentru a vedea cât de civilizați sunt bucureștenii și cât de mult înțeleg ei beneficiile acestui proiect și cât de mult aleg să-l protejeze și să-l folosească cu grijă față de următorul care vine să-l folosească,” spune Tudor.
***
Pe 10 aprilie, Cătălin Alexandru, un prieten arhitect care i-a ajutat cu documentația pentru obținerea aprobărilor de instalare, a dat patru găuri cu bormașina în ciment, a suflat praful din ele cu pompa stației, le-a umplut cu o ancoră chimică păstoasă, apoi a bătut patru șuruburi groase în ele, cu ajutorul unei pietre găsite lângă cabina paznicilor. A fixat stația asistat de Tudor și, la final, au zgâlțâit-o prietenos, convingându-se că e țeapănă. Tudor și Oana au început apoi să le facă semne bicicliștilor care treceau pe Splai. Un tip a strâns frâna la bicicleta prietenei lui și a umflat un pic roata, un bărbat la vreo 40 de ani s-a apropiat circumspect, crezând că vor să-i vândă ceva. O femeie în echipament de concurs s-a pozat lângă Nae, spunând că a și votat pentru el la un moment dat. De pe Splai, în colțul lui de parcare, Nae arăta ca o bornă perfect în ton cu copacii abia înfrunziți. Nu te-ai fi gândit ce-i cu el, poate nici nu te-ar fi îmbiat să te apropii ca să afli, dar simpla lui existență în una din cele mai poluate capitale din Europa parcă merita măcar o secundă de scandări pe Arena Națională.
***
Articolul face parte dintr-o serie dedicată proiectelor de design urban și eco-inovație finanțate de programul Mobilizăm Excelența creat de Porsche România și dezvoltat împreună cu Fundația Comunitară București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

S-ar putea să-ți mai placă:
ColaboraDoR: Adi Bulboacă

Adi Bulboacă, la cei 24 de ani, este editor foto la revista BeWhere. Totuși, prima lui iubire a fost teatrul.…

Mici Victorii Civice: 112 prin semne

O organizație din Buzău a deschis primul serviciu 112 pentru oameni cu deficiențe de limbaj și auz.